What do you think?
Rate this book
Spulberatic
În cîte feluri poţi să uiţi un om? Imaginea unei statui dintr-o reclamă la un muzeu subacvatic aduce în memoria Andei o veche dragoste şi un uitat sentiment de vinovăţie. Foile unui jurnal găsit întîmplător de două eleve scot la lumină o poveste neterminată în care se împletesc parfumul de epocă şi ororile unui trecut aproape uitat. Enigmaticele foi rămîn apoi ani de zile într-un sertar, ca să ajungă în final în mîinile unui sculptor care urmează să plece într-o aventură subacvatică. O încrengătură de poveşti ce îl au în centru pe Tibi Vreme, veşnicul cuceritor, amuzant şi blazat, care în adolescenţă avea două dorinţe: să ajungă regizor şi să plece din ţară; şi care la treizeci de ani, cantonat între munca de inginer şi o căsnicie menţinută din inerţie, îşi omoară timpul scormonind în trecut şi imaginînd plecări.
O carte despre urmele pe care le lasă iubirea, despre memorie şi despre absenţă.
O carte despre urmele pe care le lasă iubirea, despre memorie şi despre absenţă.
- GenresRomanian Literature
256 pages, Paperback
First published April 1, 2018
About the author
Anca Vieru
9 books52 followersAnca Vieru este absolventă de politehnică și are un master în comunicare. A publicat în volumele colective Moș Crăciun & co. (Editura Art, 2013) și Ficțiuni reale (Editura Humanitas, 2013), proiect inițiat de Florin Piersic jr.
În anul 2015 i-a apărut la Editura Polirom volumul de proză scurtă Felii de lămâie, nominalizat la premiile revistei Observator cultural și reeditat în 2018 în colecția Top10+. A mai publicat, tot la Editura Polirom, romanul Spulberatic (2018), volumul de proză scurtă Fără poză de profil (2022), nominalizat la Premiile Sofia Nădejde, și biografia romanțată Pallady. Ulise legat de catarg (2023). I-au apărut povestiri și fragmente de roman în revistele iocan și Familia.
În anul 2015 i-a apărut la Editura Polirom volumul de proză scurtă Felii de lămâie, nominalizat la premiile revistei Observator cultural și reeditat în 2018 în colecția Top10+. A mai publicat, tot la Editura Polirom, romanul Spulberatic (2018), volumul de proză scurtă Fără poză de profil (2022), nominalizat la Premiile Sofia Nădejde, și biografia romanțată Pallady. Ulise legat de catarg (2023). I-au apărut povestiri și fragmente de roman în revistele iocan și Familia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 22 of 22 reviews
May 23, 2022
4.5*
Recitită, trei ani mai târziu. Și este aceeași poveste frumoasă, bine gândită, bine documentată și impecabil scrisă pe care mi-o aminteam. Un puzzle din multe piese, despre căutarea trecutului și amintirea memoriei, pe deasupra căruia plutește nostalgia.
Recomand Andantele Concertului 21 al lui Mozart pe fundal, veți vedea voi de ce.
Recitită, trei ani mai târziu. Și este aceeași poveste frumoasă, bine gândită, bine documentată și impecabil scrisă pe care mi-o aminteam. Un puzzle din multe piese, despre căutarea trecutului și amintirea memoriei, pe deasupra căruia plutește nostalgia.
Recomand Andantele Concertului 21 al lui Mozart pe fundal, veți vedea voi de ce.
March 20, 2025
O poveste inedit construita, cu personaje foarte bine conturate si credibile.
Golul lasat de anumiti oameni nu se poate nicicum repara, chiar daca viata merge inainte, si este suficient un mic declansator pentru ca amintirile si sentimentele sa recapete putere. Totusi, raman intrebari pentru care nu vom gasi niciodata raspunsul corect sau real, existand doar supozitii sau ipoteze.
,,[...] Ciudat insa cum faptele si cuvintele au o viata a lor, independenta parca de cei care le-au trait sau le-au spus. Fiindca nu traim intr-un clopot de sticla, iar faptele si cuvintele noastre se intretes cu faptele si cuvintele altora, se incurca in ite complicate si, cateodata, printr-o intamplare ca asta cu foile, apare un fir nou si gasesti un inteles nou. Ca un stroboscop intarziat, care porneste iar dupa ce a fost oprit mult timp si scoate din intuneric fete si miscari pe care le cunosteai intr-un fel si care acum par altele. Si care e realitatea? Cea din mintea ta, veche si acceptata, sau imaginea noua, care te indeamna la comparatii chinuitoare si tristeti de care credeai ca ai scapat?"
Golul lasat de anumiti oameni nu se poate nicicum repara, chiar daca viata merge inainte, si este suficient un mic declansator pentru ca amintirile si sentimentele sa recapete putere. Totusi, raman intrebari pentru care nu vom gasi niciodata raspunsul corect sau real, existand doar supozitii sau ipoteze.
