Silviu Crăciunaş, alias agentul Victor, considerat o legendă a rezistenţei anticomuniste, a fost unul dintre cei mai versatili colaboratori externi ai Securităţii. Însă, în ciuda talentului şi a disponibilităţii lui de a colabora, ofiţerii de informaţii de la Bucureşti au ratat prilejul de a-l transforma într-un agent dublu cu adevărat valoros. Stejărel Olaru face o incursiune în biografia acestui mare spion aspirant, o bună ocazie pentru a parcurge o perioadă semnificativă din istoria serviciilor de informaţii româneşti, dar şi pentru a cunoaşte o parte a exilului românesc în Occident. Volumul urmăreşte jocul agentului cu diferite versiuni ale realităţii, aşa cum apar în biografia sa, în dosarele Securităţii şi în relaţia cu alte persoane – îndeosebi cu protectorul său, Ion Raţiu –, evidenţiind totodată slăbiciunile şi chiar incompetenţa Securităţii.
Stejarel Olaru is a Romanian historian, writer, researcher, and former radio and TV broadcaster. He was National Security Advisor for the Romanian Prime Minister (2006-2008), a Secretary of State in the Ministry of Foreign Affairs (2013-2014) and General Director of the Institute for the Investigation of Communist Crimes in Romania (2005-2010). He has published several books on the modern history of Romania and the history of the Romanian intelligence services.
Tot timpul mi-a fost greu sa evaluez cartile istorice pe care le citesc deoarece criteriile de apreciere sunt multiple si, din pacate, adeseori divergente. Cele temeinic documentate tind sa fie adesea dezarmant de aride, parca pentru a se asigura ca cititorul e suficient de hotarat pentru a le parcurge, iar cele care ofera o lectura facila de regula sacrifica mult din materialul existent ( si chiar din adevarul istoric - dar asta e alta discutie deja ).
Din fericire cartea de fata evita fara probleme cea de-a doua capcana iar in prima cade doar izolat ( de exemplu atunci cand spre finalul cartii sunt reproduse luuungi pasaje din declaratiile gasite in arhiva CNSAS-ului - aspect inutil pentru marea majoritate a cititorilor, caci deja imaginea personajelor implicate de deja conturata suficient de puternic ) - ceea ce o indica atat ca o lectura interesanta si informativa dar si placuta.
Or ce poate fi mai interesant de citit decat un roman cu spioni la care abia mai observi cifrele micute imprastiate peste tot si care reprezinta tot atatea trimiteri la note de subsol, materiale de arhiva, documente de dosare s.a.m.d.? Cu atat mai mult cu cat cartea reda povestea unui agent secret extern al Securitatii comuniste din cei mai intunecati ani ( 1948-1957,58 ). Si o face documentat, ceea ce e un demers extrem de rar, in conditiile in care majoritatea lucrarilor sunt fie la nivelul istorisirilor apocrife cu securisti si zmei fie bantuite de reminescentele corutiene ale luptei anti-bubule. :) Printr-o astfel de carte se poate intelege mai clar ce institutie mediocra a fost Securitatea ( in ciuda ridicarii in slavi, din motive ce e drept opuse, atat din partea criticilor cat si a admiratorilor/fostilor ofiteri ). Mediocritate izvorata in principal ( dar nu numai! ) din copierea modelului sovietic - care a definit-o in principal ca politie politica si nu ca serviciu de informatii/contra-informatii.
Singurele mele rezerve vin din nota finala prea extinsa a d-lui Oprea ( care putea fi redusa la jumatate deoare în buna masura repeta povestea deja prezentata pe larg in carte ) si din unele referinte la Pacepa ( pe care eu unul il consider, prin prisma lucrarilor si luarilor sale de pozitii publice, o sursa de informatii extrem de dubioasa. As zice chiar ca tind sa iau pe dos cam tot ce declara respectivul - dar e posibil ca, în particular, sa-i fi prezentat d-lui Olaru detalii coerente si veridice ).
