What do you think?
Rate this book
Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit: corespondenţa inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle
Scrisori din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea
Ediție îngrijită, transcriere, note şi prefață de Christina Zarifopol-Illias
„Cititorul are șansa de a se întîlni cu niște documente care, pe lîngă inestimabila lor valoare de istorie literară, sînt și un extraordinar document uman. În felul acesta, se vor risipi, sînt convinsă, multe speculații privind atît superficialitatea Veronicăi, cît și lipsa de entuziasm, în destule împrejurări, a poetului. Se poate constata, dincolo de orice tăgadă, că marea poveste de iubire n-a fost o simplă mitizare a unor hagiografi mai mult sau mai puțin inocenți, ci o veritabilă comuniune sufletească.“ (Christina Zarifopol-Illias)
Cînd gîndesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai găsesc cuvinte să-ți spun ceea ce de-o mie de ori ți-am spus: că te iubesc...
Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiți într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în lumea asta destul loc pentru atîta iubire cîtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiți? Se potrivește amorul și suferințele noastre cu o lume în care basseța, invidia, răutatea domnesc peste tot și pururea?
Sumar:
Scrisori ale lui Mihai Eminescu către Veronica Micle; anul 1879; anul 1880; anul 1881; anul 1882; anul 1883; scrisori nedatate • Scrisori ale Veronicăi Micle către Mihai Eminescu; anul 1878; anul 1880; anul 1881; scrisoare nedatată • Addenda; scrisori ale Veronicăi Micle către Harieta Eminovici; o scrisoare a lui Titu Maiorescu către Mihai Eminescu; o scrisoare a lui Mihai Eminescu către Veronica Micle; o scrisoare a Veronicăi Micle către Mihai Eminescu
Ediție îngrijită, transcriere, note şi prefață de Christina Zarifopol-Illias
„Cititorul are șansa de a se întîlni cu niște documente care, pe lîngă inestimabila lor valoare de istorie literară, sînt și un extraordinar document uman. În felul acesta, se vor risipi, sînt convinsă, multe speculații privind atît superficialitatea Veronicăi, cît și lipsa de entuziasm, în destule împrejurări, a poetului. Se poate constata, dincolo de orice tăgadă, că marea poveste de iubire n-a fost o simplă mitizare a unor hagiografi mai mult sau mai puțin inocenți, ci o veritabilă comuniune sufletească.“ (Christina Zarifopol-Illias)
Cînd gîndesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai găsesc cuvinte să-ți spun ceea ce de-o mie de ori ți-am spus: că te iubesc...
Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiți într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în lumea asta destul loc pentru atîta iubire cîtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiți? Se potrivește amorul și suferințele noastre cu o lume în care basseța, invidia, răutatea domnesc peste tot și pururea?
Sumar:
Scrisori ale lui Mihai Eminescu către Veronica Micle; anul 1879; anul 1880; anul 1881; anul 1882; anul 1883; scrisori nedatate • Scrisori ale Veronicăi Micle către Mihai Eminescu; anul 1878; anul 1880; anul 1881; scrisoare nedatată • Addenda; scrisori ale Veronicăi Micle către Harieta Eminovici; o scrisoare a lui Titu Maiorescu către Mihai Eminescu; o scrisoare a lui Mihai Eminescu către Veronica Micle; o scrisoare a Veronicăi Micle către Mihai Eminescu
512 pages, Hardcover
First published January 1, 2000
34 people are currently reading
589 people want to read
About the author
Mihai Eminescu
231 books261 followersMihai Eminescu (Romanian pronunciation: [miˈhaj emiˈnesku]; born Mihail Eminovici) was a Romantic poet, novelist and journalist, often regarded as the most famous and influential Romanian poet.
Eminescu was an active member of the Junimea literary society and he worked as an editor for the newspaper Timpul ("The Time"), the official newspaper of the Conservative Party (1880–1918).
His first poems volume was published when he was 16 and he went to Vienna to study when he was 19. The poet's manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy during the meeting that was held on January 25, 1902.
Notable works include Luceafărul (Evening Star), Odă în metru antic (Ode in Ancient Meter), and the five Letters (Epistles/Satires). In his poems he frequently used metaphysical, mythological and historical subjects. In general his work was influenced by the German philosopher Arthur Schopenhauer.
Eminescu was an active member of the Junimea literary society and he worked as an editor for the newspaper Timpul ("The Time"), the official newspaper of the Conservative Party (1880–1918).
His first poems volume was published when he was 16 and he went to Vienna to study when he was 19. The poet's manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy during the meeting that was held on January 25, 1902.
Notable works include Luceafărul (Evening Star), Odă în metru antic (Ode in Ancient Meter), and the five Letters (Epistles/Satires). In his poems he frequently used metaphysical, mythological and historical subjects. In general his work was influenced by the German philosopher Arthur Schopenhauer.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 39 reviews
November 4, 2024
Foarte ciudat! Limba pe care o vorbim astăzi este, neîndoielnic, limba poeziilor lui Eminescu. Dar limba scrisorilor lui Eminescu nu mai este întru totul limba de astăzi.
Cele 93 de scrisori inedite reprezintă un document biografic inestimabil. Cînd a comentat relația dintre Veronica și Eminescu (nu s-au iubit), G. Călinescu a avut la dispoziție doar 18 scrisori. Dacă ar fi citit întregul corpus (111 epistole), concluziile lui ar fi fost, neîndoielnic, cu totul altele.
Limba română la 1880. Cîteva exemple:
„[Directorul] mi-a promis a regula cît de curînd eliberarea actului” (p.30).
„Pe amicii mei îi lucrez cît pot, dar stagnațiunea generală a afacerilor face că nici ei nu pot urni lucrul din loc” (p.35).
„Am avut zilele astea o sumă de lucru” (p.126).
„Tu ești prea convoatizată și eu prea gelos” (p.131).
„Nu pot, mînca-ți-aș gurița ta cea dulce, nu pot, dragă femee” (p.135).
„Am primit azi scrisoarea ta cu forfecătura din depeșă... Mîhnit de tonul celei din urmă scrisori a tale, ți-am depeșat” (p.200).
Cele 93 de scrisori inedite reprezintă un document biografic inestimabil. Cînd a comentat relația dintre Veronica și Eminescu (nu s-au iubit), G. Călinescu a avut la dispoziție doar 18 scrisori. Dacă ar fi citit întregul corpus (111 epistole), concluziile lui ar fi fost, neîndoielnic, cu totul altele.
Limba română la 1880. Cîteva exemple:
„[Directorul] mi-a promis a regula cît de curînd eliberarea actului” (p.30).
„Pe amicii mei îi lucrez cît pot, dar stagnațiunea generală a afacerilor face că nici ei nu pot urni lucrul din loc” (p.35).
„Am avut zilele astea o sumă de lucru” (p.126).
„Tu ești prea convoatizată și eu prea gelos” (p.131).
„Nu pot, mînca-ți-aș gurița ta cea dulce, nu pot, dragă femee” (p.135).
„Am primit azi scrisoarea ta cu forfecătura din depeșă... Mîhnit de tonul celei din urmă scrisori a tale, ți-am depeșat” (p.200).
