Ierbar

by Andrei Dósa

Oscilînd între rutină şi senzaţiile induse de experienţele narcotice, un grup de prieteni navighează printr-un spaţiu urban populat de figuri groteşti, blazate sau aflate pe marginea prăpastiei. O vizită de lucru la o fermă de flori din Hawaii, o experienţă virtuală aproape mistică, lumea necunoscută a bătrînilor de la un azil sau o şedinţă de storytelling alimentată de stimulenţi mentali chimici sunt doar cîteva dintre punctele de intersecţie ale personajelor. Efervescentă, surprinzătoare, halucinantă, Ierbar spune povestea căutării trăirilor intense şi, odată acestea găsite, a nevoii de a le împărtăşi cu cineva.

„Regizorul, pe post de dealer-mecena. Scriitorul, Hackerul, Filozoful şi... Gabi, o femeie – consumatori. Ei sunt Craii de Curtea-Veche, narcomanii începutului de secol. Andrei Dósa i-a prins ca într-un acordeon şi ne împărtăşeşte în Ierbar condensarea şi dilatarea nu neapărat a unor poveşti, ci a percepţiei acestor personaje cu care de multe ori ne intersectăm. Contează şi povestea, dar mai ales modul în care e spusă. Un roman despre consumarea visurilor, despre ratare, despre spălarea machiajului într-o băltoacă de la ieşirea din club.“ (Alexandru Vakulovski)

Genres: Romanian Literature, Fiction, Roman, Romania, Contemporary, 21st Century

192 pages, Paperback

First published May 1, 2018

About the author

Andrei Dósa (n.1985, Braşov), a absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală (denumit anterior master de Scriere Creatoare) din cadrul Facultăţii de Litere Braşov.

A publicat volumele: Când va veni ceea ce este desăvârşit (2011), American Experience (2013), Nada (2015), adevăratul băiat de aur (2017).

A tradus mai multe cărţi din engleză şi maghiară. Din 2012, este redactor al revistei ''Poesis internaţional''.

Reviews

[Ruxandra (4fără15) · Rating 4 out of 5]

Mi-ar plăcea să pot povesti cu exact aceleași cuvinte. Să imprim ritmul pe care-l capătă frazele lui când e în mare formă, ca într-una dintre acele prime seri de după ce ne-am mutat aici, să redau cu precizie felia aia de viață.

da!! mi s-a părut tare reușit romanul și mi-a dat impresia că fiecare detaliu își are locul. cu toate că nu-s de o vârstă cu Andrei Dósa, aș zice că cei mai mulți dintre colegii mei de generație vor simți cartea asta.

[Kuszma · Rating 3 out of 5]

Nem ez az első könyv, aminek az a története, hogy történet márpedig nincs. Persze történnek dolgok az emberrel, csinál ezt-azt, de a dolgok nem állnak össze egyetlen mesterelbeszéléssé, nincs koherencia, az események nem rendeződnek lineáris cselekménnyé, hanem csak úgy... hát, vannak. Ha pedig az események nem rendezhetőek sorba, akkor nincs ok-okozatiság, sőt, hovatovább értelmetlenné válik az idő fogalma. Az ebből fakadó metafizikai problémákra pedig az az egyetlen következetes filozófiai válasz, hogy szívjunk be, és lebegjünk keresztül az egészen. Ha ebből valaki szerint egy Bukowski-féle mocskosan szórakoztató káoszregény kerekedik ki, akkor viszont alaposan mellényúl. Dósa - amúgy nagyon megfontolandó - alapállása ugyanis az, hogy lebegni nem különösebben szórakoztató, és nem is akar úgy tenni, mintha az volna. Annyira konzekvens ebben a kérdésben, hogy nem fél az érdektelenné válástól sem: szereplői néha olyan súlytalan párbeszédeket folytatnak, hogy szerintem még az elbeszélő is unja azokat. De azért leírja, bár az az érzésem, nincs különösebb kedve hozzá. Mindez egy egészen különös szöveget eredményez, amit lüktető ambivalencia volt olvasni. Mert lehetetlen nem becsülni egy szöveget, aminek ilyen masszív írói vízió az alapja. De lehetetlen élvezni egy szöveget, ami szerintem még az elbeszélőjét se érdekli igazán.