,,[...] Ciudat insa cum faptele si cuvintele au o viata a lor, independenta parca de cei care le-au trait sau le-au spus. Fiindca nu traim intr-un clopot de sticla, iar faptele si cuvintele noastre se intretes cu faptele si cuvintele altora, se incurca in ite complicate si, cateodata, printr-o intamplare ca asta cu foile, apare un fir nou si gasesti un inteles nou. Ca un stroboscop intarziat, care porneste iar dupa ce a fost oprit mult timp si scoate din intuneric fete si miscari pe care le cunosteai intr-un fel si care acum par altele. Si care e realitatea? Cea din mintea ta, veche si acceptata, sau imaginea noua, care te indeamna la comparatii chinuitoare si tristeti de care credeai ca ai scapat?"
January 12, 2019
S-a jucat cartea asta în toate felurile cu sentimentele mele. Despre ecouri și modul în care un om le proiectează, inconștient, asupra altor oameni.
June 28, 2018
„Spulberatic” este o carte pe care nu aș ști să o încadrez într-un anumit gen. Mi s-a părut o carte cu un iz realist, cu o poveste care ar putea fi adevărată, mai ales că o parte din acțiune se petrece în perioada comunismului. Mai mult decât amplasarea acțiunii în acea perioadă, autoarea s-a inspirat dintr-un muzeu subacvatic pe care îl regăsim în realitate. Această idee mi s-a părut cu adevărat inedită și, spun eu, autoarea a reușit să contureze o poveste originală pe marginea acestei idei.
https://randurileevei.wordpress.com/2...
https://randurileevei.wordpress.com/2...
February 15, 2019
Un fir epic agreabil, labirintic, ca un puzzle sau un cub Rubik care te absoarbe negreșit. Personajele vag creionate și acțiunea cu final deschis, chiar prea deschis ce lasă locul multor întrebări și multor posibile scenarii.
July 20, 2024
Tibi și Andrei Vreme, tata și fiu, suferă amândoi de pe urma secretelor familiei, acele lucruri care nu se spun din rușine, din frică, din dorința de a proteja, dar care prin golurile pe care le lasă în viața fiecăruia dintre ei dobândesc puteri nebănuite și potențialul de a le distruge viața.
Absențele necesita lămuriri și nimic nu atinge un copil ca absența părintelui sau a bunicilor, absente învăluite în umbre, neclare, care determina întrebări și căutări care îi marchează, iar răspunsurile, dacă vin, răscolesc și schimba tot.
Povestea se construieste ca un puzzle, din perspectiva a patru oameni diferiți, din etape diferite ale poveștii, fiecare adaugand detalii și lamurindu-se unele prin altele, întinzându-se pe câteva zeci de ani, timp de 4 generatii afectate de istoria noastră prea puțin cunoscuta, a celor condamnați la munca silnica la Canal, despre modul în care stigmatul unei generații se transfera si generațiilor următoare.
O poveste extrem de bine scrisă, crudă, puternică, reală, am rămas cu un sentiment de tristețe și de predestinare, personajele fiind incapabile de a-și învinge destinul, condamnați să repete aceleași greșeli.
"Nestatornic, a spus la un moment dat Sorina. Schimbător. Hoinar. Spulberatic, ca nisipul dus de vânt. Și nu e ceva în sensul rău, ci are legătură cu acea neliniște care te împiedică sa stai undeva, sa te legi de ceva sau de cineva care sa te tina pe loc."
Absențele necesita lămuriri și nimic nu atinge un copil ca absența părintelui sau a bunicilor, absente învăluite în umbre, neclare, care determina întrebări și căutări care îi marchează, iar răspunsurile, dacă vin, răscolesc și schimba tot.
Povestea se construieste ca un puzzle, din perspectiva a patru oameni diferiți, din etape diferite ale poveștii, fiecare adaugand detalii și lamurindu-se unele prin altele, întinzându-se pe câteva zeci de ani, timp de 4 generatii afectate de istoria noastră prea puțin cunoscuta, a celor condamnați la munca silnica la Canal, despre modul în care stigmatul unei generații se transfera si generațiilor următoare.
O poveste extrem de bine scrisă, crudă, puternică, reală, am rămas cu un sentiment de tristețe și de predestinare, personajele fiind incapabile de a-și învinge destinul, condamnați să repete aceleași greșeli.
"Nestatornic, a spus la un moment dat Sorina. Schimbător. Hoinar. Spulberatic, ca nisipul dus de vânt. Și nu e ceva în sensul rău, ci are legătură cu acea neliniște care te împiedică sa stai undeva, sa te legi de ceva sau de cineva care sa te tina pe loc."
