Dinții ascuțiți ai binelui

by Bogdan Răileanu

Ce se întâmplă atunci când un temut cămătar bucureștean trece printr-o criză mistică, aflând că s-a îmbolnăvit de cancer la plămâni? Dar când, într-o aparentă lume a binelui și toleranței, ies la iveală adevăratele fațete ale vieții monahale? Cu scene care amintesc de filmele lui Tarantino și ale fraților Coen, cu un umor întunecat și o luciditate necruțătoare, romanul lui Bogdan Răileanu impune un personaj memorabil, pe Maldini, interlop sângeros și sentimental. Dinții ascuțiți ai binelui e o carte scrisă cu înțelegere autentică față de lucruri pe care de obicei le înecăm în revoltă ipocrită, cu o poezie difuză, bine temperată, în care autorul îmbracă și periferia bucureșteană – sediul bandei lui Maldini –, și spațiul recluziunii călugărești.

„Am vrut să scriu despre destinul teribil al unui cămătar și despre căință. Am inclus aici, probabil, toate fricile și speranțele mele. Am avut coșmaruri și am visat frumos în același timp construind în minte drumul unui om. Nu am fibră de interlop în mine, recunosc. Mi-ar fi greu să dorm liniștit noaptea, dar cred că în fiecare interlop există o coardă a binelui, care vibrează. Pentru că în lumea lor e nevoie de echilibru, nu poate fi doar rău și amăgire. La fel cum, în oglindă, în lumea celor care se ocupă în mod evident doar cu binele, răul apare și echilibrează balanța ca un parazit de care un ecosistem are nevoie ca să funcționeze.“

Genres: Fiction, Romanian Literature

220 pages, Paperback

First published May 1, 2018

About the author

Bogdan Răileanu a absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității din București. În 2015 a debutat cu o povestire în revista Iocan. A publicat volumul de povestiri Tot spațiul dintre gîndurile mele (Polirom, 2017), romanele Dinții ascuțiți ai binelui (2018) și Teoria apropierii (2019) la Humanitas, Să nu lași moartea să te găsească (Polirom, 2020). Preda, viața ca o pradă (Polirom, 2022) și Picioare de lotus (proză scurtă, Polirom, 2024).

Reviews

[Lavinia · Rating 3 out of 5]

Romanul ăsta începe incredibil de bine și reușește să fie consistent o bună parte, dar, din păcate mi s-a părut că devine ușor încîlcit și complicat inutil către final.

Cu toate astea, Bogdan Răileanu e un excelent prozator, deja de la povestirile din Tot spațiul dintre gîndurile mele, care oricum mi-au plăcut mult, simt un foarte bun salt calitativ, și nu pot decît să-mi imaginez că următoarele două romane sînt chiar mai bune.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Un roman proaspăt, care trece dincolo de ”mizeria” vieții cotidiene, pentru a explora cu deschidere două tipare ale vieții contemporane - infracționalitatea (în acest caz, cămătăria combinată cu ceva violență specifică) și viața religioasă. În primul plan, Maldini, un om care se descurcă și conduce o rețea de cămătărie/prostituție/masaj erotic, îmbolnăvit subit la doar 40 de ani. Al doilea plan, o mânăstire prahoveană, ai cărei călugări sunt ”moderniști”. Cele două planuri se întrepătrund, dar miracolul poveștii (dincolo de talentul autorului, care avea nevoie, zic eu, de trecerea la un roman ambițios) este discuția despre religia apropiată de om, poate mult spus ”teologică”: care este calea mântuirii în prezent, cum se pot apropia cei care slujesc de oameni, cum poți ierta păcatele dacă nu le-ai experimentat, oare se poate transforma Biserica? Întrebări, întrebări, poate și răspunsuri...

[Marius Gurgu · Rating 5 out of 5]

Ma declar fan. Nu stiu ce alt autor roman contemporan poate sa scrie in mod neironic despre sfinti si Biserica, sa te faca sa privesti cu simpatie calugari, camatari si curve (in aceeasi pagina), apoi sa-ti provoace hohote de ras, urmand ca mai tarziu sa-ti dea lacrimile. Jos palaria.

