Autor wciąga czytelnika w nieoczywistą grę, uczuciową łamigłówkę, której elementami są zdrada i niespełnienie, żądza i zazdrość, a także bolesne wspomnienie pierwszej miłości. Kolejne ciągi wypadków i zwroty akcji przeplatają się w zaskakujący sposób, pozwalając nam spojrzeć na miłość z różnych perspektyw: z cygańskiego obozu i współczesnego blokowiska, z morskich głębin i wioski, w której diabeł mówi dobranoc.
Jedno z opowiadań, "Wyprawa po gęsi", zostało opublikowane w uznanej amerykańskiej antologii „Best European Fiction 2011”.
Published volumes: • Cu puţin înaintea coborîrii extratereştrilor printre noi (Shortly before the Extraterrestrials Descended Among Us), novel, Iaşi: OuTopos, 1999 (2nd revised and expanded edition, Iaşi: Polirom, 2005); • Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei ţigări marijuana (The World Seen through a Hole the Width of a Spliff), short stories, Tîrgu-Jiu: Constantin Brâncuşi Foundation Press, 2000; • Circul nostru vă prezintă: (Our Circus Presents, novel, Iaşi: Polirom, 2002 (2nd revised edition, Iaşi: Polirom, 2007); • Atunci i-am ars două palme (Then I Clouted Him Twice), short stories, Iaşi: Polirom, 2004; • Celelalte poveşti de dragoste (The Other Love Stories), novel, Iaşi: Polirom, 2009; • Matei Brunul (Matei the Brown), novel, Iaşi: Polirom, 2011; • Unu+ unu (+ unu...): niște comedii, theatre, Bucharest: Cartea Românească, 2015; • Cel care cheamă câinii, novel, Iaşi: Polirom, 2017.
Translations: • The collection of short stories Then I Clouted Him Twice has been published in Germany (Pop Verlag, Ludwigsburg, 2009). • The novel Our Circus Presents... has been published in U.S.A. (Dalkey Archive Press, Urbana-Champaign, 2009), Hungary (Cirkuszunk bemutatja:, L’Harmattan Kiadó, Budapest, 2009), Italy (Aisara Edizioni, Cagliari), Spain (El Nadir, Valencia), and is due to be published in Bulgaria (Paradox Publishing, Sofia) and Egypt (Golden Pony, Cairo). • The Other Love Stories has been published in Italy (Aisara Edizioni, 2011), and is due to be published in Bulgaria (Paradox Publishing). • The novel Matei the Brown has been published in France (Gaïa Éditions/Actes Sud, 2013), Poland (Amaltea, 2014), Hungary (Libri Kiadó, 2014), Bulgaria (Paradox Publishing, 2014), and is due to be published in: U.S.A. (Dalkey Archive Press, 2017), Republic of Macedonia (Bata Press, 2018).
Between 2005 and 2008 (7 seasons) he was a scriptwriter for the “Animat Planet Show”, broadcast by the Antena 1 television channel in Romania, and has written screenplays for the feature-length film adaptations of Our Circus Presents..., I’m a Communist Biddy and Lindenfeld, and the short films Chocolates, A Good Day and Goose Chase, which were awarded and financed by the Romanian National Centre of Cinematography.
Ca să citez un personaj din proza mea favorită, Pe catalige, ”ex-ce-lent”. Nu am citit multe volume de proză scurtă din peisajul autohton, dar până acum e volumul meu favorit.
Fun fact: proza După gîște îmi era atât de cunoscută, încât începusem să-l acuz în sinea mea pe om de plagiat, ca să verific în final volumul Best of apărut acum vreo zece ani, cel care de altfel m-a și familiarizat cu acest gen literar și să constant că proza fusese inclusă de Chivu în el. Memorie scurtă, ce să și faci?!
Facet czuje się poniżony po tym, jak nie potrafi stanowczo zareagować w sytuacji, w której jego ciężarną żonę nagabuje i obraża pijany były facet z kumplami. Tak, nawet wtedy, gdy to ona reaguje stanowczo, a on stoi jak kołek.
