O analiză aproape remarcabilă asupra "umanistului rural" (conform lui G. Călinescu), dar care, din păcate, se pierde în detalii geografice (aproape o cincime din cele nu prea multe pagini).
Scoțând și referințele bibliografice, note editoriale, prefață etc, rămân vreo 80-90 de pagini de analiză asupra personalității și reflexiei persoanei lui Ion Ștefănescu în opera lui Ion Creangă. Aceste pagini sunt remarcabile. Excedentul, necesar în felul său, mai defavorizează.