Una peste alta - o lectura de neratat pentru cei pasionati. Si poate merita încercata si de cei care nu au lecturile istorice printre pasiunile lor principale.
O carte pe care am "pândit-o" foarte mult timp, iar în momentul în care am ajuns s-o deschid, am făcut-o având așteptări uriașe - spre bucuria mea, acestea nu mi-au fost absolut deloc înșelate. Nu știu cât de mare a fost jertfa de timp a autorului în amplul proces prin care a pus împreună atâtea date de arhivă, însă rezultatul e extraordinar. Un volum de neratat pentru cei pasionați de subiectul Securității comuniste!
Excellent documented, provides a full image of Romanian Secret Service, the exiled (1940-1970) atmosphere and complex psychology of informants, during communism period. The author "feels" the storyline and rigorously documents it, following all connected characters through a web of historical information, psychology perspectives and detailed reasoning. This book easily can become the base of a film scenario.
O cercetare serioasa, o carte fascinanta despre cat de caraghioase au fost activitatile serviciilor de spionaj in epoca Razboiului Rece. Si despre cat de aiuritor de infiltrate comunitatile romnaesti din occident. Un roman cvasi-politist din care ar iesi o comedie de mare clasa, cu personaje aproape tarantiniene. (De altfel, autorul si face, la un moment dat, pe buna dreptate, o referinta la Omul nostru din Havana si aspiratorul lui genial).
Efortul lui Stejărel Olaru de a pune în ordine toate documentele și informațiile despre agentul Victor este unul imens și care merită toată aprecierea. Demascarea fostului legionar și fostului agent comunist, devenit un cetățean britanic cu fantezii spirituale - Silviu Crăciunaș - reprezintă un demers care ar trebui repetat și cu alte personaje care trezesc suspiciuni. Am dat 4 stele din cauza calității scriiturii, care a fost insuficient editată pentru a evita repetițiile.
La începutul anilor 1970 Silviu Crăciunaş colabora cu Securitatea mai mult din inerţie. În realitate, agentul îşi căuta propriul turn de fildeş. Voia să-şi finalizeze opera vieţii, căci în mintea şi sufletul său ardeau înăbuşit mari idei filosofice şi spirituale. Prin urmare, a simţit nevoia să se izoleze de prieteni, de realitatea înconjurătoare, şi să scrie. Situaţia lui financiară devenise excelentă, de la an la an câştiga tot mai mulţi bani şi acumulase astfel o adevărată avere. Nu mai dorea decât linişte, iar viaţa să-i mai ofere doar zece ani de trăit, căci atât considera că are nevoie pentru a-şi realiza opera magna. Părăsit de Securitate, în 1974 luase deja decizia să-şi lichideze toate afacerile, ceea ce a şi făcut pe parcursul următorilor ani. În februarie 1977, după ce şi-a vândut toate proprietăţile şi a depozitat banii în bănci, a plecat în Spania, ţară în care atât el, cât şi Sanda, se simţeau bine. [...] Deşi pretindea că nu doreşte să-şi facă noi prieteni şi că vrea să trăiască izolat, a avut grijă să aibă la el mai multe exemplare ale autobiografiei sale, ediţia în limba spaniolă, Pasos perdidos, pe care le oferea uneori localnicilor, devenind astfel cunoscut printre ei ca autorul care se mutase în Andaluzia pentru a scrie un nou bestseller. A acceptat chiar să ofere un interviu, găzduindu-l între 22 şi 26 august 1981 pe scriitorul Traian Filip în casa pe care o închiriase. Filip a povestit despre întâlnirea cu Silviu Crăciunaş în cartea Corăbii dincolo de orizont, publicată în 1985 la Roma de editura Nagard, volum în care a adunat interviuri cu membrii exilului românesc consideraţi a fi elita intelectuală, precum Vintilă Horia sau George Uscătescu. A intitulat capitolul referitor la Crăciunaş Legile universului. Filip l-a descris ca fiind în plină putere creatoare, chiar dacă se deplasa „cu paşi anevoioşi şi puţin aplecat de spate”. Avea o figură „prelungă, severă, trăsăturile aspre erau în contrast cu vocea blândă [...]