June 28, 2018
SPULBERÁTIC, -Ă, spulberatici, -ce, adj. (Despre oameni sau comportarea lor) Ușuratic, flușturatic, nestatornic.
Coincidența a făcut, poate, să citesc mare parte a romanului Ancăi Vieru într-o cafenea numită “Time Café” din Bangkok. Și nu spun asta doar așa, căci timpul, sau mai exact trecerea lui, joacă un rol important în “Spulberatic”.
Împărțit în patru părți, aflăm tot din atâtea perspective povestea lui Tiberiu Vreme, personaj principal învăluit de mister și absent. Mergând din prezent înapoi în trecut și din trecut înapoi în prezent, realizăm pe măsură ce înaintăm în lectură că în universul Spulberaticului nimic nu e ceea ce pare, și că mai ales nimic nu e întâmplător.
Tiberiu Vreme (al cărui nume sunt sigură că nu i-a fost ales la întâmplare de către autoare) este bântuit de un trecut pe care nu îl cunoaște și din a cărui cauză nu poate trăi liniștit. Când, în sfârșit, îi dă de capăt, viețile mai multor personaje din roman sunt date peste cap.
O carte despre absență și despre efectele ei asupra celor rămași în urmă, despre cum alegerile, ba chiar și traumele personale îi pot afecta pe cei mai apropiați din jurul cuiva, o carte despre cum mediul social-politic în care trăiești îți poate afecta viața mai mult decât ești dispus să accepți.
Dacă romanul începe cu fraza “În câte feluri poți să uiți un om?”, ajunsă la finalul lui eu m-am întrebat “În câte feluri îți poți aminti un om?”, dar mai ales “Ce mai rămâne în urma unui om?”
Coincidența a făcut, poate, să citesc mare parte a romanului Ancăi Vieru într-o cafenea numită “Time Café” din Bangkok. Și nu spun asta doar așa, căci timpul, sau mai exact trecerea lui, joacă un rol important în “Spulberatic”.
Împărțit în patru părți, aflăm tot din atâtea perspective povestea lui Tiberiu Vreme, personaj principal învăluit de mister și absent. Mergând din prezent înapoi în trecut și din trecut înapoi în prezent, realizăm pe măsură ce înaintăm în lectură că în universul Spulberaticului nimic nu e ceea ce pare, și că mai ales nimic nu e întâmplător.
Tiberiu Vreme (al cărui nume sunt sigură că nu i-a fost ales la întâmplare de către autoare) este bântuit de un trecut pe care nu îl cunoaște și din a cărui cauză nu poate trăi liniștit. Când, în sfârșit, îi dă de capăt, viețile mai multor personaje din roman sunt date peste cap.
O carte despre absență și despre efectele ei asupra celor rămași în urmă, despre cum alegerile, ba chiar și traumele personale îi pot afecta pe cei mai apropiați din jurul cuiva, o carte despre cum mediul social-politic în care trăiești îți poate afecta viața mai mult decât ești dispus să accepți.
Dacă romanul începe cu fraza “În câte feluri poți să uiți un om?”, ajunsă la finalul lui eu m-am întrebat “În câte feluri îți poți aminti un om?”, dar mai ales “Ce mai rămâne în urma unui om?”
October 3, 2022
O carte excelentă despre memorie și absență, despre nevoia de sens și de spații largi! O recomand cu căldură!
July 7, 2019
O carte care mi-a placut enorm si a “ramas” cu mine mult timp dupa ce am citit-o, impletirea povestilor si planurilor este facuta cu o maiestrie deosebita care m-a impresionat
May 16, 2022
Aș asemui acest roman cu nisipul dintr-o clepsidră. Te ține oarecum atent/ă, îi urmărești parcursul cu interes, are potențialul de a fascina, dar după ce s-a scurs timpul, nu rămâne nimic. În ciuda faptului că e un roman foarte muncit, documentat în amănunt, inedit structurat, cu suficient de multe pasaje poetice, așadar frumos scris, îi lipsește ceva. Începe promițător și se risipește pe parcurs, devine plictisitor spre final. Mi-am dorit să-i pot arăta mai multă apreciere. Nu pot. Are și niște inconsecvențe de timp verbal la început și o abundență de aceleași veșnice locuțiuni conjuncționale subordonatoare care se repetă până la de patru ori pe aceeași pagină. Încă nu am deslușit misterul acestor repetiții exasperante adorate de atât de mulți scriitori autohtoni, cert e că aici "Spulberatic" a pierdut o stea în sistemul meu rigid de evaluare. În altă ordine de idei, titlul e splendid ales în contextul romanului. Anca Vieru e talentată, e remarcabil cum orânduiește anumite detalii în poveștile ei. Mi-a plăcut și volumul de povestiri "Felii de lămâie".
