What do you think?
Rate this book
A fost odată o ţară. Panorama prozei de război din ţările fostei Iugoslavii
Ediție îngrijită de Adrian Oproiu
„Când am început să mă gândesc la acest proiect, am știut că misiunea lui nu este să stabilească un adevăr acolo unde istoria este încă timidă și încurcată de complexitatea evenimentelor sau este interpretată (cum altfel?) din puncte de vedere ideologice diferite, în funcție de interese naționale și/sau internaționale, și nici să ajute la obținerea unui cântar pentru măsurarea vinovăției sau nevinovăției unei părți sau a alteia. Până la urmă acest volum este, cred, ceea ce ar trebui să fie: o sumă de mărturisiri, fie că vorbim despre texte de literatură ficțională sau autobiografică, fie că autorii lor au fost prezenți sau nu pe teatrele de război din fosta Iugoslavie.“
Adrian Oproiu
„Când am început să mă gândesc la acest proiect, am știut că misiunea lui nu este să stabilească un adevăr acolo unde istoria este încă timidă și încurcată de complexitatea evenimentelor sau este interpretată (cum altfel?) din puncte de vedere ideologice diferite, în funcție de interese naționale și/sau internaționale, și nici să ajute la obținerea unui cântar pentru măsurarea vinovăției sau nevinovăției unei părți sau a alteia. Până la urmă acest volum este, cred, ceea ce ar trebui să fie: o sumă de mărturisiri, fie că vorbim despre texte de literatură ficțională sau autobiografică, fie că autorii lor au fost prezenți sau nu pe teatrele de război din fosta Iugoslavie.“
Adrian Oproiu
408 pages, Unknown Binding
Published January 1, 2018
7 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
May 5, 2023
Dificil de dat o notă: din moment ce criteriul de selecție a fost cetățenia unuia dintre statele Croația/Serbia/Bosnia-H și o legătură a prozei cu războiul civil iugoslav, dar nu au existat și criterii literare, avem parte de o ciorbă de genuri și stiluri literare (de la memorialistic la realism naturalist la lirism fără versuri și la delir mistic și absurdism) fără vreo curgere sau logică; dar și de toată scala de texte de la uluitor de proaste (vai, mamă, la câteva scriu mult mai prost decât românii!), proaste, mediocre, bunicele, bune și vreo 4 excelente.
Faptul că fix primul text e unul dintre cele extrem de slabe nu ajută (Arsenijevic, egalat doar de Sajko în cât de tare mi-au displăcut literar - dacă delirurile merită considerate literatură). Cam ce notă atunci? Media de 2-3 e nedreaptă față de cele bune (Begovic, Hasanovic, Ivancic, Tesin), care duc în cârcă tot felul de aberații (Kalamujic, Kameric, Lazarevska, Pavicic, Sehic, Tabasevic) și un teanc de mediocre - apropo, ca și la noi, cu cât mai premiat scriitorul, cu atât mai necitibil textul; iar antologarea aș considera-o de 1, fiind făcută doar etnic și fără discernământ calitativ.
O veste bună pentru cititorii speriați de ”Panorama prozei de război” din titlu (și proastă pt mine): povești chiar de război sunt maxim o treime, multe au războiul doar ca fundal, unele de-a dreptul doar pretext.
Apropo de conținut: impresia cu care rămâi ca cititor e bizară: în vasta majoritate a textelor sârbii sunt băieții (foarte) răi, dar dacă faci totalul la atrocități descrise, parcă tot ei ies pe plus. Faptul că autorii sârbi propriu-ziși evită să scrie „povești de război” și o dau în elucubrații nu ajută.
Per ansamblu, sârbii scriu de departe cel mai prost („românește”, important e să nu se înțeleagă nimic, atunci clar e ceva profund și demn de premiat), iar bosniacii cel mai bine (au povești adevărate și le spun cu sinceritate).
O recomand sau nu?
O întrebare cu răspuns la fel de (ne)clar precum ”Cine a avut dreptate în războaiele iugoslave?”...
Faptul că fix primul text e unul dintre cele extrem de slabe nu ajută (Arsenijevic, egalat doar de Sajko în cât de tare mi-au displăcut literar - dacă delirurile merită considerate literatură). Cam ce notă atunci? Media de 2-3 e nedreaptă față de cele bune (Begovic, Hasanovic, Ivancic, Tesin), care duc în cârcă tot felul de aberații (Kalamujic, Kameric, Lazarevska, Pavicic, Sehic, Tabasevic) și un teanc de mediocre - apropo, ca și la noi, cu cât mai premiat scriitorul, cu atât mai necitibil textul; iar antologarea aș considera-o de 1, fiind făcută doar etnic și fără discernământ calitativ.
O veste bună pentru cititorii speriați de ”Panorama prozei de război” din titlu (și proastă pt mine): povești chiar de război sunt maxim o treime, multe au războiul doar ca fundal, unele de-a dreptul doar pretext.
Apropo de conținut: impresia cu care rămâi ca cititor e bizară: în vasta majoritate a textelor sârbii sunt băieții (foarte) răi, dar dacă faci totalul la atrocități descrise, parcă tot ei ies pe plus. Faptul că autorii sârbi propriu-ziși evită să scrie „povești de război” și o dau în elucubrații nu ajută.
Per ansamblu, sârbii scriu de departe cel mai prost („românește”, important e să nu se înțeleagă nimic, atunci clar e ceva profund și demn de premiat), iar bosniacii cel mai bine (au povești adevărate și le spun cu sinceritate).
O recomand sau nu?
O întrebare cu răspuns la fel de (ne)clar precum ”Cine a avut dreptate în războaiele iugoslave?”...
September 22, 2018
O carte care mi-a amintit de tragedii cu care am fost contemporan, dar pe care aproape că le uitasem.
September 22, 2021
Ca om care am lucrat și locuit 10 ani în Sarajevo, pot spune că această antologie este o adevărată bijuterie literară, un tablou al absurdității acelui război, scris de cei ce se aflau în diverse tabere.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews