What do you think?
Rate this book
Ciudata şi înduioşătoarea viaţă a lui Priţă Barsacu
Bildungsnovella
Priţă Barsacu s-a născut şi creşte într-un sat de cîmpie de pe malul Oltului, în apropierea unei hidrocentrale, care deseori ia ca tribut vieţi omeneşti, transformîndu-le apoi în energie electrică. Băiatul străbate lumea copilăriei lui împotriva curentului, candid şi curios, pasionat precoce de ştiinţele naturii, neasemănîndu-se cu nimeni, dar fiind nevoit să semene cu toţi. Trecerea sa meteorică prin viaţă e o aventură a cunoaşterii naturii umane, dar mai ales a lumii necuvîntătoarelor, de care se apropie cu pasiunea primilor naturalişti şi cu rigoarea naivă a taxonomistului amator. „Bildungsnovella” lui Iulian Bocai este un caleidoscop al primei copilării într-o lume a lipsurilor, a cruzimii şi a violenţei, iar forţa ei stă în scriitura ironică şi în aceeaşi măsură plină de înţelegere, care nu lasă povestea să devină o simplă fabulă socială, ci face din ea o încercare de a salva de la uitare o lume anonimă, frumoasă şi sălbatică.
„Mă simt obligat să-i previn pe cititorii acestei povestiri că riscă să fie pe fond afectaţi emoţional, aşa cum mi s-a întîmplat şi mie. Oricît am fi de obişnuiţi deja cu atrocităţi de viaţă şi de limbaj (Céline, Bataille, Pynchon, Burroughs etc.), ceea ce se întîmplă în aceste cîteva zeci de pagini nu ne şochează mai puţin. Întîlnim aici o lume de jos (de foarte jos, sociologic vorbind), văzută de jos (adică dinăuntru, stilistic vorbind), o lume despre care ne e greu să credem că există în penuria, precaritatea şi brutalitatea ei de comportament şi de expresie – o lume pe care autorul ne-o aduce în faţă cu o nonşalanţă jucată, cu un fel de cinism inocent, modul său de a învălui (protector) evoluţia personajului principal. Talentul lui Iulian Bocai se vădeşte în fineţea observaţiei psihologice, în comentariul indirect liber care îngînă ironic gesturi şi replici, în morala implicită a acestei povestiri înfricoşătoare şi înduioşătoare în acelaşi timp.” (Mircea Martin)
Priţă Barsacu s-a născut şi creşte într-un sat de cîmpie de pe malul Oltului, în apropierea unei hidrocentrale, care deseori ia ca tribut vieţi omeneşti, transformîndu-le apoi în energie electrică. Băiatul străbate lumea copilăriei lui împotriva curentului, candid şi curios, pasionat precoce de ştiinţele naturii, neasemănîndu-se cu nimeni, dar fiind nevoit să semene cu toţi. Trecerea sa meteorică prin viaţă e o aventură a cunoaşterii naturii umane, dar mai ales a lumii necuvîntătoarelor, de care se apropie cu pasiunea primilor naturalişti şi cu rigoarea naivă a taxonomistului amator. „Bildungsnovella” lui Iulian Bocai este un caleidoscop al primei copilării într-o lume a lipsurilor, a cruzimii şi a violenţei, iar forţa ei stă în scriitura ironică şi în aceeaşi măsură plină de înţelegere, care nu lasă povestea să devină o simplă fabulă socială, ci face din ea o încercare de a salva de la uitare o lume anonimă, frumoasă şi sălbatică.