[Mirela Petre · Rating 2 out of 5]

niște scăpări sau neatenții în felul în care vorbesc personajele m-au făcut să nu le mai cred, până la urmă. mi-au lăsat impresia că autorul nu s-a gândit foarte mult la cine sunt personajele astea ale lui. oricum, nu par credibile. dar cel mai tare m-a enervat fușăreala din a doua jumătate. zici că ori nu mai era timp și trebuia să umple repede paginile, ori se plictisise.
și mie mi-a plăcut cum trece de la micro la macro, cum zice colegu' Gorilă mai sus, și am apreciat foarte tare că nu face abuz de talentul ăsta (cum am mai văzut la alții, de ex. Tatiana Țîbuleac și obositor de multele ei comparații).

[Sebastian · Rating 5 out of 5]

Nu e neapărat că am rîs cu lacrimi la unele pasaje, nu e neapărat că am citit-o într-o zi (am stat pînă pe la 4 dimineața ca s-o termin), dar cartea asta e una dintre cele mai bune citite anul ăsta. Îl știam pe Bogdan deja, din volumul de povestiri scurte "Tot spaţiul dintre gândurile mele" (și dacă îmi aduc bine aminte, prima oară i-am reținut numele în revista de proză scurtă iocan, nr. 1 - vă recomand și povestirile scurte, sunt delicioase), așa că abia așteptam să-mi înfing colții în romanul ăsta.

[Andrei Mocuţa · Rating 4 out of 5]

Dacă vreți să aflați povestea călugărului-cămătar care nu dă cu împrumut bani negri, ci binele pe care îl face bolnavilor și păcătoșilor, citiți cartea asta. O să vă placă.

[Dragos Dutulescu · Rating 5 out of 5]

O fictiune cu tenta satirica si care mi-a adus aminte de Rezervația lui George Cornilă.
Mi-a placut constructia ideologica a unei biserici "normale", indreptata catre oameni, iar toata aceasta ideologie pare ca genereaza o aura de bunatate in jurul personajelor, pe tot parcursul romanului.

[Irina Groza · Rating 5 out of 5]

Romanul e genial. O poveste inedită, care ar merita ecranizată. Stilul lui Bogdan Răileanu îmi amintește de romanele lui Petru Cimpoeșu. Personaje bine construite, umor total, scene cinematografice. Recomand.

[Claudia Șerbănescu · Rating 2 out of 5]

Mi-e foarte greu să descriu această carte: mi-a plăcut și nu mi-a plăcut în același timp. Unele capitole și fragmente sunt consistente si credibile, în vreme ce altele sunt neînchegate și însăilate. Un tânăr prozator care merită, însă, urmărit.

[Anda Ionescu · Rating 3 out of 5]

interesanta pana la urma, desi prima jumatate e cam lenta, in ultimul sfert e prea rapid.

[Lucian Stănescu · Rating 4 out of 5]

mi-a plăcut mult de tot prima parte, așa cam două treimi, apoi mi s-a părut că s-a pierdut ceva și a scăzut calitativ până la final... as rescrie-o :)

[Alexandru Crîngașu · Rating 4 out of 5]

Dinții ascuțiți ai binelui, un alt roman foarte interesant, în care credința și păcatul își spun cuvântul. În acest caz, contrastul dintre cele două este mult mai evidențiat, demonstrând, într-un final, că fiecare are păcatele lui și fiecare se roagă în moduri diferite.

Drept personaj principal îl avem pe cămătarul Maldini, o persoană care a produs foarte mult rele la viața lui, răul întorcându-se la un moment dat împotriva lui. A avut o copilărie dificilă, și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă, a devenit persoana care este acum. A avut multe legături cu diferite persoane, era un cămătar în adevăratul sens al cuvântului.

Binele și răul se intersectează în această poveste plină de mesaje ascunse, ajungând într-un final ca răul să acopere ultima fărâmă de bine din locul care era considerat a fi o minune de la Dumnezeu. Mănăstirea, locul în care stareții și călugării mișunau, s-a transformat, treptat, într-un lăcaș al răului, fapt demonstrat în finalul textului, dar și pe parcurs.

Cine s-ar fi gândit că din cămătar ar fi ajuns un clarvăzător prețios? Nu mi-am imaginat acest lucru niciodată. Cămătăria s-a intersectat cu Biserica, binele cu răul, iar un simplu vis s-a dovedit a fi realitate.

