Jurnalul unui medic militar: 1917-1918

by Raul Dona, Niculina Delavrancea-Dona (illustr.), Iulia Vladimirov (ed., pref.)

Cu acuarele și desene de Niculina Delavrancea-Dona

Miră-te! Cine vei fi, care mă vei citi vreodată, deși nu pentru altul am scris, ci pentru mine, astăzi, sculat de pe boală, slăbit ca un mort și scârbit de ce îndurăm de atâta vreme, simţind adânc tot ce ne doare și, durându-ne deodată în atâtea locuri, împunși și de aia, și de aia, și de aia, de nemâncare de luni de zile, de lipsă de confort, de serviciu, de murdărie, de mizerie, de descurajare faţă de nenorocirea soartei ce am avut și faţă de evenimentele nenorocoase ce ne tot vin, și cu perspectiva de a ne veni din ce în ce mai rele... e posibil să nu te doară toate veștile triste care-ţi vin peste suferinţa fizică?

Jurnalul inedit al doctorului Raul Dona, care începe la 29 ianuarie 1917, cu prilejul aniversării fiicei sale în vârstă de trei luni, și se încheie la 12 noiembrie 1918, într-un București devastat de război, dar totodată martor al retragerii grăbite și violente a germanilor, ne poartă, alături de autor, în vremea pribegiei din Moldova. Graţie acestor pagini, ajungem să-i cunoaștem pe membrii familiei sale, pe prieteni și apropiaţi sau pe cei care-i erau potrivnici, zugrăviţi în luminile și umbrele inerente unui demers atât de personal, pe fondul desfășurării celor mai dramatice momente pe care le-a traversat România în timpul Marelui Război. Însemnările lui Raul Dona sunt un veritabil tablou de epocă, în care viaţa personală absoarbe ecourile conflagraţiei ce cuprinsese lumea.

Ilustraţia copertei: Un tunar îşi repară rufele, acuarelă de Niculina Delavrancea-Dona

Genres: History, Nonfiction, Memoir, Romanian Literature

312 pages, Paperback

First published May 1, 2018

Reviews

[Cătălina Vrabie · Rating 3 out of 5]

Am sentimente amestecate legat de cartea asta. E relevantă pentru că dacă ar fi să compari metehnele societății de atunci cu cele de acum, s-ar găsi foarte multe similitudini. Și totuși...

Ce mi-a plăcut:
-e un jurnal extrem de veridic. Știți jurnalele alea sau cărțile de memorii pe care le citiți și par un pic off? Ca și cum autorul ar fi avut intenția ca ele să fie publicate la un moment dat și atunci s-a mai cenzurat, s-a mai prezentat pe sine într-o lumină favorabilă, și-a mai exersat înclinațiile literare. Nu e cazul aici, ceea ce-l face mult mai autentic din punctul meu de vedere
-autorul e foarte curajos în a exprima niște opinii (de pildă, despre familia regală) , iar problemele din societatea de atunci persistă și azi (corupție, nepotisme)
-e o perspectivă a Primului Război Mondial pe care n-o vedem des, pentru că de multe ori e un eveniment învăuit în propagandă (vezi războiul pentru întregirea neamului ș.a.)

Ce nu mi-a plăcut:
-let me put it this way: don't read this if you're going through a rough patch - are un ton foarte negativ, pesimist, Raul Dona se plânge aproape mereu (nu-l judec, doar atrag atenția că va transmite aceeași stare negativă și celui care citește)
-pe alocuri mi s-a părut ipocrit. Dona se plânge de corupția din sistem și de faptul că doar "elitele" au parte de o viață decentă pe durata războiului, pe când plebea suferă. Perfect de acord cu el, doar că uneori mi-a dat senzația nu că ar deplânge corupția din sistem, ci că ar fi frustrat că nu face și el, la rândul lui, parte din acesta. E doar o opinie personală, poate alți cititori nu au tras concluzia asta, dar eu așa l-am simțit.
-sunt niște nuanțe antisemite și misogine în carte care mi-au displăcut și pe care le condamn

[Gabriela · Rating 5 out of 5]

După lecturarea acestei cărți, un lucru este cert... nu s-au schimbat multe în România în ultimul secol, corupția şi incompetența sunt adânc înrădăcinate în spiritul românesc şi probabil aşa va rămâne mult timp!

[Alex.Rosetti · Rating 5 out of 5]

"De ce nu m-am născut într-o țară civilizată?"

Dincolo de dramatismul inerent al situației de război și de greutățile traiului zilnic (și creșterea unui copil de câteva luni), jurnalul medicului militar Raul Dona ne prezintă revolta acestuia împotriva decidenților momentului și "pezevenglâcurilor politicianismului".
Astfel:
- "hoții de guvernanți, protejații, politrucii, lichelele, drojdia societății" își văd doar de interesele proprii, "trag sforile și avantajele, nu se gândesc decât la buzunare".
- "niciunul nu-și face datoria, n-au decât un singur gând - să profite cât mai mult, cât mai iute, cât mai mereu ... jaf ignobil."
- "ordinele statelor-majore, administrația, direcțiunile, tot, tot, tot, e o harababură fantastică, din care țâșnește rățoiala,sforăiala, minciuna, clapa, chiulul, hoția monstruoasă."
- "lipsa de organizare de sus, sus de tot, dezordinea de sus, nerespectul legilor și dispozițiile de sus, abuzul groaznic dătător de prost exemplu...
Cu așa capete nu poți merge decât la dezastre."
Privirea autorului ajunge și la clasa de jos, văzută drept brutală, sălbatică, lipsită de mijloace de trai, dar și de norme minime de morală sau igienă.
Dacă vorbim de partea medicală, vedem că n-am progresat mai deloc în mai bine de o sută de ani. Pentru tratarea epidemiei de tifos exantematic nu există personal medical, medicamente, echipamente, etc. (pentru 150 de pacienți - 1 medic, 1 infirmier și 1 termometru), "doar ordine care de care mai amenințătoare, de răspundere angajată față de o curte marțială."
Din păcate, medicul dovedește un antisemitism pregnant, feroce pe alocuri, specific epocii, dar de neacceptat.

O profeție : "Omenirea noastră neroadă n-o să facă ochi pentru a vedea pericolul, în halul de inconsciență în care se complace la procurarea farnientelor și plăcerilor nepermise de tot soiul.
Dușmanul va pescui în această apă tulbure , speculând ura nemulțumuților, țărani și meseriași, ca să-și facă lui afacerile și să scape de o clasă dominantă și diriguitoare."

Ps. "Să dea D-zeu să scăpăm, să ne vedem pe la casele noastre mai repede, scăpați de mascarada asta stupidă și odioasă, reluându-ne viața și munca noastră, care să ne asigure existența".

[Maria Stanciu · Rating 5 out of 5]

Un lucru e cert " Cel care se simte fără de păcat să arunce primul piatra" ce a trăit omul ăsta mulți dintre noi nu am fi stare să ducem pe picioare. I-am înțeles frustrările și nemulțumirile, cu toate că nu sunt de acord cu anumite porniri antisemite.

[Ana-Maria · Rating 5 out of 5]

O carte minunata, cu ilustratii superbe si cu un ton intim, de confesiune intrafamiliala, la care avem si noi norocul sa participam, datorita descoperii acestor caiete ale medicului Dona.
Tanara familie ( Niculina are 20 de ani, Raul vreo 24, iar fetita este nou-nascut), desi are radacini aristrocrate si Raul are o profesie respectabila, se confrunta cu mari lipsuri, incercari si nedreptati in timpul Marelui Razboi, in Bucuresti, Vaslui, Iasi...
Sunt notate tot felul de detalii la care nu ne-am fi gandit, de la pretul painii, la viata in chirie cu toaleta in curte, de la coruptia pervaziva, la conditiile absolut inumane de tratare a epidemiei de tifos exantematic. Este socant sa afli cum mureau bolnavii inghetati de frig in spital, din cauza ca nu erau aduse lemne,pana la faptul ca un intreg spital avea un singur termometrul sau ca feșele erau spalate doar cu apa si apoi refolosite de la un bolnav la altul.
Sunt mai multe momente de deznadejde din cauza nedreptatilor si lipsurilor cand dr Dona spera sa vina nemtii si sa puna ordine in tara.
Copila este descrisa si desenata constant, cu toate dificultatile pe care le presupune cresterea unui copil in timpul razboiului, dar si cu bucuria si salvarea pe care inocenta ei o aduce familiei.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Doctorul Raul Dona (1873–1924) s-a născut în familia generalului Nicolae Dona, participant, în calitate de comandant, la Războiul de Independenţă, şi a Emiliei Dona, una dintre cele patru fiice ale lui Cristian Virt Pester, antreprenor, din 1858, al Şcolii de Arte, şi ale Carolinei Wirth din Iaşi. După obţinerea titlului de doctor în medicină şi a dreptului de liberă practică, Raul Dona îşi începe cariera în 1898, odată cu numirea sa ca medic la Roşiorii de Vede, în judeţul Teleorman. Urmează apoi transferul în plasa Dâmboviţa-Mostiştea, judeţul Ilfov, iar din iunie 1899 numirea ca medic secundar, pe o perioadă de patru ani, la Serviciul ginecologie al Spitalului Filantropia. După o mutare de doi ani la Serviciul chirurgical al Spitalului Colentina, revine, cu aceeaşi încadrare, la Spitalul Filantropia, încheindu-şi stagiul de medic secundar în 1903. La 7 februarie 1916, Raul Dona se căsătoreşte cu Niculina Delavrancea (1890–1981), cea de-a treia fiică a scriitorului Barbu Delavrancea. Aşa cum notează în jurnal, nunta a avut loc la Dragosloveni, în apropiere de Râmnicu Sărat, la moşia lui Alexandru Vlahuţă şi a soţiei sale, Ruxandra, apropiaţi ai familiei Delavrancea. În vara aceluiaşi an România intră în Primul Război Mondial, eveniment ce avea să-l poarte pe autorul jurnalului de faţă la Cernavodă, apoi pe Valea Oituzului sau a Bicazului, unde se confruntă, ca medic militar, cu necesitatea tratării unui număr copleşitor de răniţi în condiţii aproape inumane. Înrăutăţirea situaţiei de pe front şi apropierea ar ma tei germane de Bucureşti au făcut ca familia Delavrancea să se retragă, spre sfârşitul toamnei anului 1916, în Moldova, aşa cum s-a întâmplat, de altfel, cu numeroşi locuitori ai Munteniei. Noul an îl găseşte pe doctorul Dona la Vaslui, alături de soţie şi fetiţa de câteva luni, botezată de asemenea Niculina şi alintată, cel mai ades, cu ape lativul Nuni sau Ienina. Jurnalul – care începe la 29 ianuarie 1917, cu prilejul aniversării celor trei luni împlinite de copil, şi se încheie la 12 noiembrie 1918, într-un Bucureşti devastat de război, dar totodată martor al re tra gerii grăbite şi violente a germanilor – ne poartă, alături de autor, în vremea pribegiei din Moldova. Graţie acestor pagini, ajungem să-i cunoaştem pe apropiaţii doctorului, pe membrii familiei, pe prieteni sau pe cei care-i erau potrivnici, zugrăviţi în luminile şi umbrele inerente unui demers atât de personal, pe fondul desfăşurării celor mai dramatice momente pe care le-a traversat România în timpul Marelui Război. Însemnările lui Raul Dona sunt un veritabil tablou de epocă, în care viaţa personală absoarbe ecourile confla graţiei ce cuprinsese lumea. […]