„Mă simt obligat să-i previn pe cititorii acestei povestiri că riscă să fie pe fond afectaţi emoţional, aşa cum mi s-a întîmplat şi mie. Oricît am fi de obişnuiţi deja cu atrocităţi de viaţă şi de limbaj (Céline, Bataille, Pynchon, Burroughs etc.), ceea ce se întîmplă în aceste cîteva zeci de pagini nu ne şochează mai puţin. Întîlnim aici o lume de jos (de foarte jos, sociologic vorbind), văzută de jos (adică dinăuntru, stilistic vorbind), o lume despre care ne e greu să credem că există în penuria, precaritatea şi brutalitatea ei de comportament şi de expresie – o lume pe care autorul ne-o aduce în faţă cu o nonşalanţă jucată, cu un fel de cinism inocent, modul său de a învălui (protector) evoluţia personajului principal. Talentul lui Iulian Bocai se vădeşte în fineţea observaţiei psihologice, în comentariul indirect liber care îngînă ironic gesturi şi replici, în morala implicită a acestei povestiri înfricoşătoare şi înduioşătoare în acelaşi timp.” (Mircea Martin)
144 pages, Paperback
First published April 1, 2018
2 people are currently reading
351 people want to read
About the author
Iulian Bocai
25 books48 followersIulian Bocai (n. 1986) este scriitor, redactor și traducător (din engleză, franceză și germană). Absolvent al secției de Literatură universală și comparată a Facultății de Litere, Universitatea din București, a urmat mai apoi un masterat în teoria literaturii și literatură comparată, la aceeași facultate. Pregătește o teză de doctorat în istorie intelectuală, despre introducerea curriculumului literar în universitățile occidentale în secolul al XIX-lea. Este cîștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom din 2018, cu romanul Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu, care i-a adus în 2019 și Premiul pentru Debut al revistei Observator cultural, precum și Premiul Festivalului Primului Roman de la Chambéry, Franța. Constantin (Polirom, 2019) e al doilea lui roman.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 49 reviews
November 17, 2018
Nu știu de unde a răsărit Iulian Bocai, dar ce bine c-a făcut-o! De mult n-am mai dat peste un autor tînăr care să scrie atît de fermecător și de precis. Și ce tehnică!
Nu vreau să pun presiune pe nimeni (:P), dar asta e cea mai bună carte românească pe care-am citit-o anul ăsta.
Nu vreau să pun presiune pe nimeni (:P), dar asta e cea mai bună carte românească pe care-am citit-o anul ăsta.
August 1, 2018
Priţă Barsacu este fiecare copil de țăran din țara noastră, acolo unde civilizația nu a păstruns de tot și nu a schimbat complet viața și mentalitățile. De pe malul Oltului, din apropierea unui baraj, el își trăiește copilăria în mijlocul abuzurilor și suferințelor familiale sau colegiale, pendulând între școală (acolo unde lăudat pentru insectarul său atipic sau este bătut și batjocorit de colegii mai mari), familie (un tată alcoolic și o mamă labilă psihic) și prietenii săi, fie că vorbim de o țigăncușă de vârsta lui sau animalele de pe câmp.
O lume întreagă, tragică, tristă, dar în același timp aflată în limitele normalului rural. Un excelent roman de debut.
O lume întreagă, tragică, tristă, dar în același timp aflată în limitele normalului rural. Un excelent roman de debut.
May 20, 2018
O poveste scurtă și mișto scrisă despre viața la țară, undeva în sudul României. Mai precis, viața pe o stradă săracă, cu puști flămânzi, curioși și răi de gură. Priță s-a născut într-o familie fără noroc, tată-alcoolic, un frate pușcăriaș și o mamă nebună. Asta nu îl împiedică să exploreze satul și împrejurimile în cautarea aventurilor.
Un debut foarte bun, o surpriză plăcută!
Un debut foarte bun, o surpriză plăcută!
December 14, 2021
O surpriza plăcută!
Iar finalul... Total neașteptat!
E ca și cum as fi citit o alta versiune a Amintirilor din copilărie.
Iar finalul... Total neașteptat!
E ca și cum as fi citit o alta versiune a Amintirilor din copilărie.
January 15, 2020
Priță, mi-ai frânt inima!
Iulian, ești un super povestitor! ❤️ ❤️ ❤️
Iulian, ești un super povestitor! ❤️ ❤️ ❤️
July 11, 2025
"Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu” nu e o poveste care te zguduie cu efecte speciale demne de Hollywood, ci se prelinge încet în firida inimii, ca o umbră care pătrunde în interior odată cu crepusculul.
Priță, copilul ignorat de lume, învață să vadă nu cu ochii adulților, ci cu uimirea unei minți care refuză să devină cinică. Crescut într-un univers toxic, e prea mic pentru a salva lumea, dar are incomensurabila capacitate de a-i observa fragilitatea fără să o urască și fără să o judece. Ce m-a impresionat cel mai mult la acest personaj este că Priță trăiește ACUM, neancorat în trecut ori în regrete și nici fixat pe planuri de viitor.
Intriga nu este una clasică, cu climaxuri spectaculoase, ci un mozaic fragmentat: o succesiune de diapozitive, scurte episoade ușor decolorate din viața unui copil dintr-un sat uitat de lume. Fiecare secvență marchează o mică transformare, iar la final am simțit că am fost martorul unei metamorfoze tăcute. O omidă devine fluture, dar nimeni nu surprinde clipa exactă a minunii.
