Cum să prinzi lumea asta mare și s-o așterni într-o lume mică, atât cât să încapă între copertele unei cărți? Cine știe cum să aducă o bucată din Soare fără să i se topească maşina zburătoare? Dar ghețurile de la Poli pot fi puse într-o carte fără să înghețăm de tot?
Uite, uite, am găsit. Chiar aici, aproape de noi. Sunt câțiva scriitori români care pot face toate astea, ba mai știu să facă și câteva lumi inventate. Sunt cărți pe care le veți citi pe nerăsuflate, veți râde mult, dar vă vor pune pe gânduri, o să vedeți.
I se spune Pericol și e foarte mândru de porecla lui. Părinții și profesorii nu-l înțeleg nici un pic, iar Pericol știe că n-are rost să le explice. Cum, el, Pericol, un răzvrătit fără pereche, să fie înscris fără voia lui la un concurs de creație? La o întrecere de zoologie? (Astea-s pentru tocilari.) Și, culmea, să facă echipă cu niște fete?! (Asta i-ar distruge complet reputația.)
Dar el e Pericol și o să treacă peste toate. Și, până la urmă, nu e chiar așa de periculos, iar fetele chiar știu să facă tot felul de lucruri.
„O carte în care întorsăturile de situaţie sunt viraje în toată regula. O carte din care se degajă prospeţime, spirit de aventură, umor năvalnic şi multă, multă istețime. O carte la care râzi, te minunezi şi aplauzi. Vraja funcţionează: eşti în Pericol, dar nu te simţi în pericol.“ Radu Paraschivescu
Din punctul meu de vedere, ca profesor care a predat la toate clasele de gimnaziu și de liceu, ca autor de literatură pentru copii și ca om, este o carte „periculoasă” în cel mai serios mod, nerecomandabilă pentru lectură elevilor. Istețimea despre care vorbește domnul Radu Paraschivescu pe coperta IV nu există decât la un nivel foarte profund, la care copiii nu pot ajunge decât printr-o experiență de lectură foarte vastă și după ce și-au format foarte clar valorile morale, ceea ce se întâmplă, de obicei, la o vârstă mult mai înaintată decât cea căreia i se adresează cartea. De fapt, nici nu este vorba de istețime, ci de viclenie, „jmecherie” (imitând unul dintre procedeele „lingvistice” frecvente în carte), dorința de a-l „face” pe celălalt, pornind de la un egocentrism exagerat, de la atitudinea disprețuitoare și artificial superioară. La nivelul la care poate ajunge majoritatea copiilor, există egoism, răutate, dispreț față de părinți și de profesori (adulți, în general), cinism, agresivitate, chiar violență în toate formele ei și multe altele. Toate acestea nu sunt ridiculizate, așa cum se întâmplă într-o operă cu adevărat comică, ci promovate pur și simplu ca unelte firești în arsenalul unui copil „isteț”. Scopul, probabil, este să îl facă pe copil să râdă, un râs prostesc, nefiresc, să îl lase „mască”. Am înțeles. Scopul scuză mijloacele. Dar apoi? Cu ce rămâne elevul? Cu tot balastul acesta de imoralitate și antivaloare? Părinții sunt proști și răi, profesorii sunt proști și răi, ceilalți copii sunt proști și răi, toată lumea este proastă și rea! Totuși, copilul jmecher se descurcă și le arată el cine, ce și cum. Iar lucrurile merg chiar și mai departe, spre justificarea violenței (se rupe „capul” destul de frecvent, antrenorul merită să i se tragă una la meclă), aluzii cu tentă sexuală („arată ca două capre” - despre două fete) și chiar insinuări periculoase („luăm două linii”). Nu știu cui și cărui copil se adresează cartea cu astfel de lucruri în ea și de ce este promovată ca literatură valoroasă pentru copii. Probabil din același motiv: scopul scuză mijloacele.
mia plăcut că e o poveste amuzantă . și că e foarte sinceră .
o ador !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!.
O carte extraodinara. Copilul meu si-a dorit-o ,dupa ce a cititi descrierea cartii. In timp ce citea, radea cu hohote si venea sa imi spuna ca este cea mai tare carte. Tocmai am citit-o si eu, si pot sa spun ca am ras cu lacrimi! Peripetiile lui Pericol sunt foarte amuzante! O recomand din suflet! De la mine aveti 10 stelute!
