Prin cartea de fata, autoarea aduce un val proaspăt de istorie. O poveste foarte, foarte bine documentata și construita despre perioada de domnie a tiranului veșnic iubitor de sânge și răzbunare, Vlad Țepeș. Pe lângă potretul autentic, viu și grăitor al acestuia, ne este pusa în lumina și latura sensibila umana. Pentru ca orice om de pe lumea asta este capabil de iubire, indiferent de forma pe care o ia.. Cineva tot a reușit sa găsească lumina din întunericul sufletesc al domnitorului, lucrul esențial care m a făcut sa iubesc cartea asta. Dacă era istorie pura, nu cred ca mi ar fi plăcut la fel de mult pentru ca eu nu am fost mare amatoare de istorie decât în clasa a noua. Asta din simplul motiv ca cine mi a predat o, a avut grija sa mi si rămână ceva în cap după orele de la liceu.
Revenind asupra cărții, recunosc ca începutul nu mi-a părut a promite ceva pentru ca mintea mea nu percepe decât lucruri care exista și pe care le pot atinge sau simți sub diferite forme.. . Deci partea cu duhurile, ochii roșii și strigatul care îl aduce pe protagonist din morți în câteva secunde... 😨😨
Contrar lucrurilor mai puțin agreate de mine, e o carte care vorbește cu fiecare pagina pe care o întorci și nu e nevoie decât de dispoziția necesara pentru a o citi. Bineînțeles că am și învățat un lucru în urma lecturii.. În orice suflet, oricât de întunecat este, trebuie sa găsești sau pur și simplu sa privești atent și sa descoperi dacă nu o comoara, cel puțin o piatra prețioasă care merita explorata.
O poveste care respira prin toți porii viata, moarte, iubire și ura!
Recomand cu toată inima!
Felicitări, Raluca!