Priță mi-a făcut inima zob! Felul în care, deși este singur, respins, chinuit și bătut, nu devine niciodată rău, m-a tulburat profund. Are o inteligență blândă, un curaj rar, tăcut, dar care umple cu totul spațiul imaginației cititorului. În toată splendoarea sa, Priță este lecția vie că a înțelege este, uneori, mai puternic decât a te apăra, fiindcă bunătatea întărește mai mult decât orice armură.
Stilul lui Iulian Bocai este ca o bijuterie tăiată perfect strâmb. Lirismul se topește în argou, iar filonul filosofic se îmbină ireproșabil cu vulgaritatea. Totul sună profund familiar și, totodată, absolut unic. Cartea aceasta s-a așezat în sufletul meu și va continua să vibreze cu un ecou prelung mult timp de acum încolo.
Recomand acest roman dacă îți dorești să simți cuvintele, nu doar să le înțelegi. Nu e doar o poveste despre un copil nefericit într-o societate bolnăvicioasă, ci o oglindă subtilă a felului în care lumea tratează sensibilitatea ca pe o slăbiciune. Este genul de carte care te învață că a rămâne bun într-o lume strâmbă este, poate, cea mai radicală formă de rezistență.
Tu când ai simțit ultima oară că bunătatea ta a fost cel mai curajos gest?
Priță, copilul ignorat de lume, învață să vadă nu cu ochii adulților, ci cu uimirea unei minți care refuză să devină cinică. Crescut într-un univers toxic, e prea mic pentru a salva lumea, dar are incomensurabila capacitate de a-i observa fragilitatea fără să o urască și fără să o judece. Ce m-a impresionat cel mai mult la acest personaj este că Priță trăiește ACUM, neancorat în trecut ori în regrete și nici fixat pe planuri de viitor.
Intriga nu este una clasică, cu climaxuri spectaculoase, ci un mozaic fragmentat: o succesiune de diapozitive, scurte episoade ușor decolorate din viața unui copil dintr-un sat uitat de lume. Fiecare secvență marchează o mică transformare, iar la final am simțit că am fost martorul unei metamorfoze tăcute. O omidă devine fluture, dar nimeni nu surprinde clipa exactă a minunii.
Priță mi-a făcut inima zob! Felul în care, deși este singur, respins, chinuit și bătut, nu devine niciodată rău, m-a tulburat profund. Are o inteligență blândă, un curaj rar, tăcut, dar care umple cu totul spațiul imaginației cititorului. În toată splendoarea sa, Priță este lecția vie că a înțelege este, uneori, mai puternic decât a te apăra, fiindcă bunătatea întărește mai mult decât orice armură.
Stilul lui Iulian Bocai este ca o bijuterie tăiată perfect strâmb. Lirismul se topește în argou, iar filonul filosofic se îmbină ireproșabil cu vulgaritatea. Totul sună profund familiar și, totodată, absolut unic. Cartea aceasta s-a așezat în sufletul meu și va continua să vibreze cu un ecou prelung mult timp de acum încolo.
Recomand acest roman dacă îți dorești să simți cuvintele, nu doar să le înțelegi. Nu e doar o poveste despre un copil nefericit într-o societate bolnăvicioasă, ci o oglindă subtilă a felului în care lumea tratează sensibilitatea ca pe o slăbiciune. Este genul de carte care te învață că a rămâne bun într-o lume strâmbă este, poate, cea mai radicală formă de rezistență.
Tu când ai simțit ultima oară că bunătatea ta a fost cel mai curajos gest?
January 12, 2021
Buna, foarte buna lucrarea.
Mi-au placut vocea, structura, umorul negru, simplitatea naratiunii.
Un autor inteligent si lucid. Se pricepe sa priveasca oamenii pe dinauntru.
Mi-au placut vocea, structura, umorul negru, simplitatea naratiunii.
Un autor inteligent si lucid. Se pricepe sa priveasca oamenii pe dinauntru.
August 12, 2020
nu a fost ce mă așteptam, deși ar fi cam greu să spun ce-mi doream de la ea. Poate doar să-mi placă pe măsura review-urilor pe care le-am citit, dar nu a fost cazul.
December 20, 2018
Îmi pare tare rău că nu m-a prins în mod deosebit cartea asta, căreia nu am mare lucru să-i reproșez, da' mna, nu a fost pe gustul meu și cu asta basta. M-am simțit ăăă destul de neutră față de ea citind-o.