February 3, 2023
Peste așteptări. Inițial, scrisorile par banale, pline de dulcegării gratuite, dar se formează încet încet o poveste completă, în care se văd tensiunile și încercările ( una e legată de Caragiale) poveștii lor de dragoste.
October 30, 2025
Genială!
Ce frumos și-au exprimat iubirea, admirația, considerația prin cuvinte simple, dar pline de înțeles și semnificație.
Până la urmă, nu e nevoie de cuvinte mărețe pentru a exprima o iubire sinceră, ci aceste simple cuvinte trebuie sa fie spuse/scrise din inimă.
,,Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai găsesc cuvinte să-ți spun ceea ce de-o mie de ori ți-am spus: că te iubesc..."
Ce frumos și-au exprimat iubirea, admirația, considerația prin cuvinte simple, dar pline de înțeles și semnificație.
Până la urmă, nu e nevoie de cuvinte mărețe pentru a exprima o iubire sinceră, ci aceste simple cuvinte trebuie sa fie spuse/scrise din inimă.
,,Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai găsesc cuvinte să-ți spun ceea ce de-o mie de ori ți-am spus: că te iubesc..."
March 12, 2019
Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulţi mă urăsc şi nimeni nu mă iubeşte afară de tine. Şi poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuşi de puţin, dacă nu era acest lucru extraordinar în fiinţa mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cu împrejurările şi să prinză din sbor puţinul noroc care îl dă o viaţă scurtă şi chinuită, şi eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă şi pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtaşă urei cu care oamenii mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului meu - mă onorează ura lor şi nici nu mă pot închipui altfel decât urât de ei.
(Februarie 1880)
(Februarie 1880)
May 5, 2009
Am dorit sa citesc acest roman epistolar din mai multe motive: in primul rand a fost curiozitatea de a vedea cum scrie geniul Eminescu o scrisoare de dragoste; apoi opinia nu tocmai favorabila a lui Cristian Tudor Popescu fata de acest Eminescu "caragialesc" revelat in corespondenta poetului cu Veronica Micle, pe care am avut deosebita placere sa il aud live la Cluj lecturandu-si propriul eseu; si in fine, faptul ca o ruda a Christinei Zarifopol mi-a povestit mai pe indelete istoria acestor scrisori si relatiile dintre personajele implicate in complicatul traseu pana la publicare.
In primul rand nu cred ca prin publicarea scrisorilor s-a comis un atentat asupra vietii private a celor doi. Este fara indoiala un castig nu doar pentru literatura dar si pentru cei care vor sa studieze societatea, istoria, viata politica din Romania si chiar evolutia lingvistica a limbii romane.
Cred ca s-a risipit o aura cu care il vedeam imbracat pe Eminescu si anume aceea ca poezia lui il desemna ca fiind acel geniu al iubirii. Insa scrisoriile aceatea dovedesc ca era un om obisnuit, nefericit, cu iubiri ca toti restul. Poezia lui Eminescu s-a nascut din geniul ratiunii lui, nu din cel al iubirii. De exemplu aflu ca pana in 1882 Eminescu nu vazuse inca marea si luna stralucitoare reflectandu-se in aceasta: "o sa mă-intrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care o văz pentru întâia oară? efectul unei nemărginiri pururea mişcate" [intr-o scrisoare din iunie 1882:]
Am fost impresionat de tragismul iubirii celor doi, si in special de framantarile lui Eminescu. De asemenea, ateismul lui este foarte evident, lucru care il duce intr-o stare de depresie in cele din urma. La un momendat ajunge sa spuna ce este cel mai urat om din Romania.
Recomand acest volum celor care iubesc jurnalele, corespondentele, insemnarile. Inchei cu cateva citate:
"Un om ca mine, care într-adevăr nici n-a crezut ceva nici a iubit ceva, nici a dorit ceva pe pământ, are ca toţi oamenii în fundul sufletului său necesitatea ca oricare de-a se-nchina şi de-a iubi ceva. Nu înţelegi că pentru un suflet cât de sceptic şi cât de necredincios totuşi există necesitatea de a crede şi iubi? Cu cât această necesitate a fost mai oprimată, mai negată prin raţiune cu atât ea a devenit mai adâncă, mai inextirpabilă. Te iubesc, te iubesc cu toată privaţiunea de sentiment a trecutului meu, te iubesc tocmai pentru că viaţa mea a fost un pustiu, tocmai că nimeni nu m-a iubit în adevăr, tocmai pentru că numai îndurarea şi iubirea ta am căutat-o pe pământ şi pentru că ceea ce am dorit mai mult, am şi aflat. - 5 ianuarie 1880
"nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic ... eu nu am privirea ce înfrumuseţează lumea ci aceea care vede numai răul, numai partea umbrei. sătul de viaţă fără a fi trăit vreodată neavând niciun interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi - nedatat
In primul rand nu cred ca prin publicarea scrisorilor s-a comis un atentat asupra vietii private a celor doi. Este fara indoiala un castig nu doar pentru literatura dar si pentru cei care vor sa studieze societatea, istoria, viata politica din Romania si chiar evolutia lingvistica a limbii romane.
Cred ca s-a risipit o aura cu care il vedeam imbracat pe Eminescu si anume aceea ca poezia lui il desemna ca fiind acel geniu al iubirii. Insa scrisoriile aceatea dovedesc ca era un om obisnuit, nefericit, cu iubiri ca toti restul. Poezia lui Eminescu s-a nascut din geniul ratiunii lui, nu din cel al iubirii. De exemplu aflu ca pana in 1882 Eminescu nu vazuse inca marea si luna stralucitoare reflectandu-se in aceasta: "o sa mă-intrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care o văz pentru întâia oară? efectul unei nemărginiri pururea mişcate" [intr-o scrisoare din iunie 1882:]
Am fost impresionat de tragismul iubirii celor doi, si in special de framantarile lui Eminescu. De asemenea, ateismul lui este foarte evident, lucru care il duce intr-o stare de depresie in cele din urma. La un momendat ajunge sa spuna ce este cel mai urat om din Romania.
Recomand acest volum celor care iubesc jurnalele, corespondentele, insemnarile. Inchei cu cateva citate:
"Un om ca mine, care într-adevăr nici n-a crezut ceva nici a iubit ceva, nici a dorit ceva pe pământ, are ca toţi oamenii în fundul sufletului său necesitatea ca oricare de-a se-nchina şi de-a iubi ceva. Nu înţelegi că pentru un suflet cât de sceptic şi cât de necredincios totuşi există necesitatea de a crede şi iubi? Cu cât această necesitate a fost mai oprimată, mai negată prin raţiune cu atât ea a devenit mai adâncă, mai inextirpabilă. Te iubesc, te iubesc cu toată privaţiunea de sentiment a trecutului meu, te iubesc tocmai pentru că viaţa mea a fost un pustiu, tocmai că nimeni nu m-a iubit în adevăr, tocmai pentru că numai îndurarea şi iubirea ta am căutat-o pe pământ şi pentru că ceea ce am dorit mai mult, am şi aflat. - 5 ianuarie 1880
"nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic ... eu nu am privirea ce înfrumuseţează lumea ci aceea care vede numai răul, numai partea umbrei. sătul de viaţă fără a fi trăit vreodată neavând niciun interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi - nedatat
January 17, 2016
Dacă mi-ai fi spus la 16 ani că dacă citeam corespondenţa faimosului cuplu, experienţa ar fi fost aproape leită cu mesajele oricărui cuplu contemporan, aş fi citit cartea asta acu mult timp.