Facet czuje się zdradzony po tym, jak żona zaczyna się spotykać z innym po ich rozstaniu spowodowanym jego zdradą.
Facet jedzie z żoną samochodem i w wyobraźni przypisuje znaczenie tekstów piosenkę jego znajomościom z innymi kobietami, bo nie pozbył się tego 'nawyku'.
Opisywanie swojej dziewczyny, że 'była nie tylko ładna, ale i inteligentna'. Wow, ale bonus! Tyle wygrać!
Idiotyczne teksty o 'prawdziwych' mężczyznach. Idiotyczne przepychanki niedorzałych 'braci'.
Mi-a plăcut stilul autorului, dar subiectele capitolelor m-au lăsat cam rece. Nu e o carte rea, dar nici pe gustul meu. De asemenea, a doua jumătate a cărții mi s-a părut mai închegată decât prima. Mai interesantă, ca s-o zic pe aia dreaptă. Mă așteptam la mult mai mult de atât...
Pentru o persoana care nu e in general amatoare de povestiri, ma declar satisfacuta, motiv pentru care am decis sa incerc inca un volum de povestiri al domnului Teodorovici. In ciuda titlului, povestirile nu au nimic telenovelistic, ba sint chiar savuroase, desi nu neaparat amuzante. Dimpotriva, preferata mea e chiar una trista/dramatica - Pe catalige - care a avut asupra mea un interesant efect cinematografic. Si pentru ca autorul asculta Blackfield si ii mai si place, ii mai dau o steluta separata. :D
E mai simplu să înșir povestirile care nu mi-au plăcut: „Șobolanul e mai viu decât țestoasa”, „Pe catalige” și „Lună plină”. În rest, jos pălăria! LDT e un scriitor care chiar știe cum să spună o poveste.
Un mic roman care surprinde mai multe scene casnice și nu numai, aparent disparate, într-o abordare realistă, având niște subiecte destul de banale, ușor de uitat.
O poveste fragmentată despre viața conjugală a unui om care se află în căutarea sensului cuvântului „dragoste”. Printre capitolele dedicate acestei căutări, naratorul introduce povești din copilărie și adolescență, întâmplări cu prietenii sau peripeții datorate unor factori care nu țin de el. Nu știu ce exact a vrut să spună autorul în ceea ce privește firul narativ principal, dar mi-au plăcut mult poveștile secundare.
Cel mai mult mi-au placut povestirile din copilaria naratorului, in care m-am regasit foarte usor, copilaria mea la tara fiind foarte similara cu ceea ce a povestit si Lucian.
Per ansamblu un roman foarte interesant, atat ca forma cat si ca mesaj. Mi-a placut foarte mult.
Norocul e că povestirile foarte bune (majoritare) sunt atât de bune încât le umbresc pe cele câteva ce-mi păruseră mie destul de slăbuțe. În felul ăsta, m-am putut simți generos, acordând cărții 4 stele.