[Ramona Boldizsar · Rating 4 out of 5]

Recenzia completă aici: https://ramona.boldizsar.ro/ierbar-an...

Fragment: Cartea asta e ca un joint fumat în sens invers. Începe cu momentul cel mai lucid când efectul s-a dus și nevoia (reluării) se instalează agresiv și se termină cu primul fum pe care-l tragi. Între cele două secvențe găsim aburii inconștienței, un personaj narator semilucid, semipsihotic care amestecă amintirile cu prezentul, presupunerile cu verosimilitățile, nelipsite fiind pasajele confuze când parcă nu mai știi cui i-a fost pasată narațiunea. Mi-e ușor să-mi imaginez cartea asta ca fiind un soi de simulare în care te pierzi, o simulare atât de reală încât parcă o poți atinge cu degetele, știi că e a ta, și când descoperi că nu a fost altceva decât o iluzie, o hologramă iscusită, o anticipație frenetică care te-a autosugestionat în a crede că aia a fost o atingere adevărată, când descoperi, deci, tot ce vrei e să te întorci în pădurea unei conștiențe mimate și să rămâi acolo. Însă oriunde există crăpături, realitatea se strecoară; personajele par să nu aibă nicio șansă, trăiesc într-un cerc vicios. Iar dacă cineva iese, micile crăpături devin mari și atunci…

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

3,5 stelute :)

"Perceptiile si trairile noastre se despart radical, nu exista butoane si nimic nu mai poate fi recalibrat. Plutim in inima neagra a haosului, din ce in ce mai departe de celalalt, admiram de la distanta icoana in ape neon a umanitatii."

[Cărăşălu · Rating 4 out of 5]

Mi-a adus aminte de anii de studenție de la București, chiar dacă io-s mai părtinitor față de băutură decît față de iarbă. E scrisă binișor, romgleza e ținută în frîu, cît să ajungă pentru autenticitate. Nu se întîmplă foarte multe: un grup de prieteni îi tot dau cu iarba și alte droguri ușoare, fie în apartament, fie prin oraș. Naratorul mai intercalează cîte-o poveste despre prietenii săi ori alte personaje episodice, mai trage cîte-un trip meditativ și cam atît. Totul e într-atît de verosimil încît mă simțeam acolo alături de ei. Să fi avut ceva la îndemînă, trăgeam și io vreun fum. Poate nu-i chiar de patru stele, dar îs mai generos cu ai noștri.

[Tudor Crețu · Rating 4 out of 5]

O carte despre mai multe trip-uri/excursii în lumea diferitelor ierburi și pastile. M-am amuzat adeseori, pentru ca personajele principale se “sparg” des și înregistrează tot felul de întâmplări posibile atunci când ești drogat. N-am înțeles prea multe și probabil că ăsta era și scopul.

[Tamara Cheșcheș · Rating 2 out of 5]

Dacă vă plac tripurile pe iarbă e posibil să vă placă și această carte. Eu n-am putut s-o termin.
Am mai citit în trecut cărți cu întâmplări pe iarbă și alcool, dar nu-mi transmit nimic și aparent nici nu mă interesează foarte mult ce fac oamenii când sunt drogați ✨

[Cosmin Leucuța · Rating 3 out of 5]

Not bad...

[Andreea Badea · Rating 4 out of 5]

În vântul psihic, eșarfele lungi flutură în urma lor ca o trenă. Se opresc în fiecare gang, să-și mai tragă sufletul. Își aprind o țigară. Vântul suflă în jar, produce jerbe de scântei. Dar aspectul ăsta nu-i așa de important. E doar stilul epocii. Prinde tocmai pentru că esențializează contactul cu lumea și cu ceilalți. E suficient să cânți din clopoțelul interior ca să trezești la viață trecutul. E suficient să cânți și vei auzi clopoțelul interior al celuilalt. Un sunet simplu, mai lung sau mai scurt, e tot limbajul de care ai nevoie. În lumea reală, oamenii au atâtea mecanisme de apărare, atâtea dorințe și stări de spirit contradictorii, acționează de atâtea ori orbește, încât e greu să găsești o fereastră în lumina căreia totul să fie limpede.