Când am terminat de citit această colecţie, a trebuit să-mi reevaluez relaţia cu Mihai Eminescu şi cu Veronica Micle. A trebuit să recunosc că au fost oameni adevăraţi, care s-ar putea integra foarte bine în present. Eminescu era pentru mine, autorul/poetul preaslăvit în clasă şi necesar pentru teste, iar despre Veronica Micle nici nu ştiam că şi ea era poetă.
Trebuie neapărat să-i citesc acum ca adult.
Când am terminat de citit această colecţie, a trebuit să-mi reevaluez relaţia cu Mihai Eminescu şi cu Veronica Micle. A trebuit să recunosc că au fost oameni adevăraţi, care s-ar putea integra foarte bine în present. Eminescu era pentru mine, autorul/poetul preaslăvit în clasă şi necesar pentru teste, iar despre Veronica Micle nici nu ştiam că şi ea era poetă.
Trebuie neapărat să-i citesc acum ca adult.
November 26, 2012
Scrisoarea 93 (ca. 1882):
"Stiam prea bine ca fondul sufletului meu e desgustul, apatia, mizeria. Eu nu sunt facut pentru nici o femee, nici o femee nu e facuta pentru mine, si oricare ar crede-o ar fi nenorocita. Nu iubesc nimic pentru ca nu cred in nimic si prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezinta, eu nu am privirea ce infrumuseteaza lumea, ci aceea care vede numai raul, numai defectele, numai partea umbrei . Satul de viata fara sa fi trait vreodata, neavand un interes adevarat pentru nimic in lume, sunt moraliceste desalat ... Nu cred nimic, nu sper nimic si mi-e moraliceste frig ca unui batran de 80 de ani."
"Stiam prea bine ca fondul sufletului meu e desgustul, apatia, mizeria. Eu nu sunt facut pentru nici o femee, nici o femee nu e facuta pentru mine, si oricare ar crede-o ar fi nenorocita. Nu iubesc nimic pentru ca nu cred in nimic si prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezinta, eu nu am privirea ce infrumuseteaza lumea, ci aceea care vede numai raul, numai defectele, numai partea umbrei . Satul de viata fara sa fi trait vreodata, neavand un interes adevarat pentru nimic in lume, sunt moraliceste desalat ... Nu cred nimic, nu sper nimic si mi-e moraliceste frig ca unui batran de 80 de ani."
January 20, 2021
Dta trăiești și eu sunt ucis - ce raport poate fi între noi?
December 30, 2020
"Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiți într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este
în lumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiți? Se potrivește amorul și suferințele noastre cu o lume în care basseța, invidia, răutatea domnesc peste tot și pururea?"
(31 Octombrie 1879)
"Sfânta și dulcea și nobila mea amică, când vei crede tu în sfârșit fără umbră de îndoială, că nu te pot iubi decât pe tine. Dar nu-nțelegi tu, Veronică, că un om ca mine, care într-adevăr nici a crezut ceva, nici a iubit ceva, nici a dorit ceva măcar pe pământ, are ca toți oamenii în fundul sufletului său necesitatea ca oricare de-a se-nchina și de-a iubi ceva? Nu-nțelegi că pentru un suflet cât de sceptic și cât de necredincios totuși există necesitatea de-a crede și iubi. Cu cât această necesitate a fost mai oprimată, mai negată prin rațiune, cu atâta ea a devenit mai adâncă, mai inextirpabilă. Te iubesc, te iubesc cu toată privațiunea de sentiment a trecutului meu, te iubesc tocmai pentru că viața mea a fost un pustiu, tocmai pentru că nimene nu m-a iubit în adevăr, tocmai pentru că numai îndurarea și iubirea ta am căutat-o pe pământ și pentru că ceea ce am dorit mai mult, am și aflat."
(5 Ianuarie 1880)
"Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cât te iubesc, tot așa — uneori — te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Și această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viața mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins și înțeles, e drept că nu te-aș fi strâns în brațe, dulce și albă amică, dar nici n-aș fi suferit atât, nici n-aș fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-și arunca viața pentru acel tezaur și pururea în pericol de a-l pierde, nu-și zice în sine uneori că, cu toate că iubește tezaurul, ar fi fost — nu mai fericit, dar mai puțin nefericit să nu-l fi avut? Așa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubește mai mult decât viața. Așa te iubesc și eu — mai mult decât viața, mai mult decât orice în lume și pururea cu frica-n sân, aș vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ți-am spus, Nicuță, că pentru mine viața s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine."
(Iunie 1882; nota Veronicăi: "A plâns scriind-o")
în lumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiți? Se potrivește amorul și suferințele noastre cu o lume în care basseța, invidia, răutatea domnesc peste tot și pururea?"
(31 Octombrie 1879)
"Sfânta și dulcea și nobila mea amică, când vei crede tu în sfârșit fără umbră de îndoială, că nu te pot iubi decât pe tine. Dar nu-nțelegi tu, Veronică, că un om ca mine, care într-adevăr nici a crezut ceva, nici a iubit ceva, nici a dorit ceva măcar pe pământ, are ca toți oamenii în fundul sufletului său necesitatea ca oricare de-a se-nchina și de-a iubi ceva? Nu-nțelegi că pentru un suflet cât de sceptic și cât de necredincios totuși există necesitatea de-a crede și iubi. Cu cât această necesitate a fost mai oprimată, mai negată prin rațiune, cu atâta ea a devenit mai adâncă, mai inextirpabilă. Te iubesc, te iubesc cu toată privațiunea de sentiment a trecutului meu, te iubesc tocmai pentru că viața mea a fost un pustiu, tocmai pentru că nimene nu m-a iubit în adevăr, tocmai pentru că numai îndurarea și iubirea ta am căutat-o pe pământ și pentru că ceea ce am dorit mai mult, am și aflat."
(5 Ianuarie 1880)
"Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cât te iubesc, tot așa — uneori — te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Și această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viața mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins și înțeles, e drept că nu te-aș fi strâns în brațe, dulce și albă amică, dar nici n-aș fi suferit atât, nici n-aș fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-și arunca viața pentru acel tezaur și pururea în pericol de a-l pierde, nu-și zice în sine uneori că, cu toate că iubește tezaurul, ar fi fost — nu mai fericit, dar mai puțin nefericit să nu-l fi avut? Așa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubește mai mult decât viața. Așa te iubesc și eu — mai mult decât viața, mai mult decât orice în lume și pururea cu frica-n sân, aș vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ți-am spus, Nicuță, că pentru mine viața s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine."
(Iunie 1882; nota Veronicăi: "A plâns scriind-o")
July 2, 2025
funniest book I've ever read
(împrumut cuvântul momoțel pentru dulcegăriile mele)
(împrumut cuvântul momoțel pentru dulcegăriile mele)
January 21, 2015
Foarte pe scurt, in doua cuvinte, si poate voi reveni cand voi avea timp. Mi-am adus aminte de ea azi, dar am citit-o fix acum un an cred, deci nu mai pot descrie decat senzatia pe care mi-a lasat-o. Cu toate ca mai stiu inca citate din scrisori :))
Am incercat sentimente contradictorii pana s-o cumpar, pentru ca desi imi plac autobiografiile, memoriile si amintirile, consider totusi ca scrisorile sunt prea personale si nu ar trebuie niciodata publicate, daca nu exista o dorinta expresa a expeditorului (scrisorile apartin celui care le-a scris, nu celui care le primeste, cred ca asa spune codul -nescris-al onoarei). La fel si Caietele si mi se pare in continuare aiurea ca au fost publicate Caietele lui Cioran, dar asta e alta poveste.