June 19, 2018
Un lucru e sigur despre Anca Vieru: știe să scrie și o face bine.
April 25, 2021
A fost o poveste atât de frumos scrisă încât mi-a fost aproape teamă să o termin, nu voiam să ajung la capăt şi să accept să uit de toate personajele care s-au perindat prin mintea mea.
Finalul deschis a fost ca un cadou, voi putea continua să caut şi eu, la fel ca Andrei, răspunsurile dintr-un trecut îndepărtat.
Finalul deschis a fost ca un cadou, voi putea continua să caut şi eu, la fel ca Andrei, răspunsurile dintr-un trecut îndepărtat.
June 16, 2018
Nici prea prea, nici foarte foarte.
June 20, 2018
O poveste ambitioasa, care incepe promitator, dar se pierde pe parcurs. Personaje al caror rost nu-l intelegi si care dispar, fire narative care nu duc nicaieri.
August 29, 2021
"Memoria ne ferește de greșelile trecutului, dar fără uitare am fi paralizați de frică, de rușine, de vinovăție și nu am putea merge mai departe."
September 23, 2025
4.5⭐
Această carte a fost un exercițiu bun care își propune să prezinte și să discute despre absența unei persoane din viața noastră și influența acestei lipse asupra celor rămași în urmă.
Cum afectează alegerile noastre cât și traumele pe cei din jurul nostru?
Povestea prezintă o căutare în decurs a 2 generații interconectate printr-un jurnal abandonat.
"În câte moduri poți să uiți un om?"
Această carte a fost un exercițiu bun care își propune să prezinte și să discute despre absența unei persoane din viața noastră și influența acestei lipse asupra celor rămași în urmă.
Cum afectează alegerile noastre cât și traumele pe cei din jurul nostru?
Povestea prezintă o căutare în decurs a 2 generații interconectate printr-un jurnal abandonat.
"În câte moduri poți să uiți un om?"
May 1, 2019
Cel mai frumos e titlul, cărții parcă îi lipsește ceva, întâmplările nu se leagă, personajele și situațiile descrise nu sunt credibile; în plus, eu nu am deloc nostalgia perioadei comuniste.
„Avuseseră lumina aceea aparte pe care-o au de obicei îndrăgostiții, acea senzație că în jurul lor nu mai încape altceva sau altcineva, ca și cum aerul n-ar suporta o altă respirație. Emoția de pe fața lui, tristețea de pe fața ei, degetele ei mângâindu-l pe obraz, o vibrație ușoară în lumina aurie a toamnei.”
„Răspunsurile care vin prea târziu ne tulbură într-un alt fel, fiindcă aflăm trecutul așa cum ne prefacem că n-a fost.”
„Schimbător. Hoinar. Spulberatic, ca nisipul dus de vânt. Și nu e ceva în sensul rău, ci are legătură cu acea neliniște care te împiedică să stai undeva, să te legi de ceva sau de cineva care să te țină pe loc.”
„Avuseseră lumina aceea aparte pe care-o au de obicei îndrăgostiții, acea senzație că în jurul lor nu mai încape altceva sau altcineva, ca și cum aerul n-ar suporta o altă respirație. Emoția de pe fața lui, tristețea de pe fața ei, degetele ei mângâindu-l pe obraz, o vibrație ușoară în lumina aurie a toamnei.”
„Răspunsurile care vin prea târziu ne tulbură într-un alt fel, fiindcă aflăm trecutul așa cum ne prefacem că n-a fost.”
„Schimbător. Hoinar. Spulberatic, ca nisipul dus de vânt. Și nu e ceva în sensul rău, ci are legătură cu acea neliniște care te împiedică să stai undeva, să te legi de ceva sau de cineva care să te țină pe loc.”
August 18, 2022
Mi-a plăcut. Sunt câteva imagini, tablouri de-a dreptul, pe care mi le voi aminti mereu. "Şi-acum intră viorile" e capitolul meu preferat. Mi-am imaginat povestea pe fundal albastru, şi poate puțin gri. Voi mai citi Anca Vieru👍
July 29, 2021
I hadn’t read anything by a Romanian author in a while, and I found myself wanting to, so I chose “Spulberatic”. It’s not a common word, and definitely not one easy to translate, but it refers to a certain lack of permanence that is found in the beautifully written pages.
The story was surprising, I particularly liked the different angles and how they revolved around the same character.
I read it in one sitting. Need I say more?
The story was surprising, I particularly liked the different angles and how they revolved around the same character.
I read it in one sitting. Need I say more?
January 19, 2019
O lectura placuta.
June 1, 2023
O scriitura minunată, o poveste care rămâne. Foarte mult mi-a plăcut. Textul curge și te prinde.
January 21, 2025
Am citit-o pe nerăsuflate. Coperta, descrierea don't do it justice.
Displaying 1 - 22 of 22 reviews