[Bianca Mogos · Rating 4 out of 5]

Nu am prea multe de spus decât ca cartea asta a reprezentat “the last nail in the coffin” pentru România, in mintea mea. Mereu am sperat ca lucrurile vor fi mai bune, dacă... mereu mi-am dorit sa nu fii avut dreptate cu plecarea mea din tara și poate chiar sa ma întorc la un moment dat.

Acest jurnal îmi arată in schimb ca situația in România a fost mereu aceeași: corupția, nepotismul și reaua voința sunt înrădăcinate in cultura poporului ăstuia. Autorul exprima aproape in fiecare pagina frustrarea și exasperarea fata de tot ce reprezintă traiul in România și mai ales pe timp de război. Mi s-a parut curajos și m-a surprins părerea lui despre Regina Maria și Regele Ferdinand, care sunt idolatrizați in ziua de azi.

Ce a mai îndulcit lectura a fost dragostea pentru fiica și soția lui ce răzbate dintre rânduri. Atașate sunt și schite cu fetita, desenate de către soția autorului. Acestea dau o candoare aparte cărții.

[Cristian · Rating 2 out of 5]

Interesanta pentru ca prezinta tabloul epocii. Foarte plin de frustrari, denigrator si superior in gânduri fata de persoane si categorii de oameni, zgarcit, ipocrit si axat pe propriul interes. Jurnalul acesta nu era scris pentru posteritate. Se plânge ca e un ou 12 lei si isi cumpara trasura si cai sa nu mearga pe jos cativa km. Toata cartea isi doreste preluarea controlului de catre nemti cu orice pret pentru a aduce ordinea germana, iar la final condamna conportamentul nemtilor in ocupatie si retragere, bucurandu-se ca nu au invins ei. Se plânge de intrigi ale inaltei societati si e evident ca e si el parte din ele. Spiritul este unul de tradare a idealurilor, cinic, ironic, nu traieste intens marile momente pozitive. In plus, nu sunt foarte multe informatii despre activitatea medicala, despre front, despre evenimente concrete, e mai mult un jurnal Al vietii de familie.

[Radu P · Rating 4 out of 5]

Ce contrast intre huzurul vietii actuale si lipsurile,foamea,mizeria, bolile ce bantuia anii aceia ai razboiului.Peste toate acestea se mai adaugă si mârșăvia oamenilor ce vine sa adauge o alta nota sinistra acestui tablou.
Raul Dona,este printre altele,un exemplu bun despre cum un Cap de familie,tata si sot reuseste sa isi protejeze familia in vremuri de cumpana,ce îti pun la grea incercare valorile morale.

[Patricia · Rating 4 out of 5]

Pentru naturalețe și informația prețioasă și originala din acele vremuri.

[Ovidiu Lazar · Rating 3 out of 5]

Autorul reda foarte bine cateva din realitatile marelui razboi, iar detaliile din viata personala fac imaginea razboiului cu-atat mai vie.