[Florin Iroftei · Rating 5 out of 5]

4.5–> șanse mari să fie material pentru lucrarea de licență🍃

[Naia Pard · Rating 5 out of 5]

Nu pot să cred că am descoperit așa carte!!! De parcă mi-am dat scroll prin feed-ul de pe nu știu ce social network sau peste conversații din text messages.
Scrierea este jos pălăria, impecabilă. Aplauze peste aplauze pentru autenticitatea lingvistică ce te lovește fix în plexul solar. Reverberează.

[Levi Czentye · Rating 4 out of 5]

În lumea reală, oamenii au atâtea mecanisme de apărare, atâtea dorințe și stări de spirit contradictorii, acționează de atâtea ori orbește, încât e greu să găsești o fereastră în lumina căreia totul să fie limpede.

No, la așa ceva nu pot să zic decât „amin!” E un fel de enunțare verbală clară a unei chestii doar simțită de alții. Momente asemănătoare în combinație cu imaginile poetice și poveștile diverse mi-au creat așa o întunecime caldă, unde-i fain de stat (acolo în prezentul ăla nesfârșit de altădată ). Lectura cărții a fost o experiență în sine, când a fost plăcut a fost plăcut iar când n-a fost plăcut a fost chiar interesant.

[Iva Pasch · Rating 4 out of 5]

Felul în care se manifestă ea nu se vede neapărat la nivel fizic. Elementul corporal nu devine dominant. Gesturile-s mai fluide și mai legate, degajă energie emoțională. E mai spre mindfuck. Altfel spus, iepurașii din capul ei se simt foarte bine cu iepurașii din capul meu.

Prima carte scrisă de Andrei Dosa pe care o citesc șiiiiiiiii.... Mi-a super plăcut.
hehena, bro.

[Nina · Rating 2 out of 5]

citind cartea e evident ca a fost scrisă de un bărbat. nu e un lucru pozitiv.

[Ana Ardeleanu · Rating 3 out of 5]

3.5-ish

Mi-am uitat kindle-ul la o prietenă și drept urmare am capturat o carte scurtă care aduna praf pe rafturile mele.
Am rezonat mult cu cartea, am înțeles stările personajelor și m-am lăsat purtată de rutina lor, în ciuda faptului că sunt foarte foarte departe de a fi o narcomană.
Dosa exprima trăiri în modul cel mai brut și mai sincer, cum ar fi tripurile celor 5 prieteni (filozoful, scriitorul, hackerul, regizorul și Gabi). Dacă aș însuma tot romanul într-un cuvânt ar fi ,,atmosferă".
Chiar am gândit la un moment dat "Wow cartea asta e o pastilă în sine."

"Încerc să gândesc ceva mai abstract decât agresivitatea latentă de pe străzi, de pe coridoarele școlilor, din birouri și intersecții, agresivitate la radio și pe cerul brăzdat de motoare cu reacție și elicoptere. Mă gândesc la cum difuzează în lumea materială și se adună apoi în focare de violență. Toată agresivitatea aia pe care nu și-o asumă nimeni e trăită până la urmă prin subterfugii. "

[Ash · Rating 2 out of 5]

2.5⭐️
Ceea ce m-a intrigat la cartea asta a fost ideea, dar modul in care a fost scrisa nu s-a ridicat la asteptarile mele. Inceputul a fost promitator, dar mai apoi m-a plictisit groaznic. Nu cred ca am ramas cu mare lucru din cartea asta sincer.
Nu mi se pare ca a avut in fir logic, e scrisa dubiosel si finalul a fost in pom si fara sens. Asteptam acel ceva sau in punct culminant, dar n-a venit.

[Cristina · Rating 3 out of 5]

3,5/5

"Imersați in rețele de camere web, pândim strălucirea dorinței in ochi, șocul care străbate ființele goale și vulnerabile. Știm că totul se întâmplă între pereți de rigips, pe paturi improvizate, așa cum și noi stăm între pereți de rigips și trăim o viață provizorie, decantând la nesfârșit secrețiile corpului uman în încercarea de a le transcende, rafinând la nesfârșit chimia."