Totusi am citit-o si nu mi-a parut rau. Am reusit sa n-o mai antipatizez pe Veronica Micle, ba chiar sa rezonez cu ea in multe situatii. Cu siguranta, asa cum spune si prefata, publicarea scrisorilor s-a facut avandu-se in vedere si restabilirea adevarului (atat cat se poate si tinand cont de relativitatea acestui cuvant in domeniul atat de delicat al relatiilor sentimentale, unde totul e, mereu, discutabil si interpretabil) si a modului in care s-a desfasurat reraltia dintre cei doi. Veronica nu a tras de el, nu a fost femeia crampon si usuratica, asa cum au reusit junimistii s-o incondeieze (de ce, Maiorescule?!...) si chiar l-a iubit profund, adevarat, fiind in acelasi timp un om cu o conduita corecta.
Eminescu a iubit-o la fel de mult si din acest punct de vedere sunt fericita ca o asemenea iubire ideala chiar a existat. Firea proprie insa l-a sabotat si a sabotat si relatia in sine si...restul se cunoaste.
Scrisorile, ca lectura, sunt calde, gingase, plapande si puternice, pline de viata dupa atata timp, fara artificii si dulcegarii inutile, doar mustind de suflet si de iubire.
Oricum s-a terminat o asemenea poveste, e imposibil sa nu-ti doresti sa ai sansa de a rezona in asemenea fel cu o alta fiinta umana.
Afectiunea mea pentru Eminescu s-a consolidat cu aceasta ocazie si recomand cartea cu toata convingerea, atat ca pe o posibilitate de a cunoaste mai bine ce a insemnat omul Eminsecu, cat si ca pe o lectura incarcata de farmec si duiosie.
L.E. si P.S. Pentru ca pentru o perioada destul de lunga (cred 1880-1883), Eminescu si Veronica Micle au fost certati la modul cel mai serios, iar in carte exista si cateva scrisori din perioada asta, chiar foarte concludente pentru dragostea lor si felul lor de a fi, urmatoarea melodie
https://www.youtube.com/watch?v=2wuvP...
Am incercat sentimente contradictorii pana s-o cumpar, pentru ca desi imi plac autobiografiile, memoriile si amintirile, consider totusi ca scrisorile sunt prea personale si nu ar trebuie niciodata publicate, daca nu exista o dorinta expresa a expeditorului (scrisorile apartin celui care le-a scris, nu celui care le primeste, cred ca asa spune codul -nescris-al onoarei). La fel si Caietele si mi se pare in continuare aiurea ca au fost publicate Caietele lui Cioran, dar asta e alta poveste.
Totusi am citit-o si nu mi-a parut rau. Am reusit sa n-o mai antipatizez pe Veronica Micle, ba chiar sa rezonez cu ea in multe situatii. Cu siguranta, asa cum spune si prefata, publicarea scrisorilor s-a facut avandu-se in vedere si restabilirea adevarului (atat cat se poate si tinand cont de relativitatea acestui cuvant in domeniul atat de delicat al relatiilor sentimentale, unde totul e, mereu, discutabil si interpretabil) si a modului in care s-a desfasurat reraltia dintre cei doi. Veronica nu a tras de el, nu a fost femeia crampon si usuratica, asa cum au reusit junimistii s-o incondeieze (de ce, Maiorescule?!...) si chiar l-a iubit profund, adevarat, fiind in acelasi timp un om cu o conduita corecta.
Eminescu a iubit-o la fel de mult si din acest punct de vedere sunt fericita ca o asemenea iubire ideala chiar a existat. Firea proprie insa l-a sabotat si a sabotat si relatia in sine si...restul se cunoaste.
Scrisorile, ca lectura, sunt calde, gingase, plapande si puternice, pline de viata dupa atata timp, fara artificii si dulcegarii inutile, doar mustind de suflet si de iubire.
Oricum s-a terminat o asemenea poveste, e imposibil sa nu-ti doresti sa ai sansa de a rezona in asemenea fel cu o alta fiinta umana.
Afectiunea mea pentru Eminescu s-a consolidat cu aceasta ocazie si recomand cartea cu toata convingerea, atat ca pe o posibilitate de a cunoaste mai bine ce a insemnat omul Eminsecu, cat si ca pe o lectura incarcata de farmec si duiosie.
L.E. si P.S. Pentru ca pentru o perioada destul de lunga (cred 1880-1883), Eminescu si Veronica Micle au fost certati la modul cel mai serios, iar in carte exista si cateva scrisori din perioada asta, chiar foarte concludente pentru dragostea lor si felul lor de a fi, urmatoarea melodie
https://www.youtube.com/watch?v=2wuvP...
December 20, 2023
eminescu e asa pick me
August 30, 2021
Îţi sărut picioarele tale, copilul meu cel dulce, şi te rog, te rog mult să te linişteşti, să crezi în statornicia şi în iubirea mea şi să speri, dacă poţi spera. Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât amor, dar n-o avem, de aceea numai în noi înşine putem crede şi pe noi înşine ne putem întemeia. Eu zic: crede în mine şi nu vei fi amăgită, afară doar dac-oi muri. Te sărut şi te rog, linişteşte-te, căci starea ta mă doare mai mult decât mizeriile mele proprii.
Al tău
Emin
Al tău
Emin
January 6, 2021
M-a captivat de la prima scrisoare scrisă de Eminescu către Veronica, atât prin limbaj cat si prin stilul familial.
Aceste scrisori vin in sprijinul de a clarifica exact relația dintre cei doi, o relație foarte mediatizată in vremea respectivă .
Pana sa citesc această carte nu aveam o parere completa si corecta despre Veronica Micle si cred ca aceasta curiozitate m-a împins sa vreau sa aflu mai multe.
Aceste scrisori vin in sprijinul de a clarifica exact relația dintre cei doi, o relație foarte mediatizată in vremea respectivă .
Pana sa citesc această carte nu aveam o parere completa si corecta despre Veronica Micle si cred ca aceasta curiozitate m-a împins sa vreau sa aflu mai multe.
December 25, 2022
Nostalgic, dar în același timp extrem de sincer și de frumos!❤
February 24, 2021
Secolul al 19-lea, perioada în care 2 suflete s-au întâlnit și și-au mărturisit iubirea pe care o poartă unul altuia. Mihai Eminescu și Veronica Micle, două personaje foarte interesante, doi îndrăgostiți care trec atât prin bune, cât și prin rele.
Romanul de față ne dezvăluie scrisori redactate atât de Eminovici, cât și de Cuța, draga lui Doamnă. Ceea ce am remarcat în mod deosebit, și este precizat, de asemenea, în postfață, este evoluția limbajului. La început, putem observa ordinea ciudată a cuvintelor, termenii necunoscuți zilelor noastre, dar și formula de adresare. Pe parcurs, apar neologisme și formulări apropiate limbajului cotidian.