Complimentul cel mai extraordinar :P este că nu are typos, zero nix nada!!! Eu îl bănuiesc pe autor că și-a editat el cu simț de răspundere manuscrisul/documentul și că nu e marele merit al editurii. Nevădăles, respect!!!
Aș mai citi de Iulian Bocai, sigur. Da' altceva pliz. Am zis mai sus ceva cu ”destul de neutră”. Dar pînă la final s-a transformat pentru mine mult mai mult în ”Frustranta carte despre viața lui Priță B”. Nici cu personajele nu m-am împăcat cine știe ce grozav, pornind de la domnișorul din titlu, al cărui nume nu îl pot reține nici picată cu ceară și oricum aș da-o, eu citesc Barsacu cel mult cu î din a, Bârsacu gen.
Au fost niște descrieri pe alocuri care mai aveau o mutare și mă lăsau cu gura căscată, alde ”suprafața apei și cerul își oglindeau unul altuia muțenia” (pag. 124) sau ”greierii amuțiseră, căci simțeau în aer amenințarea zilei” (pag. 134). A, dacă nu-s descrieri, atunci ce sînt ele, mi-au plăcut mult.
Acum am un mic dubiu referitor la ”unul altuia” din primul citat, e corect? Cineva care se pricepe, help pliz.
Voi citiți-o, e foarte posibil să vă placă, nu e vina nimănui că la mine nu a avut chiar mare trecere.
Complimentul cel mai extraordinar :P este că nu are typos, zero nix nada!!! Eu îl bănuiesc pe autor că și-a editat el cu simț de răspundere manuscrisul/documentul și că nu e marele merit al editurii. Nevădăles, respect!!!
Aș mai citi de Iulian Bocai, sigur. Da' altceva pliz. Am zis mai sus ceva cu ”destul de neutră”. Dar pînă la final s-a transformat pentru mine mult mai mult în ”Frustranta carte despre viața lui Priță B”. Nici cu personajele nu m-am împăcat cine știe ce grozav, pornind de la domnișorul din titlu, al cărui nume nu îl pot reține nici picată cu ceară și oricum aș da-o, eu citesc Barsacu cel mult cu î din a, Bârsacu gen.
Au fost niște descrieri pe alocuri care mai aveau o mutare și mă lăsau cu gura căscată, alde ”suprafața apei și cerul își oglindeau unul altuia muțenia” (pag. 124) sau ”greierii amuțiseră, căci simțeau în aer amenințarea zilei” (pag. 134). A, dacă nu-s descrieri, atunci ce sînt ele, mi-au plăcut mult.
Acum am un mic dubiu referitor la ”unul altuia” din primul citat, e corect? Cineva care se pricepe, help pliz.
Voi citiți-o, e foarte posibil să vă placă, nu e vina nimănui că la mine nu a avut chiar mare trecere.
July 14, 2025
Knap en aan het einde ontroerend mooi. Aanbevolen.
April 21, 2024
Ce a fost asta??!! O porție super consistentă și minunată, dar mult prea mică, de genul meu preferat de a spune o poveste. Citind-o cu nesaț mă întrebam cum de poate fi atăt de scurtă povestea asta de un realism atât de feroce? Finalul mi-a lăsat impresia că de fapt l-a surprins și pe scriitor și nu a avut ce mai face.
February 6, 2023
O carte cu un subiect trist, o copilărie într-o lume a violenței și a lipsurilor, plină de vicii și cruzime, prin descrierea căreia autorul ne prezintă evoluția personajului principal.
Deci Priță crește pe o stradă a sărăcanilor dintr-un sat de pe malul Oltului, lângă o hidrocentrală, care ia viețile omenești ca să le preschimbe biografiile în energie electrică.
Despre familia sa nevoiașă povestea cu un amestec de rușine și mândrie, avea un frate în pușcărie, o mamă pierdută în labirintul unei boli mentale și un tată alcoolic. Dar cu toate acestea el dădea semne de neobișnuită inteligență pentru un copil cu asemenea origini sociale, in special fiind pasionat de științele naturii.
A fost nevoit să-și găsească un loc în ierarhia aceea crudă care se stabilește la școală, “o ierarhie în care el, născut cum era într-o lume care le dă oamenilor voie să fie răi fără să-i pedepsească prea tare”.
Autorul descrie minunat, dar foarte degajat (utilizând în exces înjurături) aventurile din copilărie.
Cu toate acestea este o scriitură ironică a acestei povești înduioșătoare și înspăimântătoare cu un final tragic.