[Raluca Anghel · Rating 5 out of 5]

O imersie substanțială în neurotransmițători arși, înghețați sau sublimați, ierbarul lui Dósa a fost o companie didactică în insomniile mele. Un wunderkammer mic, suficient de sec cât să umbli după a doua doză. Sau să speri la o grădină botanică.

[Carla Boboc · Rating 3 out of 5]

nu știu dacă am citit, fumat, visat sau expirat cartea asta, but it was a really nice trip:)

[Edi Dumitra · Rating 4 out of 5]

note to self: cred că proza lui Dosa îmi place puțin mai mult decât poezia lui.
note to self 2: Acum e musai să citesc și ultimul roman al lui Coșa ca să văd care daddy de Brașov scrie mai bine :))

[a · Rating 5 out of 5]

Dósa ai scris o carte faină, cel mai mult mi-a plăcut descrierea vibului când ești în căutarea senzațiilor; e din universul beat cu copii drogați și bătrâni la azil- dar deoarece e bine scris are valențe universale, te ia povestea și vibe-ul și deșii nu mai ești copil drogat, și încă nu ai ajuns bătrân la azil- simți că ești un pic din toate, pe drum, în căutarea unei guri de aer. Mi-a plăcut și documentarea și umorul cu care descrii industria cinematografică, mi-a plăcut și cum ai folosit personajele- am regăsit o abordare conceptuală- în sensul că nu contează așa de mult psihologia personajelor sau situația- acțiunea este driven de constructul ăsta de prieteni, în care fiecare are conceptual rolul lui; și tot în constructul ăsta își găsește și vocea auctorială un loc și și cititorul. Mi se pare că funcționează pe o structură rizomatică- dintr-o perspectivă clasică: nu are o construcție clară, de asta îmi și place, dintr-o perspectivă poststructurală- este condusă conceptual dar se împlinește în detalii, specificități, amintiri, subiectivisme; particularul începe să aibă sens tocmai pentru că este prins în cadrul ăsta de album de amintiri. A și tare cum se leagă biograficul cu ficțiunea și cum ficțiunea influențează biograficul și vice versa. Ești, din ce știu eu, în zona de virtual- un spațiu care a depășit distanța/dualitatea real și fantastic (ca dovadă: "Journey"). Ce ține de biografic, e depășit și intubat în materialul narativ, care după jumătatea cărții începe să funcționeze singur. Cool! Senzația e că deși (textul) merge cumva înapoi (Proust și Joyce), de fapt merge înainte. Nu e o poezie lungă, e o proză poetică pentru că luminează aspecte de interior, pe scurtă durată și se preocupă de arderea unei interiorități care deobicei e motoraș pentru poezie- cine zice, unde scrie, dar de ce?! Te pup.

[Sorina Negrilă · Rating 4 out of 5]

Nu mai stiu de ce cand am fost de Craciun acasa cartea asta figura pe lista de carti romanesti pe care sa le iau inapoi cu mine. Si nemaistiind motivul, m-am apucat de ea dintr-un singur motiv curent. Ca nu am mai vorbit in persoana, nemediat de vreun ecran, in romana de aproape 2 luni. Deci macar sa imi aud vocea interioara ca vorbeste cu alte idei decat ale mele pe limba mea. Primele pagini nu ma acaparau - mi-era cumva groaza ca lancezeala covidiana o sa ma faca un subiect neempatic pentru tripuri de plai mioritic studentesc. Dar m-am tot trezit pe parcursul diminetii citind si sa rada cine vrea de mine dar m-am dus cu gandul la singurul Sadoveanu care m-a fascinat, Hanul Ancutei :))). Filozofului, scriitorului, wanna-be regizorului nu li se intampla in fapt nimic iar ceea ce poate fi intamplare e neclar daca e aievea sau un trip prelungit in realitate dar trait filmic pe canapea. Asa ca ceea ce ramane e un asalt al povestilor, povesti de America, povesti de bar, strafulgerari neon de poveste in povestea povestita si ritmul asta fragmentat al micilor patanii ce fac viata impartasibila cand proximitatea fizica nu o face m-a fascinat.