Două personaje, același statut, doi nefericiți, amorezi, plini de sentimente. Gelozia se manifestă și în cazul acestei povești, întrucât distanța este prea mare, iar expedierea scrisorilor durează ceva timp. Iubirea lor a fost unică, plină de pasiune. O iubire ce a constat în ajutor reciproc, o iubire obsesivă. De fiecare dată când se depărtau, parcă un magnet îi atrăgea unul spre celălalt, căci așa cum am spus, iubirea lor a fost, și este, specială.
Vă las aici câteva citate:
“Afară plouă, eu stau pierdută pe gânduri, ura și indiferența oamenilor, lipsa și depărtarea ta, iubirea mea nespusă, toate aceste își împart rând pe rând ființa mea, și în mijlocul unui vârtej în care mă pierd mă întreb tainic și acum te întreb pe tine oare aceasta tristă state de lucruri se va schimba vreodată?”
“Imorală o femeie care iubește din caprițiu, imorală cea care iubește pentru bani și pentru interese, dar dacă există moralitate în amor e numai amorul de bunăvoie, fără interes, cu uitare de sine și cu uitare de tot. De aceea, draga mea Nicuță, îți zic: opinia celor ce sunt mai răi decât noi nu ne atinge întru nimic.”
“70 de mii de mii de sărutări aș vrea și n-am nici una, nici una. Te mângâi dulce și rămân ca totdeauna și pentru totdeauna al tău.”
Romanul de față ne dezvăluie scrisori redactate atât de Eminovici, cât și de Cuța, draga lui Doamnă. Ceea ce am remarcat în mod deosebit, și este precizat, de asemenea, în postfață, este evoluția limbajului. La început, putem observa ordinea ciudată a cuvintelor, termenii necunoscuți zilelor noastre, dar și formula de adresare. Pe parcurs, apar neologisme și formulări apropiate limbajului cotidian.
Două personaje, același statut, doi nefericiți, amorezi, plini de sentimente. Gelozia se manifestă și în cazul acestei povești, întrucât distanța este prea mare, iar expedierea scrisorilor durează ceva timp. Iubirea lor a fost unică, plină de pasiune. O iubire ce a constat în ajutor reciproc, o iubire obsesivă. De fiecare dată când se depărtau, parcă un magnet îi atrăgea unul spre celălalt, căci așa cum am spus, iubirea lor a fost, și este, specială.
Vă las aici câteva citate:
“Afară plouă, eu stau pierdută pe gânduri, ura și indiferența oamenilor, lipsa și depărtarea ta, iubirea mea nespusă, toate aceste își împart rând pe rând ființa mea, și în mijlocul unui vârtej în care mă pierd mă întreb tainic și acum te întreb pe tine oare aceasta tristă state de lucruri se va schimba vreodată?”
“Imorală o femeie care iubește din caprițiu, imorală cea care iubește pentru bani și pentru interese, dar dacă există moralitate în amor e numai amorul de bunăvoie, fără interes, cu uitare de sine și cu uitare de tot. De aceea, draga mea Nicuță, îți zic: opinia celor ce sunt mai răi decât noi nu ne atinge întru nimic.”
“70 de mii de mii de sărutări aș vrea și n-am nici una, nici una. Te mângâi dulce și rămân ca totdeauna și pentru totdeauna al tău.”
March 6, 2021
,,[...]Și dacă iubirea liniștește, gelozia turbură și împiedică pe om de la orice ocupație serioasă. Gelozia,Cuță, e singura patimă, care nu produce absolut nimic, nici versuri măcar, căci ea răpește omului orice încredere și în sine, și în obiceiul în care se rezumă pentru el toată valoarea vieții, și amici, și în lume. Nu e o patimă, mai egoistă, mai înjosită, mai incapabilă de-a fi înăltată peste lumea de rând decât aceasta.[...]''
14 martie 1880
,,[...]Tu trebuie să știi, Veronică. că pe cât te iubesc, tot așa-uneori-te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la iddea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără și fără împărtășanie.[...]"
iunie 1882
Aștemptam mai multă pasiune, mai multă romanță și artă poetică.
De asemenea, relațiile nu s-au schimbat prea mult, ey? :)
14 martie 1880
,,[...]Tu trebuie să știi, Veronică. că pe cât te iubesc, tot așa-uneori-te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la iddea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără și fără împărtășanie.[...]"
iunie 1882
Aștemptam mai multă pasiune, mai multă romanță și artă poetică.
De asemenea, relațiile nu s-au schimbat prea mult, ey? :)
December 23, 2023
Citita cam 85% dintr-un foc pentru ca pe langa valoarea istorica data de inversiunile scrisorilor compuse de eminescu in legatura cu Caragiale, Slavici, Titu Maiorescu, familia regala, etc, schimburile de replici intre cei 2 sunt mai mult decat citibile. Scrisorile lui Eminescu au fost clar mai bune si chiar mai pasionale, desi in prefata cartii e mentionat faptul ca Veronica era mult mai implicata in relatie si a scris per total mai multe scrisori(cam ironic).
Also de ce NIMENI nu mai depune atat efort sa isi arate sentimentele? We will never know.
Also de ce NIMENI nu mai depune atat efort sa isi arate sentimentele? We will never know.
April 6, 2024
"Dulce și dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viața ta senină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele, căci tu ești Dumnezeul la care mă închin.
Deacuma-ți voi scrie mai des, deși sărmanele foi scrise sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţi- şare a ta - dulcea mea copilă. Am sărutat cel puțin această foaie care va intra în mânile tale cele mici, de la cari[-]și așteaptă toată fericirea
al tău Eminescu"
Deacuma-ți voi scrie mai des, deși sărmanele foi scrise sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţi- şare a ta - dulcea mea copilă. Am sărutat cel puțin această foaie care va intra în mânile tale cele mici, de la cari[-]și așteaptă toată fericirea
al tău Eminescu"
January 3, 2025
,,Tu ești comoara mea, dar ești într-un lan de tâlhari"
Romanul epistolar oferă multe explicații referitoare la evoluția poeziei și prozei eminesciene, direcție dată de relația cu Veronica Micle. Pe lângă gelozia și obsesia lui Mihai Eminescu pentru Veronica Micle, acesta are în carte 93 de scrisori, în timp ce Veronica are numai 12. Comparativ, se poate observa cât de mult și-o dorea pe Veronica lângă ea și cum acest lucru l-a distrus pe interior.
Veronica Micle nu este, însă, o scriitoare originală, iar poemele ei din volumul ,,Poezii" împrumută stilul, motivele și ideile eminesciene, care se observă până și în scrisorile lui.
Romanul epistolar oferă multe explicații referitoare la evoluția poeziei și prozei eminesciene, direcție dată de relația cu Veronica Micle. Pe lângă gelozia și obsesia lui Mihai Eminescu pentru Veronica Micle, acesta are în carte 93 de scrisori, în timp ce Veronica are numai 12. Comparativ, se poate observa cât de mult și-o dorea pe Veronica lângă ea și cum acest lucru l-a distrus pe interior.
Veronica Micle nu este, însă, o scriitoare originală, iar poemele ei din volumul ,,Poezii" împrumută stilul, motivele și ideile eminesciene, care se observă până și în scrisorile lui.