Deci Priță crește pe o stradă a sărăcanilor dintr-un sat de pe malul Oltului, lângă o hidrocentrală, care ia viețile omenești ca să le preschimbe biografiile în energie electrică.
Despre familia sa nevoiașă povestea cu un amestec de rușine și mândrie, avea un frate în pușcărie, o mamă pierdută în labirintul unei boli mentale și un tată alcoolic. Dar cu toate acestea el dădea semne de neobișnuită inteligență pentru un copil cu asemenea origini sociale, in special fiind pasionat de științele naturii.
A fost nevoit să-și găsească un loc în ierarhia aceea crudă care se stabilește la școală, “o ierarhie în care el, născut cum era într-o lume care le dă oamenilor voie să fie răi fără să-i pedepsească prea tare”.
Autorul descrie minunat, dar foarte degajat (utilizând în exces înjurături) aventurile din copilărie.
Cu toate acestea este o scriitură ironică a acestei povești înduioșătoare și înspăimântătoare cu un final tragic.
September 30, 2025
Mooie chaos, ietwat lugubere wereld!
February 4, 2019
O carte superbă, extrem de vizuală, pe alocuri hazlie și care utilizează limbajul ca pe o joacă feerică și provocatoare, în același timp!
May 14, 2020
Amintiri din copilărie - versiunea mai puțin savuroasă.
June 30, 2020
Sunt fana Iulian Bocai, mi-a placut mai mult Constantin, dar si aceasta bildungsnovella are niste pagini delicioase, de la tara, cu toate dramele unui sat.
October 6, 2021
Impecabilă scriitură. Un fir narativ excelent, o poveste care rămâne cu tine.
October 26, 2025
E o lectură scurtă și înduioșătoare.
Simpatică. Dar am o vagă idee că mi-a plăcut mai mult Constantin.
N-au fost foarte credibile descrierile bolii mintale de care suferea mama lui Priță. Un amalgam de de toate și nimic concret.
Pe de altă parte, parcă de la primele cuvinte domnea printre ele un abur prevestitor a ceea ce urma să citesc. Asta, sau e doar previzibilă povestea.
Simpatică. Dar am o vagă idee că mi-a plăcut mai mult Constantin.
N-au fost foarte credibile descrierile bolii mintale de care suferea mama lui Priță. Un amalgam de de toate și nimic concret.
Pe de altă parte, parcă de la primele cuvinte domnea printre ele un abur prevestitor a ceea ce urma să citesc. Asta, sau e doar previzibilă povestea.
February 1, 2025
Romanul de debut al lui Iulian Bocai, o buildungsnovella de fapt, are unul dintre cele mai potrivite titluri pe care le-am întâlnit, în perfectă concordanță cu plot-ul și cu reacția pe care o trezește în cititor personajul principal.
Priță Barsacu ne înduioșează părintește, alteori ne trezim că-l admirăm pentru curiozitatea lui față de lumea înconjurătoare, și alteori ne e frică pentru viața lui și ne temem că nu-și va putea depăși, în cele din urmă, condiția de copil crescut într-o familie săracă și împovărată de probleme, într-un sat închis ermetic în bula sa stranie, chiar abjectă pe alocuri.
Totuși, Priță ni se relevă curând ca o excepție, fiind diferit de restul copiilor de vârsta lui sau mai mari chiar, prin înclinațiile sale față de lumea insectelor, animalelor de câmp și a peștilor, pe toate indexându-le și descriindu-le migălos, 'cu rigoarea naivă a taxonomistului amator', după cum se precizează și on the back blurb.
Priță mi s-a părut ca o licărire temporară ce nu a apucat să prindă 'volum' și să-și extindă lumina asupra lumii întregi; într-un fel, Priță pare dorința pusă de cineva în miez de noapte, pe seama unei stele căzătoare, pentru un sat aflat permanent în bezna minții, departe de dezvoltarea firească a unei civilizații, și unde violența, abuzul și răutățile meschine erau social acceptate, sau cel puțin nu erau chestionate, iar lucruri precum nebunia rămâneau neînțelese și netratate, puse mai degrabă pe seama unui blestem abătut asupra familiei.