“Suntem ființe complicate. Doar lui Dumnezeu îi e simplu să se uite la noi și să ne ierte pentru toate pe care le facem.”

“Biserica nu salvează oameni, biserica salvează suflete”

“Ispita era mare, dar credința și rugăciunea îi țineau departe de păcat”

[Valentin Derevlean · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut „călătoria” asta, dar finalul, mama lui de final, finalul te scoate din minți.
Altfel înspre patru, așa. Nu chiar un patru plin. Însă devin un mic fan Răileanu, și mai am o carte pe etajeră :)

Mai jos, 2-3 păreri:
https://vderevlean.wordpress.com/2024...

[Adrian Orosanu · Rating 4 out of 5]

Un roman bunicel, cu interlopi care caută lumea cealaltă și preoți care o preferă pe ceastălaltă.

[Laura Marinescu · Rating 3 out of 5]

Două lumi aparent parelele se întâlnesc - cea a cămătarului Maldini și cea a călugarilor dintr-o mânăstire izolată din Prahova - diferența dintre ele pare mare, la o primă vedere.

Precum apa care poate avea diverse forme, așa și realitățile celor două lumi concurează, se interpătrund, devin una și aceeași. Identitățile se adaptează cameleonic mediului - mimetism.

În Ardeal, pupăza este un colăcel mai mic care se împarte la pomenirea morților, deci în urma unui necaz. Denumirea colăcelului vine de la o altă expresie, îi cântă pupăza, care era folosită când cuiva îi mergea rău, asta pentru că pupăza era simbol al morții în practicile magice medievale. Colacii, de pe altă parte, sunt și ei asociați cu necazul, pentru că erau împărțiți la pomeni. Deci colac peste pupăză vrea sa spună că e vorba despre un necaz peste care vine un necaz și mai mare.

Sfinții erau oameni simpli. Oameni care probabil înjurau cu sete și sinceritate, așa cum faci dumneata uneori, mai degrabă decât să faci acordul subiectului cu predicatul. Cred că cei mai mulți nici nu știau să scrie, dar aveau har de la Dumnezeu.

Nimeni nu e pregătit cu adevărat să fie fericit. Oamenii sunt făcuți pentru suferință, pentru că doar prin suferință învață și descoperă lucruri.

[Ramona Cantaragiu · Rating 3 out of 5]

Romanul pare să fie despre personaje care încearcă sa reformeze domeniul în care activează. Pe de o parte, Maldini se străduiește să fie onest în meseria lui de cămătar, mafiot, deținător de saloane de masaj etc. Acționează pe baza unui simț etic, ține la curățenie, încearcă să fie drept, și mai are și al șaselea simț când vine vorba de întâlnirile cu oamenii legii. De cealaltă parte, starețul Vladimir încearcă să reformeze biserica, aduce un suflu nou la mânăstirea pe care o conduce, pornind de la mâncare până la modul în care se îmbracă călugării și deschiderea lor către păcatele lumești. Amândoi eșuează, unul din cauza unui cancer care îl transformă în călugăr care dă cu împrumut fapte bune, iar celălalt pentru că duce lucrurile la extrem, transformând mânăstirea în loc potrivit pentru beții și videochat. Începutul e mult mai bine scris, e alert, intrigant și pare să conducă către o analiză a două domenii care deși rareori alăturate, au multe în comun. Dar finalul strică totul, nu am înțeles nevoia lui Răileanu de a-l tranforma pe Maldini în clarvăzător și nici modul precipitat în care a ales să încheie acțiunea. Per total, de scris scrie bine, dar pare că nu știe exact ce vrea să spună și aici pierde mult.

[Andreea Mihai · Rating 3 out of 5]

Termenii sunt potriviti atât pentru călugări si preoți, cât și pentru cămătari, dar mi se pare că a fost folosit un limbaj vulgar în situații unde nu era neapărat cazul.
Acțiunea pot spune că e liniară ceea ce face cartea ușor de citit, dacă timpul mi-ar fi permis, aș fi terminat-o cu mare ușurință într-o singura zi.
Dar una peste alta, nimic wow.

[Andrei Mungiu · Rating 5 out of 5]

O carte minunata. Densa, puternica, subtila Si rascolitoare. O recomand cu caldura oricui vrea o gura de magico-realism complex si revelator.