January 18, 2021
As fi preferat ca scrisorile ambilor poeți sa fie redate cronologic, nu separat. Ar fi fost apreciate și niște adnotări care sa facă referire la ce se întâmpla în viata celor doi și traduceri ale frazelor și scrisorilor din franceza. Altfel, munca mamei Christinei Zarifopol-Illias este apreciata în "lungul drum al acestor scrisori către lumina tiparului".
July 15, 2024
CORESPONDENȚA INEDITĂ MIHAI EMINESCU-VERONICA MICLE
În fiecare an, în preajma lui 15 ianuarie, îmi place să-l re(descopăr) pe Eminescu. Având în vedere moștenirea culturală colosală pe care ne-a lăsat-o, consider că măcar atât putem face, noi, oamenii și cititorii de rând, pentru el, să ne alocăm timp pentru a-i (re)citi poeziile și proza, a-i (re)descoperi povestea de viață, a-i afla opiniile politice și sociale, a ne parfuma cu romantica, pasionala și complicata lui poveste de dragoste. Îl putem onora, de asemenea, cu vizite la Casa Memorială din Ipotești, cu plimbări prin pădure, cu popasuri la Lacul cu nuferi sau la monumentele dedicate lui, în atâtea și atâtea locuri din țara aceasta.
Anul acesta, am recitit inedita, controversata și misterioasa corespondență dintre MIHAI EMINESCU și VERONICA MICLE, ediție apărută la editura Polirom, în anul 2000, cu titlul DULCEA MEA DOAMNĂ/EMINUL MEU IUBIT. În volum se regăsesc 93 de scrisori ale lui Mihai Eminescu către Veronica Micle, 15 scrisori trimise de către aceasta lui Eminescu, o însemnare de la Titu Maiorescu adresată poetului, două scrisori ale Veronicăi Micle adresate surorii poetului, Harieta Eminovici. Scrisorile sunt însoțite de unele însemnări ale Veroniclei Micle cu referire la datare. Tot aici se regăsesc trimiterile lui la adresa lui Kogălniceanu, Anton Pann, Maiorescu, Caragiale, Slavici.
Mi-a atras atenția și m-a întristat deopotrivă preocuparea lui pentru a-și asigura o decență materială. Deși au trecut ani mulți peste țara asta, pare că lucrurile stau la fel și în vremurile noastre. Și atunci, ca și acum, principalii piloni ai culturii și educației se află pe treapta cea mai de jos la în privința resurselor financiare.
Eleganța și simplitatea poveștilor de odinioară se observă din modul în care cei doi se adresau unul altuia. Citind numai începutul scrisorilor și descoperim deja suișurile și coborâșurile din povestea marilor îndrăgostiți: Scumpa mea amică/Dulcea mea amică/Dulcea și mânioasa mea amică/Sfânta și dulcea și nobila mea amică / Draga, dulcea și îngereasca mea Cuță/ Draga și Dulcea mea copilă / Doamnă/ Stimabilă Doamnă și respectata mea amică/ Doamna mea/ Dragă și dulce fată/Eminul meu/ Mițule iubit și al meu scump și drăgălaș/ Miguel Eminescu de Ipotești/ Mițule Băet iubit și drăgălaș/ Eminescul meu iubit/ Scumpul meu Eminescu / Domnul Eminescu/ Monsieur Eminescu.
Formule de încheiere au și ele un farmec aparte: Al tău Gajus/Te rog mult nu mă uita, Mihai/ Petite jentilesse, je t'aime! Mihai/ Al tău pentru totdeauna, Eminescu/Al tău și dincolo de mormânt, Emin/Te sărut măcar în gând de mii de ori și rămân al tău pentru vecii-vecilor, Emin/ Tare mi-e frig în suflet și cu atât mă mai încălzesc când gândesc la tine/ Rămân cu tot respectul, al dumneavoastră supus servitor, M. Eminescu/ Al tău și iar al tău, sărutându-te, Emin/ Îți sărut mâinile cele mici și dulci și rămân al tău Eminescu /Veronica care nu poate fi supărată multă vreme pe răutăciosul ei Eminescu/ Te sărut din suflet, Veronica/ V. Micle.
S-au spus atâtea de-a lungul vremii despre această poveste de iubire, au apărut atâtea intrigi, exagerări, concluzii pripite. Scrisorile romantice ale celor doi corespondenți au însă, puterea de a corecta imaginea îndrăgostiților iremediabil, Veronica fiind catalogată adesea ca fiind falsă și superficială, iar Eminescu poetul nefericit a cărui dragoste a fost neîmpărtășită. După lecturarea scrisorilor, este mai mult decât evident faptul că au trăit o poveste autentică și frumoasă, împărtășită reciproc.
Cartea este fasinantă și merită parcursă, cu atât mai mult cu cât ne aduce în prim plan un Eminescu muncitor, profesionist, exigent cu sine însuși, care își corecta poeziile de nenumărate ori înainte de a le da spre publicare, și nu un Eminescu visător, aflat sub vraja inspirației poetice divine.
SECVENȚE DIN INTERIOR:
• Sper totodată, că pe lângă fericirea de a te revedea, voi avea și pe aceea de a-ți inspira curaj.
• Cuță scumpă și neprețuită, acesta-i caracterul afurisit al lumii acesteia: amici reci și dușmani fierbinți.
• Tot singurul bine din lumea aceasta e dragostea cea adevărată, care nu cunoaște nici răcire, nici scădere.
• Ceea ce cineva are mai scump trebuie să-și păzească cu toată discreția. Găsit-am oare noi amândoi din nou comoara noastră pierdută, odorul nostru neprețuit, dragostea noastră?
• Un lucru știu și voi hotărât: să fii a mea și pentru totdeauna. Nici nu îmi pot închipui altă viață decât în apropierea ta și numai sub condiția aceasta voi în genere să trăiesc.
• De-ai fi aici te-aș pupa! Dar așa să pup în vânt? Căci tu ești începutul și sfârșitul vieții mele, cu tine se-ncepe și se-nchee gândul meu, al lui Emin.
• Prin văzduhul ploios și înnegurat îți trimit mii de sărutări și doresc ca una cel puțin să-ți atingă gurița.
• Veronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să știi că mor.
• 70 de mii de sărutări aș vrea și n-am nici una, nici una. Te mângâi eu dulce, te sărut cu drag, îți pup picioruțele și rămân ca totdeauna și pentru totdeauna al tău Turc cinstit și amorezat Emin aga
• Te rog, te rog, te rog, iartă-mi păcatul că nu ți-am scris și nu-mi trece cu firul ars prin inimă. Căci te iubesc ca un nebun și te voi iubi și mort - draga, Dulcea, încântătoarea mea Veronicuță.
• Te iubesc, te iubesc cu toată privațiunea de sentiment a trecutului meu, te iubesc tocmai pentru că viața mea a fost un pustiu, tocmai pentru că nimene nu m-a iubit în adevăr, tocmai pentru că numai iubirea și îndurarea ta am căutat-o pe pământ și pentru că ceea ce am dorit mai mult, am și aflat.