Viața lui Priță Barsacu, a familiei lui și a satului ni se prezintă în toate formele ei, care de cele mai multe ori îmbracă puțin diferit condiția permanentă de precaritate. Alte forme ale vieții lui Priță sunt violența (în special a copiilor, care acum s-ar numi bullying, dar la timpul povestirii - care nu este precizat, dar putem să-l ghicim ușor - nu exista un termen pentru acest comportament și nici nu se considera o problemă, ci doar o etapă firească prin care cei mai slabi trebuie să treacă pentru a se maturiza); munca intermitentă pentru a câștiga bani pentru a se putea bucura de niște bucurii care, pentru alți copii, mai înstăriți sau mai norocoși, erau gratuite și neasimilate ca privilegii, neapreciate la valoarea lor, așa cum o făcea Priță atunci când, printr-o minune sau prin muncă ajungea să se bucure de o bicicletă cu 18 viteze și să se dea în tiribombele de la bâlci.
După capitolul cu bâlciul începe Priță să-și dezvolte apetitul pentru pescuit, ducându-se la digul din sat de dinainte să răsară soarele.
Iulian a descris foarte precis dalele lipite cu smoală și mușchiul alunecos, letal, care se forma acolo unde apa întâlnea dalele, făcând imposibilă urcarea. Eu însămi am crescut într-un sat care avea un astfel de dig și unde, la fel ca în roman, copiii se încăpățânau să se scalde și, pentru asta, odată la ceva timp un copil sau doi deveneau sacrificii și totodată dovezile cu care mamele își speriau copiii să nu facă la fel - să nu sară sau să se scalde în apa barajului.
Așadar, realitatea în care am crescut până la 14 ani se asemuie în această privință cu viața și tragediile satului lui Priță, dovedind că acesta din urmă este doar un simbol pentru multe alte sate care au împărtășit (sau încă împărtășesc) ignoranța și precaritatea unei civilizații adormite într-o lume aflată în continuă schimbare. De altfel, cred că aceasta a fost și intenția autorului - să spună o poveste marginală, 'subînțeleasă' și tacit ignorată a vieții de la sat, unde oamenii suferă mai mult decât pot înțelege și unde copiii nu apucă să-și dezvolte lumina cu care ar putea intra într-o altfel de lume, pe care nici nu îndrăznesc să o bănuiască, fiind învățați să se mulțumească cu viața așa cum e ea, din bula satului.
Autorul relevă aceste lucruri cu transparență, ironie și uneori cinism, dar un cinism care are rolul de a arăta însăși viziunea celor care nu împărtășesc aceeași soartă cu oamenii din povestea lui Priță, care există încă în România, și probabil în număr mai mare decât am vrea să credem.
În ceea ce privește stilul prozei lui Iulian Bocai, de la primele capitole l-am asemănat stilului lui Marquez, datorită frazării arborescente coerent susținută vreme de paragrafe, ba chiar pagini întregi, și, în plus, datorită viziunii macro asupra relațiilor de familie, a arborelui genealogic, și a consecințelor fiecărei acțiuni a unui membru al familiei asupra unității.
La nivel de frază, ce m-a scos din lectură uneori au fost acele cuvinte prea tehnice sau prea elevate, care nu mi s-au părut potrivite pentru a descrie situațiile de viață a unor persoane care nu aveau de unde să cunoască acești termeni. Narațiunea a foat la persoana a III-a, narator omniscient, așadar înțeleg faptul că, teoretic, naratorul poate avea un limbaj și o cunoaștere diferite față de personajele pe care le urmărește, însă chiar și așa, unii termeni mi s-au părut că au ridicat ștacheta prea sus pentru o lume atât de precară.
Deși am apreciat tema romanul și cum a fost dezvoltată, finalul mi s-a părut prea abrupt și brutal, deși poate este o opinie subiectivă provenită din atașamentul față de un anumit personaj.
Priță Barsacu ne înduioșează părintește, alteori ne trezim că-l admirăm pentru curiozitatea lui față de lumea înconjurătoare, și alteori ne e frică pentru viața lui și ne temem că nu-și va putea depăși, în cele din urmă, condiția de copil crescut într-o familie săracă și împovărată de probleme, într-un sat închis ermetic în bula sa stranie, chiar abjectă pe alocuri.
Totuși, Priță ni se relevă curând ca o excepție, fiind diferit de restul copiilor de vârsta lui sau mai mari chiar, prin înclinațiile sale față de lumea insectelor, animalelor de câmp și a peștilor, pe toate indexându-le și descriindu-le migălos, 'cu rigoarea naivă a taxonomistului amator', după cum se precizează și on the back blurb.
Priță mi s-a părut ca o licărire temporară ce nu a apucat să prindă 'volum' și să-și extindă lumina asupra lumii întregi; într-un fel, Priță pare dorința pusă de cineva în miez de noapte, pe seama unei stele căzătoare, pentru un sat aflat permanent în bezna minții, departe de dezvoltarea firească a unei civilizații, și unde violența, abuzul și răutățile meschine erau social acceptate, sau cel puțin nu erau chestionate, iar lucruri precum nebunia rămâneau neînțelese și netratate, puse mai degrabă pe seama unui blestem abătut asupra familiei.
