Fiti ingaduitori cu neputintele oamenilor se vrea, in primul rand, o marturie-reper a unor adevaruri, a unor trairi de echipa care, coagulate, dau fizionomia unei personalitati duhovnicesti cu totul providentiale: Parintele Arsenie Boca. Toti cei cuprinsi in aceasta carte – oameni care i-au fost apropiati si care l-au cautat cu vreme si fara de vreme – se recunosc pe sine doar in masura in care isi revendica dependenta de Dumnezeu prin acest „Sfant al Ardealului”, in fapt, al intregului Neam romanesc. De aceea, istorisirile lor au vocatia unor apoftegme-crucix, ce cheama la recurs de sens, de valorizare. Sunt multi cei care l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca. Insa extrem de putini care s-au si intalnit, efectiv, cu Sfintia Sa. Cu duhul sau, cu felul sau de vietuire, cu lumina izvorata din tampla de Prislop... Pentru toti cei care se afla in cautarea Parintelui Arsenie, aceasta carte poate fi inca un reper spre intalnirea cu Sfintia Sa...
"Bucuria exprimă recunoștința noastră față de Dumnezeu, pentru că niciun om nu poate spune că nu este privit neîncetat de Dumnezeu, că nu este inundat de darurile Lui. Așadar, atunci când nu mă bucur înseamnă că sunt lipsit de recunoștință față de Dumnezeu. Bucuria este îngrășarea pământului, așa încât sămânța sa se poarta prinde și să încolțească. Altfel, nu va odrăsli decât neghina."