• Iartă scrisoarea mea grobiană de alaltăieri, dar să știi tu că oricine ar vrea să mi te iee pe tine, singura mea avere și singura mea fericire din lume, e un om de nimic care merită spânzurătoare și epitetele cele mai proaste.
• De vrei, de nu vrei, Vroni, te sărut chiar cu de-a sila și rămân ipocritul, netrebnicul, tacticosul, plănuitorul perfid, însă pururea al tău, Emin
• Nicicând, absolut nicicând tu n-ai putut fi o cauză de supărare pentru mine, și aceasta pentru pricina că tu ești fericirea mea și unica mea fericire și fără tine n-aș avea nici la ce trăi.
• Te sărut de mii de ori dulcea mea mea Cuță, îți cer iar iertare pentru vina tăcerii și rămân pentru totdeauna al tău Emin.
Mițicule, Mițule, Miluță te sărut și te sărut și te pup și te îmbrățișez și te doresc și iar te doresc și te doresc și iar te sărut și acum te sărut de mii de ori.
În fiecare an, în preajma lui 15 ianuarie, îmi place să-l re(descopăr) pe Eminescu. Având în vedere moștenirea culturală colosală pe care ne-a lăsat-o, consider că măcar atât putem face, noi, oamenii și cititorii de rând, pentru el, să ne alocăm timp pentru a-i (re)citi poeziile și proza, a-i (re)descoperi povestea de viață, a-i afla opiniile politice și sociale, a ne parfuma cu romantica, pasionala și complicata lui poveste de dragoste. Îl putem onora, de asemenea, cu vizite la Casa Memorială din Ipotești, cu plimbări prin pădure, cu popasuri la Lacul cu nuferi sau la monumentele dedicate lui, în atâtea și atâtea locuri din țara aceasta.
Anul acesta, am recitit inedita, controversata și misterioasa corespondență dintre MIHAI EMINESCU și VERONICA MICLE, ediție apărută la editura Polirom, în anul 2000, cu titlul DULCEA MEA DOAMNĂ/EMINUL MEU IUBIT. În volum se regăsesc 93 de scrisori ale lui Mihai Eminescu către Veronica Micle, 15 scrisori trimise de către aceasta lui Eminescu, o însemnare de la Titu Maiorescu adresată poetului, două scrisori ale Veronicăi Micle adresate surorii poetului, Harieta Eminovici. Scrisorile sunt însoțite de unele însemnări ale Veroniclei Micle cu referire la datare. Tot aici se regăsesc trimiterile lui la adresa lui Kogălniceanu, Anton Pann, Maiorescu, Caragiale, Slavici.
Mi-a atras atenția și m-a întristat deopotrivă preocuparea lui pentru a-și asigura o decență materială. Deși au trecut ani mulți peste țara asta, pare că lucrurile stau la fel și în vremurile noastre. Și atunci, ca și acum, principalii piloni ai culturii și educației se află pe treapta cea mai de jos la în privința resurselor financiare.
Eleganța și simplitatea poveștilor de odinioară se observă din modul în care cei doi se adresau unul altuia. Citind numai începutul scrisorilor și descoperim deja suișurile și coborâșurile din povestea marilor îndrăgostiți: Scumpa mea amică/Dulcea mea amică/Dulcea și mânioasa mea amică/Sfânta și dulcea și nobila mea amică / Draga, dulcea și îngereasca mea Cuță/ Draga și Dulcea mea copilă / Doamnă/ Stimabilă Doamnă și respectata mea amică/ Doamna mea/ Dragă și dulce fată/Eminul meu/ Mițule iubit și al meu scump și drăgălaș/ Miguel Eminescu de Ipotești/ Mițule Băet iubit și drăgălaș/ Eminescul meu iubit/ Scumpul meu Eminescu / Domnul Eminescu/ Monsieur Eminescu.
Formule de încheiere au și ele un farmec aparte: Al tău Gajus/Te rog mult nu mă uita, Mihai/ Petite jentilesse, je t'aime! Mihai/ Al tău pentru totdeauna, Eminescu/Al tău și dincolo de mormânt, Emin/Te sărut măcar în gând de mii de ori și rămân al tău pentru vecii-vecilor, Emin/ Tare mi-e frig în suflet și cu atât mă mai încălzesc când gândesc la tine/ Rămân cu tot respectul, al dumneavoastră supus servitor, M. Eminescu/ Al tău și iar al tău, sărutându-te, Emin/ Îți sărut mâinile cele mici și dulci și rămân al tău Eminescu /Veronica care nu poate fi supărată multă vreme pe răutăciosul ei Eminescu/ Te sărut din suflet, Veronica/ V. Micle.
S-au spus atâtea de-a lungul vremii despre această poveste de iubire, au apărut atâtea intrigi, exagerări, concluzii pripite. Scrisorile romantice ale celor doi corespondenți au însă, puterea de a corecta imaginea îndrăgostiților iremediabil, Veronica fiind catalogată adesea ca fiind falsă și superficială, iar Eminescu poetul nefericit a cărui dragoste a fost neîmpărtășită. După lecturarea scrisorilor, este mai mult decât evident faptul că au trăit o poveste autentică și frumoasă, împărtășită reciproc.
Cartea este fasinantă și merită parcursă, cu atât mai mult cu cât ne aduce în prim plan un Eminescu muncitor, profesionist, exigent cu sine însuși, care își corecta poeziile de nenumărate ori înainte de a le da spre publicare, și nu un Eminescu visător, aflat sub vraja inspirației poetice divine.
SECVENȚE DIN INTERIOR:
• Sper totodată, că pe lângă fericirea de a te revedea, voi avea și pe aceea de a-ți inspira curaj.
• Cuță scumpă și neprețuită, acesta-i caracterul afurisit al lumii acesteia: amici reci și dușmani fierbinți.
• Tot singurul bine din lumea aceasta e dragostea cea adevărată, care nu cunoaște nici răcire, nici scădere.
• Ceea ce cineva are mai scump trebuie să-și păzească cu toată discreția. Găsit-am oare noi amândoi din nou comoara noastră pierdută, odorul nostru neprețuit, dragostea noastră?
• Un lucru știu și voi hotărât: să fii a mea și pentru totdeauna. Nici nu îmi pot închipui altă viață decât în apropierea ta și numai sub condiția aceasta voi în genere să trăiesc.
• De-ai fi aici te-aș pupa! Dar așa să pup în vânt? Căci tu ești începutul și sfârșitul vieții mele, cu tine se-ncepe și se-nchee gândul meu, al lui Emin.
• Prin văzduhul ploios și înnegurat îți trimit mii de sărutări și doresc ca una cel puțin să-ți atingă gurița.
• Veronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să știi că mor.
• 70 de mii de sărutări aș vrea și n-am nici una, nici una. Te mângâi eu dulce, te sărut cu drag, îți pup picioruțele și rămân ca totdeauna și pentru totdeauna al tău Turc cinstit și amorezat Emin aga
• Te rog, te rog, te rog, iartă-mi păcatul că nu ți-am scris și nu-mi trece cu firul ars prin inimă. Căci te iubesc ca un nebun și te voi iubi și mort - draga, Dulcea, încântătoarea mea Veronicuță.
• Te iubesc, te iubesc cu toată privațiunea de sentiment a trecutului meu, te iubesc tocmai pentru că viața mea a fost un pustiu, tocmai pentru că nimene nu m-a iubit în adevăr, tocmai pentru că numai iubirea și îndurarea ta am căutat-o pe pământ și pentru că ceea ce am dorit mai mult, am și aflat.