Pentru cine nu a citit volumul acesta al lui LDT, nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu. Nu este un sirop, nu e vorba despre dragostea-clişeu, nici nu ştiu dacă se poate spune că dragostea e un scop în sine în cartea de faţă. Este vorba mai degrabă despre viaţă, despre episoade aparent banale, despre decizii şi întâmplări (tot aparent) mărunte, care apoi te urmăresc şi schimbă tot ce vine după ele, pentru că, nu-i aşa, viaţa nu are unităţi de măsură. Dragostea din povestirile lui LDT nu e un registru aparte, separat de restul trăirilor, la fel cum e şi în realitate, de altfel. E prinsă printre discuţii şi întâlniri de zi cu zi, întâmplări mai mult sau mai puţin spectaculoase, suflete pe lângă care doar treci sau de care te izbeşti, amintiri care se ţin scai de tine şi detalii din imediat – multe asemenea detalii, care pentru mine sunt un ceva necesar în proză. Toate surprinse pe un ton degajat şi ironic pe alocuri, dar o ironie discretă, nu una agresivă. Un ton de povestitor, cred că asta îmi place mult la LDT, ton care se adaptează în funcţie de poveste…
Tout d'abord, je dirais que matériellement ce livre est parfait. Une belle couverture et surtout du papier Munken Premium Cream 100 g. du luxe autrement dit ! Ce livre est appelé roman par son auteur, mais ne s'agit-il pas plutôt d'un recueil de nouvelles ? Pour moi si, car il n'y a pas une trame narrative romanesque, mais plutôt des tranches de vie choisies par un narrateur unique, un journaliste marié, père d'un garçon d'une dizaine d'années. Il revient sur son passé avec tendresse souvent, envers son ancienne fiancée décédée dans un accident de voiture (« Quelques kilomètres plus tôt »), envers ses grands-parents aussi (cf. « Sur des échasses » « À la recherche des oies »), ou pour exprimer sa jalousie parfois (« En plongée », « L'enfant-loup »). Les textes, de longueur variable comportent des titres et ne sont pas considérés comme des chapitres. Des histoires autonomes donc qui peuvent, à mon sens, être même lues dans le désordre. Cela ressemble à du Calin Torsan, mais en moins drôle, car le ton n'est que discrètement ironique et même complaisant par endroits (cf. l'adultère dans « Une nuit à l'hôtel »). Beaucoup de passages en anglais heureusement traduits en bas de page pour la plupart. Au final une lecture agréable, mais qui ne laissera pas de souvenir impérissable.
Mi-ar fi plăcut totuși ca poveștile să fi avut un fir cronologic, și nu o fluctuație de povești de la maturitate la vârstra copilăriei și invers, de povești de după divorț urmate de povești de dinainte de divorț.
4.5/5 steluțe Nu știu cum aș putea să explic, dar cartea asta m-a făcut să simt că ar fi ca și cum aș citi scenariul unul film românesc. Mi se pare că dă aceeași energie. E familiaritatea aia în paginile cărții, pe care o primesc și vizionând un film românesc. Și asta m-a făcut să îmi placă extrem de tare, încă de la început. S-a citit și foarte rapid, ieri 70 de pagini și azi celelalte 150. Stilul autorului foarte mișto. A fost ca și cum mi-ar fi povestit o cunoștință ceva. De ce nu 5 steluțe? Nu aș ști să vă răspund. Poate că nu a avut acel factor wow (totuși, dacă mă gândesc mai bine, găsesc momente în care am fost uimită de întorsătura de situație). Sau poate că ar fi putut mai mult, poate că a fost prea liniară cartea. Cum spune și Sticlosu despre iubita naratorului, că și-o ,,trage în dungi". :)) E o carte care o să fie pusă pe lista mea de cărți pe care ar trebui fiecare om să le citească. Mi-a plăcut maxim că prozele, deși puse aleatoriu, împreună formează povestea de viață a protagonistului. Că poveștile nu sunt de sine stătătoare. Un alt lucru, pe care l-am sesizat pe la pagina 100, e că personajele nu au nume. Nimeni nu are un nume. Și asta mi-a plăcut, pentru că îți arată că numele lor nu contează, că nu ar schimba cu nimic desfășurarea întâmplărilor. Foarte drăguț acest amănunt din carte. Prozele care nu mi-au prea plăcut: ,,Șobolanul e mai viu decât țestoasa" (care m-a făcut să mă opresc din a citi cartea asta de vreo 2 ori, crezând că nu e pe gustul meu) , ,,Copilul-lup" și ,,Lună plină. Celelalte mi s-au părut superbe. Cumva, faptul că autorul a ales ca ultima poveste să fie despre noaptea în care soția ii spune protagonistului despre documentarul cu accidentul de tren. Documentar pe care îl vede protagonistul când se desparte de amanta lui. Mi s-a părut finalul perfect. O carte mai mult decât ok, go read it că se citește rapid.