Viața lui Priță Barsacu, a familiei lui și a satului ni se prezintă în toate formele ei, care de cele mai multe ori îmbracă puțin diferit condiția permanentă de precaritate. Alte forme ale vieții lui Priță sunt violența (în special a copiilor, care acum s-ar numi bullying, dar la timpul povestirii - care nu este precizat, dar putem să-l ghicim ușor - nu exista un termen pentru acest comportament și nici nu se considera o problemă, ci doar o etapă firească prin care cei mai slabi trebuie să treacă pentru a se maturiza); munca intermitentă pentru a câștiga bani pentru a se putea bucura de niște bucurii care, pentru alți copii, mai înstăriți sau mai norocoși, erau gratuite și neasimilate ca privilegii, neapreciate la valoarea lor, așa cum o făcea Priță atunci când, printr-o minune sau prin muncă ajungea să se bucure de o bicicletă cu 18 viteze și să se dea în tiribombele de la bâlci.
După capitolul cu bâlciul începe Priță să-și dezvolte apetitul pentru pescuit, ducându-se la digul din sat de dinainte să răsară soarele.
Iulian a descris foarte precis dalele lipite cu smoală și mușchiul alunecos, letal, care se forma acolo unde apa întâlnea dalele, făcând imposibilă urcarea. Eu însămi am crescut într-un sat care avea un astfel de dig și unde, la fel ca în roman, copiii se încăpățânau să se scalde și, pentru asta, odată la ceva timp un copil sau doi deveneau sacrificii și totodată dovezile cu care mamele își speriau copiii să nu facă la fel - să nu sară sau să se scalde în apa barajului.
Așadar, realitatea în care am crescut până la 14 ani se asemuie în această privință cu viața și tragediile satului lui Priță, dovedind că acesta din urmă este doar un simbol pentru multe alte sate care au împărtășit (sau încă împărtășesc) ignoranța și precaritatea unei civilizații adormite într-o lume aflată în continuă schimbare. De altfel, cred că aceasta a fost și intenția autorului - să spună o poveste marginală, 'subînțeleasă' și tacit ignorată a vieții de la sat, unde oamenii suferă mai mult decât pot înțelege și unde copiii nu apucă să-și dezvolte lumina cu care ar putea intra într-o altfel de lume, pe care nici nu îndrăznesc să o bănuiască, fiind învățați să se mulțumească cu viața așa cum e ea, din bula satului.
Autorul relevă aceste lucruri cu transparență, ironie și uneori cinism, dar un cinism care are rolul de a arăta însăși viziunea celor care nu împărtășesc aceeași soartă cu oamenii din povestea lui Priță, care există încă în România, și probabil în număr mai mare decât am vrea să credem.
În ceea ce privește stilul prozei lui Iulian Bocai, de la primele capitole l-am asemănat stilului lui Marquez, datorită frazării arborescente coerent susținută vreme de paragrafe, ba chiar pagini întregi, și, în plus, datorită viziunii macro asupra relațiilor de familie, a arborelui genealogic, și a consecințelor fiecărei acțiuni a unui membru al familiei asupra unității.
La nivel de frază, ce m-a scos din lectură uneori au fost acele cuvinte prea tehnice sau prea elevate, care nu mi s-au părut potrivite pentru a descrie situațiile de viață a unor persoane care nu aveau de unde să cunoască acești termeni. Narațiunea a foat la persoana a III-a, narator omniscient, așadar înțeleg faptul că, teoretic, naratorul poate avea un limbaj și o cunoaștere diferite față de personajele pe care le urmărește, însă chiar și așa, unii termeni mi s-au părut că au ridicat ștacheta prea sus pentru o lume atât de precară.
Deși am apreciat tema romanul și cum a fost dezvoltată, finalul mi s-a părut prea abrupt și brutal, deși poate este o opinie subiectivă provenită din atașamentul față de un anumit personaj.
July 3, 2025
4.5* Wat een schoonheid deze kleine novelle!
August 17, 2025
Iulian Bocai e super talentat. Povestea lui Priță nu mă șochează dar e extrem de tristă și te face să îi dorești lui Priță o altă viață, una cu mai puține lipsuri și mai multă dragoste.