Nu înțeleg de ce Raluca Poenaru nu e mai populară printre autorii români contemporani pentru că scrie foarte bine. Spre deosebire de alți autori, nu are un stil obosit și pretențios, nu ne omoară cu morală, știe să construiască personaje memorabile și credibile și să încânte cu aventuri amuzante, dar coerente. Cam asta e direcția în care ar trebui să meargă literatura YA de pe la noi.
O altă carte ce a primit "Trofeul Arthur " ediția a V-a, o altă carte scrisă de un autor contemporan român.
O carte i-am citit-o lui Damian în 3 zile, o carte la care s-a amuzat copios, eu am mai stat să mă gândesc la unele lucruri,clar nu este pentru vârsta lui...dar după 8-9 ani o poate să o recitească.
Protagonistul este un puști cu porecla "Pericol" ce își dorește să câștige 2 săptămâni într-o tabara de vară. Și pentru asta este în stare să se înscrie la un concurs sportiv, inclusiv să-i promită lui McPraf "trepte curate". Pare usor, nu ?
Dar el ajunge din puț în lac,fiind înscris precum și la un concurs de zoologie și la un concurs de creație literară.
Care o sa fie deznodământul acestei cărți, trebuie să -l descoperiți.
Am apreciat umorul cu care este scrisă această carte, precum și finalul cărții, despre spiritul de echipă.
Cartea „Pericol” de Raluca Poenaru e povestea unor copii ce își trăiesc copilăria efervescent, cu tachinări jucăușe, cu bombăneli atunci când nu le plac cerințele adulților, cu invenții tipice vârstei și cu pătărănii care la un moment dat ajung să ia amploare. Toată lectura acestei cărți a fost o continuă voie bună și o fugă spre a-l prinde din urmă pe Pericol în goana lui de a merge la mare… Sarea și piperul au fost prietenii lui care au dat conținut cărții ducându-mă nostalgic la anii pe când eram și eu copil ce uneltea ciudățenii specifice vârstei. Recomand cartea cu drag… și nu doar pentru copii, ci și pentru părinții acestora. Zâmbetul e garantat!
Eroul acestei carti, Pericol (numele real fiind Eugen, un nume care copilului nu ii place, mai ales in comparatie cu numele puternic al fratelui sau Vlad) este un "Denis, pericol public" romanesc. Toate peripetiile delicioase si pline de umor prin care trece au ca scop obtinerea unei tabere la mare fara parinti. Fiecare intamplare si boacana narata aduc zambetul pe buze si il aduc mai aproape de obtinerea premiului mult dorit.
O carte la care am râs foarte tare. Este perfectă pentru copii de toate vârstele. Are limbaj ușor, personaje simpatice și este scrisă astfel încât să îți dea impresia că ea chiar a fost scrisă de un copil. Este scurtă. Scrisul este mare. Am Terminat-o foarte repede și abea aștept să le citesc și pe următoarele două. Pur și simplu nu am cum să spun ceva negativ despre această carte.
Eu am citit 50 de pagini pe zi și nu mai aveam rabdar sa treacă următoarea zi ca să poți citi iarăși. Nu înțeleg dc Raluca Păunescu nu este asa de populara ca alți jurnaliști de la noi din România. Mie mi se pare o carte surprinzător de amuzanta și este închegată foarte bine. Vo recomand cu placere
Ce mi-a plăcut: a fost amuzanta, chiar am râs la unele faze. Când au dat ștafeta au fost asa draguti Pericol, Sirena, Cara și Magda ca erau o echipa❤️ Ce nu mi-a plăcut: unele lucruri nu aveau logica, dar a fost mai bun ca al doilea volum😂 4⭐️
O carte interesanta, am citit-o foarte repede. Din punctul de vedere al unei eleve de clasa a 7-a, dar nu as recomanda-o elevilor din ciclul primar sau mai jos de atat. Da exemplu de egoism, smecherie si rautate. In afara de asta.. ce sa spun, am ras.
It deserves more than five stars , my teacher give it to me and if i think about what hapends in every chapter i can say it is one of my favourite books i recomended to everyone