Sur la traduction française de Laure Hinckel : Tout d’abord, je dirais que matériellement ce livre est parfait. Une belle couverture et surtout du papier Munken Premium Cream 100 g. Du luxe autrement dit ! Ce livre est appelé roman par son auteur, mais ne s’agit-il pas plutôt d’un recueil de nouvelles ? Pour moi si, car il n’y a pas une trame narrative romanesque, mais plutôt des tranches de vie choisies par un narrateur unique, un journaliste marié, père d’un garçon d’une dizaine d’années. Il revient sur son passé avec tendresse souvent envers son ancienne fiancée décédée dans un accident de voiture (« Quelques kilomètres plus tôt »), envers ses grands-parents aussi (cf. « Sur des échasses » « À la recherche des oies »), pour exprimer la jalousie parfois (« En plongée », « L’enfant-loup »). Les textes, de longueur variable comportent des titres et ne sont pas considérés comme des chapitres. Des histoires autonomes donc qui peuvent, à mon sens, être même lues dans le désordre. Cela ressemble à du Calin Torsan, mais en moins drôle, car le ton n’est que discrètement ironique et même complaisant par endroits (cf. l’adultère dans « Une nuit à l’hôtel »). Beaucoup de passages en anglais heureusement traduits en bas de page pour la plupart. Au final une lecture agréable, mais qui ne laissera pas de souvenir impérissable.
(Że LDT też meloman, to sobie pozwolę na muzyczny wtręt: ta książka - klasyczna powieść ujęta w niby-zbiór opowiadań - rozwija się niczym największe hiciory Vangelisa - którego akurat w tym czasie sporo słuchałem - te stare hiciory. Jak na przykład "Pulsar", "Spirala" czy w końcu "Chariots of Fire" ... Na początku niby nic, coś tam wolno się rozwija, nieśmiało zawiązuje ... [Vangelis musiał od małego kochać Ravela! :)] I po chwili ... wszystko się wzmaga, przyspiesza, akcja zawiązuje ... trach! ciach!! I ciarki latają po plecach....) I w zasadzie - po recenzji. Świetna rzecz, kapitalne historie, postaci z krwi i kości, barwny język ... wszystko jest co trzeba. Wielkie brawa dla autora, tłumaczki i wydawnictwa!
O carte bună, dar care nu e pe gustul meu. Da, este verosimilă, coerentă, credibilă, dar nu am găsit mai nimic din ce mi-a plăcut la Teodorovici în celelalte două cărți ale sale pe care le-am citit anterior (Cel care cheamă cîinii și Matei Brunul). Am găsit o proză modernă, într-o formă așa-numită „felie de viață“, care face un fel de instantaneu al unor momente din viața personajelor. Este un stil care nu m-a prins deloc pînă acum, deși istoricul lecturilor mele arată că măcar am încercat (Florin Iaru, Marius Chivu, Simona Goșu și alții).
Nu am nimic de criticat din carte, dar mă simt ca atunci cînd ai o dezbatere cu cineva și îi respecți părerea, doar că nu i-o aprobi. Cartea e bună, dar nu e pentru mine.
Interesant. Recunosc ca n-am avut rabdare sa citesc fiecare povestire din scoarta in scoarta, dar per total, mi-a placut. Principala calitate a autenticitatea, impresia ca intamplarile sunt desprinse din realitate (si sunt convinsa ca asa si e), iar sentimentele si senzatiile razbat dintre pagini.
Niste povestiri variate si totodata coezive, care se suprapun, cu daloguri un pic fortate uneori, dar care pe total nu le afecteaza ideile si ritmul. I-as fi dat 4 stele si doar pentru faptul ca il mentioneaza pe Glenn Gould.
Tytuł wyjątkowo dobrze oddaje sens tych opowiadań, bo każde z nich jest zupełnie inne, zwykle nie są powiązane, ale wszystkie gdzieś tam w tle mają jakiś element miłości, choć często nieoczywisty, nie na pierwszym planie. Jak na to, że nie przepadam za opowiadaniami, to te były całkiem w porządku. Pełna opinia na blogu: https://jedenakapit.blogspot.com/2019...
Discursul narativ este cat se poate de captivant, iar povestioarele, pe cat de scurte - au esenta si reflecta, fiecare in felul ei, o particica din lumea personajului.
E o carticica de buzunar, care te salveaza de asteptarile sterile dupa autobus, in sala de asteptare sau in timp ce calatoresti...cel putin pentru mine asta a fost