• Iartă scrisoarea mea grobiană de alaltăieri, dar să știi tu că oricine ar vrea să mi te iee pe tine, singura mea avere și singura mea fericire din lume, e un om de nimic care merită spânzurătoare și epitetele cele mai proaste.
• De vrei, de nu vrei, Vroni, te sărut chiar cu de-a sila și rămân ipocritul, netrebnicul, tacticosul, plănuitorul perfid, însă pururea al tău, Emin
• Nicicând, absolut nicicând tu n-ai putut fi o cauză de supărare pentru mine, și aceasta pentru pricina că tu ești fericirea mea și unica mea fericire și fără tine n-aș avea nici la ce trăi.
• Te sărut de mii de ori dulcea mea mea Cuță, îți cer iar iertare pentru vina tăcerii și rămân pentru totdeauna al tău Emin.
Mițicule, Mițule, Miluță te sărut și te sărut și te pup și te îmbrățișez și te doresc și iar te doresc și te doresc și iar te sărut și acum te sărut de mii de ori.
February 25, 2020
Ca un fel de completare la cartea lui Dan C Mihăilescu, a omului din spatele scrisorilor, am reușit să citesc și corespondența de scrisori ce a ieșit la lumina doar de câțiva ani. Am avut multe discuții cu prietena mea pe lângă relația celor doi și am concluzionat ca Eminescu a fost mai neputincios. Și-a dorit mai multe lucruri, printre care o relație cum se cuvine cu Micle, dar nu au ajuns niciodată să facă asta. La fel ca Franz Kafka, totul se petrece mai mult prin scrisori, cu multe promisiuni, mai puține întâlniri fizice și totul destinat nefericirii. Totodata, am aflat și că n-a fost vorba de sifilis, n-a fost atât de futăreț și făcea toate cele câte îi stăteau în putință. Pe de cealaltă parte, Micle încerca să își creeze condițiile necesare unei vieți independente în așteptarea pensiei pe urma răposatului, cu cele doua fete, la Iași. Am mai aflat că Eminescu avea un salariu ce 400-500 de franci și ca doua camere pe Calea Victoriei costau pe atunci 60 de franci. O scrisoare costa 5 creițari, probabil cum ar fi 5 bani față de leu (franc pe atunci). Distanța era grea și dureroasa, iar un drum cu trenul de la București la iasi lua o zi întreaga. În timp ce citeam tot încercam să-l înțeleg de ce nu pleacă odată naibii la Iași, la mândra, dar probabil ca mai erau și alte motive. Recomand.
September 6, 2020
O lectura frumoasa, perfecta pentru noptile lungi de vara...Cartea infatiseaza cea mai frumoasa poveste de dragoste, prin intermediul epistolelor inedite ( avand in vedere povestea de dragoste cu final tragic, pe parcursul lecturii, mi-a tot revenit in minte urmatoarea notiune: "Romeo si Julieta" ai literaturii romane). O recomand din inima si deja se afla in topul cartilor preferate, citite in 2018.
January 3, 2023
În aceste scrisori îl vom citit pe omul Eminescu. Omul care este înnobilat de griji, dureri și provocări, omul care înțelege ce înseamnă influența și care se simte vulnerabil. Dacă până acum am cunoscut un Eminescu invincibil, aceste scrisori vor arăta fața sa umană, dornică de a trăi și de a-și simți propriile versuri.
November 5, 2018
"ciudate sunt sentimentele mele pentru el, cu o mana i-as da moartea, cu alta i-as da viata, chin si fericire, glorie si agonie (...)"
4.5/5
4.5/5
December 27, 2023
O, doamne, ce nu-mi place de Veronica!
(Scrisorile sunt fascinante, într-adevăr)
(Scrisorile sunt fascinante, într-adevăr)
September 13, 2024
Un roman epistolar plin de parfumul unor timpuri vechi, uitate, în care dragostea capătă alte forme și dimensiuni, plin de detalii inedite din viața lui Eminescu și a Veronicăi.
Read
January 5, 2024Am încercat din răsputeri să citesc volumul ăsta neironic, să nu mă limitez la a mă hlizi de adresările familiare ca-ntre îndrăgostiți, să-i cuprind valoarea culturală, amintindu-mi mereu că e puțin intruziv fie și numai să citesc, darămite să-mi dau cu părerea despre ce citesc, și că “depeșele” personale nu se pot considera musai literatură, dar mărturisesc cu vinovăție că încă râd de “eu te vreau pe tine și numai pe tine de acum și pururea și în vecii vecilor Emin”. :))
Eminescu scrie liric, cu patos și afectare. Discursul lui de enamorat e pe cât de exaltat, pe atât de întunecat și, pe măsura trecerii anilor, repetitiv și dezamăgitor. Pe undeva i-am recunoscut tonul tânguitor al poeziilor. Nu avea o viziune pentru relația lui, nu avea o direcție în viață și era blocat într-un dead-end job, cu pacostea bolilor adusă mereu și mereu în discuție ca scuză și pentru atenție. (Învățăm de la Eminescu că atunci când suferi de friguri și ai un junghi în partea dreaptă este bine să pui muștar și piele de iepure la piept.)
Pe Veronica o “dorlota” spunându-i “înger blond”, “cel mai dulce și gingaș fenomen din lume”, “minunică”, “Momoțelul meu cel moțat și împintenat”, “odor în codru de tâlhari” (preferata mea :)), dar când Momoțelul se supăra că e dusă cu zăhărelul, trecea la “mâță supărăcioasă”, “iască aprinzăcioasă”. Nu pot să zic că nu m-am distrat, lăsându-le drama la o parte. :))
Au rămas unele lucruri care nu-mi sunt clare, deci posibil să revin la corespondență într-o ediție critică.
Cât despre Veronica… era mare amatoare de cerneală violetă.
Eminescu scrie liric, cu patos și afectare. Discursul lui de enamorat e pe cât de exaltat, pe atât de întunecat și, pe măsura trecerii anilor, repetitiv și dezamăgitor. Pe undeva i-am recunoscut tonul tânguitor al poeziilor. Nu avea o viziune pentru relația lui, nu avea o direcție în viață și era blocat într-un dead-end job, cu pacostea bolilor adusă mereu și mereu în discuție ca scuză și pentru atenție. (Învățăm de la Eminescu că atunci când suferi de friguri și ai un junghi în partea dreaptă este bine să pui muștar și piele de iepure la piept.)
Pe Veronica o “dorlota” spunându-i “înger blond”, “cel mai dulce și gingaș fenomen din lume”, “minunică”, “Momoțelul meu cel moțat și împintenat”, “odor în codru de tâlhari” (preferata mea :)), dar când Momoțelul se supăra că e dusă cu zăhărelul, trecea la “mâță supărăcioasă”, “iască aprinzăcioasă”. Nu pot să zic că nu m-am distrat, lăsându-le drama la o parte. :))
Au rămas unele lucruri care nu-mi sunt clare, deci posibil să revin la corespondență într-o ediție critică.
Cât despre Veronica… era mare amatoare de cerneală violetă.
Displaying 1 - 30 of 39 reviews