[Adrian Anghel · Rating 4 out of 5]

Not bad, Dosa, not bad at all!

Am retrăit multe momente din facultate, multe și aceleași dilmele prăjite, grupul văzut de sus, apoi apropiat de pupila dilatată și zâmbetul fad care nu va mai fi niciodată același, dimineața când te trezești și gustul ți-e metalic.

Un periplu printr-o categorie socială, că până la urmă cam asta e. De la limbaj, la acțiuni, la cum se raportează. Și Dosa surprinde bine toate punctele astea, deși poate pe alocuri debordează de niște expresii pe care nu știu ce prăjit le-ar folosi..., dar na, fiecare grup cu tripul și cultura lui.

[Sinziana (cititorisme) · Rating 4 out of 5]

”Mi-a zis că sunt o pipiță. Exact asta sunt, un actor alintat care te pisează cu nemulțumirile lui fanteziste, în loc să-și vadă de treabă fără să crâcnească. Nu-i venea să creadă că a putut să-și lase garda atât de jos în fața unei ființe rapace și demanding ca mine.”

[Denis Andrei · Rating 4 out of 5]

Foarte nice , really enjoyable

[claroquesi · Rating 2 out of 5]

Nu a fost genul meu de paradis artificial. Cool storytelling though

"Când trăiești în bunăstare chimică, viața pare o sursă constantă de mirare și fericire."

"Știm că totul se întâmplă între pereți de rigips, pe paturi improvizate, așa cum și noi stăm între pereți de rigips și trăim o viață provizorie, decantând la nesfârșit secrețiile corpului uman în încercarea de a le transcende, rafinând la nesfârșit chimia."

[Fran Herondale · Rating 2 out of 5]

2.5
don’t do drugs kids

[Alexandra Lucia Brînaru · Rating 3 out of 5]

Din păcate, cu „Ierbar” încă nu m-am hotărât sută-n mie cum stau, ca să pot așterne exact ce trebuie pe așa-zisa hârtie virtuală. Nu m-a dezamăgit, dar nici nu a fost exact ce mă așteptam.
Narațiunea a curs super bine în cadrul fiecărui capitol, nu mi s-a părut că nu s-ar lega pe undeva. Toată cartea a fost așa, ca un vis febril. Ba chiar am avut impresia că autorul ne-a dat cumva pastiluțe (hehe, see what I did here?) ușor de înghițit, flash-uri a ceea ce înseamnă experimentarea fiecărui drog despre care s-a vorbit în parte.
Tocmai aici a fost, cumva, problema mea. Am început cartea asta așteptând un roman, dar pentru mine s-a citit mai mult ca fiind o colecție de povestiri. Recunosc, pur subiectiv. Fie că nu știam eu clar în ce mă bag, fie că așa a ales autorul pur și simplu să redea acțiunea. Și e chiar un mod foarte fain de-a concepe o carte, doar că pentru mine nu a mers cum m-aș fi așteptat. De aceea continui s-o recomand, cred că este foarte bine scrisă și apreciez mecanismul, stilul de scriere din spatele ei.

[Șopârtoc Larisa · Rating 5 out of 5]

* ,, Mă sărutam cu o fată și mi se părea că buzele ei au gust de Haribo.''

* ,, - Totul e în regulă, omule?
- Raze de soare, man.''

* ,, Asta-i lumina care rămâne cu tine o vreme, îi răspândești strălucirea în lume și ce fericire mare când scânteierile de aur ale indivizilor se întâlnesc. În lumina asta ai putea să te îndrăgostești.''

[Mara · Rating 4 out of 5]

De fapt e mai mult un 3.5 la incrput... probabil din gelozie ca n-as fi fost in gasca :) sau poate din lipsa de tripuri.

Cu toate acestea, devine foarte bun spre sfarsit. "I had a guidance counsellor" - o adevarata opera de arta!!!