November 22, 2021
It reminded me of "Atunci cand era mereu duminica", which I loved - same overall narrative with a gentle, emotional kid who grows up in a poor, uneducated and alcoholic family.
The writing is insightful and subtle. It feels very authentic and it makes it very easy to connect with most of the characters. This is definitely a recommendation for those who enjoy a well crafted, rural-Romania-slice-of-life type of story.
The writing is insightful and subtle. It feels very authentic and it makes it very easy to connect with most of the characters. This is definitely a recommendation for those who enjoy a well crafted, rural-Romania-slice-of-life type of story.
December 1, 2018
O poveste draguta despre Romania de la tara, intr-o lume saraca. Prita este folosit de autor sa ne arate cateva din aspectele vietii in acest mediu ostil pentru toata lumea, inclusiv pentru cei care promit mai multe (sunt inteligenti, dornici sa invete etc.)
Pana la urma insa, mediul primeaza asupra tuturor. Prita are si el destinul celorlalti oameni din carte. Cartea are un anumit farmec, mai ales asupra celor care nu au stat prea mult la tara sau nu au vazut ce inseamna saracia (nu neaparat de bani, dar si de oportunitati) din unele sate. Totusi, parca povestea lui Prita este cam dezlanata, se trece brusc de la viata lui de scolar bun si interesat / inteligent la mediul care pana la urma il inghite.
Pana la urma insa, mediul primeaza asupra tuturor. Prita are si el destinul celorlalti oameni din carte. Cartea are un anumit farmec, mai ales asupra celor care nu au stat prea mult la tara sau nu au vazut ce inseamna saracia (nu neaparat de bani, dar si de oportunitati) din unele sate. Totusi, parca povestea lui Prita este cam dezlanata, se trece brusc de la viata lui de scolar bun si interesat / inteligent la mediul care pana la urma il inghite.
September 7, 2020
Daca ti-au placut Zaharia Stancu (Descult in principal) si/sau Gheorghe Zamfirescu (Maidanul cu dragoste), atunci o sa iti placa si tonul in care e scrisa cartea asta. Iulian Bocai scrie bine personaje din patura saraca a societatii, de care te poti atasa emotional si a caror candoare si simplitate nu poti sa nu le apreciezi, mai ales cand le vezi contrastand cu duritatea lumii in care traiesc. Totusi, ceva a lipsit pentru mine si pe la final m-am cam plictisit, asteptand sa se termine cartea desi e foarte scurta. Daca inca nu ati citit nimic de Bocai, recomand sa incepeti cu Constantin, care e mult mai bine structurata dpdv narativ si care are personaje al caror destin te va captiva mai usor.
January 10, 2020
O carte foarte bună despre viața la țară. Deși aceasta este una din cele mai întâlnite teme din literatura română, romanul de față reușește să aibă atmosfera sa proprie. Mi-au plăcut personajele iar povestea a avut destule momente hilare și înduioșătoare. Ar fi putut să fie și mai lungă cartea, însă cred că lungimea limitată a romanului este un atu și oferă mai multă putere poveștii. Aștept cu plăcere și alte cărți din partea autorului. :)
June 15, 2020
Numai acum dupa ce am citi despre Prita Barsacu pot sa-l apreciez cu adevărat pe Constantin. Iulian Bocai e un portretist de prima mana si un maestru al cuvintelor. Personajele lui traiesc scurt, dar intens, iar in acea scurta perioada in care avem acces la viata lor in fata noastră se deschide o lume întreaga.
August 9, 2020
Pot spune ca am devorat aceasta carte: o scriitură vie, ironică și subtilă. Povestea lui Priță este de o frumusețe tristă, înduioșătoare și sfâșietoare într-un univers complet uitat și rupt de realitate, cvasi-anacronic.. Se ghicește puțin din Preda și Istrati dar cu o notă foarte actuală și personală care mă împinge să citesc urmatoarele publicații ale lui Iulian Bocai!!
De citit și recitit.
De citit și recitit.
December 10, 2018
Foarte fain scris aceasta "bildungsnovella"- desi adeseori fug de povesti despre viata la tara, pentru ca m-am saturat de ele, uite ca asta e chiar "ciudata" si "induiosatoare", dar si incredibil de realista. Neaosa, asa. Mi-a placut, mi-a placut!
March 10, 2019
page-turner
June 29, 2019
Tocmai am terminat de citit acest mic roman. Am apreciat curgerea poveştii şi felul în care a reuşit să mă captiveze. Avem autori de mare talent!
Displaying 1 - 30 of 49 reviews