. Acum Silviu arată ca un lord, a căpătat aer englezesc, vorbeşte aproape şoptit, dar e afectuos şi toate gesturile lui ceremonioase nu pun distanţă în comunicare”. Sanda, pe de altă parte, i-a părut a fi „o femeie interiorizată, cu o imaginaţie demnă de Saint Exupery”. Cu acel aer de lord, bătrânul agent al Securităţii i-a descris lui Filip impresionanta sa preocupare intelectuală: „problema legilor care guvernează universul şi, implicit, omenirea şi fiinţa umană”. Teoriile sale despre univers, societate şi fiinţa umană nu erau noi. Subiectul îl preocupa de mai multe decenii, şi era convins că între timp se ridicase la un nivel înalt de cunoaştere a lumii. Cum a ajuns Crăciunaş să fie absorbit de un subiect atât de profund? Supus unui regim de nesuportat după arestarea sa din septembrie 1950, agentul a cunoscut metodele brutale de anchetă ale Securităţii. În timpul detenţiei, a căzut adesea în stări de inconştienţă provocate de tortură, în timpul cărora a avut viziuni sau halucinaţii.
TLDR : daca esti bugetar trebuie sa publici ceva . Cititi cartea in engleza a Valentinei Glajar si veti avea o imagine veridica a ce erau Sobolanii Securitatii in 1948 si cum se facea o trecere de granita ilegala si riscurile unei astfel de actiuni.
Bugetarul nostru, Stejarel Olaru… atat de omniscient, cel mai, mai mult ca omniscientul.. prea omnisicient. O precizare
Bugetarii intermediari – noua specie de bugetar cunoscut astfel dintr-o apropiere si o confuzie voita de termeni ca istorici publica mereu aceleasi subiecte. Autorul, bugetar intermediar ( cu acces la dosare ) -istoric expert-specialist blabla, ne explica pe undeva pe la pagina 80 parca, ca existau si( Sobolani )Securisti naivi..asa ar fi scapat de moarte Silviu Craciunas, unul din Sobolani Securisti vrand cumva sa urce ierarhic il elibereaza pe S.C si astfel se naste legenda acestuia.De fapt toata povestea carti se cam inchei undeva pe la pagina 80 cand Sobolanii care il trimit in misiune pe S.C ii fura o parte din banii destinati infiltrarii in diaspora romaneasca din Occident. O teza aberanta ( securistii naivi ) , cine vrea sa citeasca o carte serioasa unde poate vedea cum gandeau si actionau acesti Sobolani ( in anii 1948 si mai ales ca este redata si o poveste tragica a unei incercari de trecere de granita ) inclusiv cu ai lor sa caute : Cold War Spy Stories from Eastern Europe ( articolul on line in http://www.cnsas.ro/documente/caiete/... ) Part 1. Intelligence Officers and Informers 1. The File Story of the Securitate Officer Samuel Feld Scris de Valentina Glajar.
La 30 si ceva de ani de la Revolutie avem maculatura pe banda rulanta.. maculatura despre spioni.. despre calauze dar nimic sa aflam cine erau criminalii sobolani care torturau si distrugeau atatea vieti.Da, Silviu Craciunas era un vierme oportunist care a distrus prin delatiune zeci de vieti nevinovate, pare ca Sobolanii Securitatii erau si ei niste smecherasi care mai furau, mai faceau un ciubuc… Penibil. Noroc cu „Tipografic majuscul” de Radu Jude ca aflam de eroul si martirul de 16 ani, Mugur Călinescu. Nu cred ca vrea sa stie nimeni cum de a facut cancer subit dupa anchetele Securitatii nu ii asa? si mai ales de ce sa scrii o carte despre un erou de 16 ani