Istoria literaturii romane din secolul al XIX-lea inregistreaza prin Ioan Slavici extinderea ariei de existenta a geografiei culturale nationale. Articolele publicistice, Novelele din popor si romanul Mara infrunta posteritatea, fiind unele dintre expresiile spiritualitatii romanesti. In evolutia prozei epice romanesti, Ioan Slavici este cel care face trecerea de la „ideea de taran" la aceea de taran ca tipologie umana intrinsec definita, in concordanta cu ceea ce Mihai Eminescu numea poporului romanesc". - Lucian Pricop
Ioan Slavici was a Transylvanian-born Romanian writer and journalist. He made his debut in Convorbiri literare ("Literary Conversations") (1871), with the comedy Fata de birău ("The Mayor's Daughter"). Alongside Eminescu he founded the Young Romania Social and Literary Academic Society and organized, in 1871, the Putna Celebration of the Romanian Students from Romania and from abroad. At the end of 1874, he settled in Bucharest, where he became secretary of the Hurmuzachi Collection Committee, then he became a professor, and then an editor of the newspaper Timpul ("The Time"). Alongside I. L. Caragiale and G. Coşbuc, he edited the Vatra ("The Heath") review. During the first World War, he collaborated at the newspapers Ziua ("Daytime") and Gazeta Bucureştilor ("The Bucharest Gazette"). He was awarded the Romanian Academy Award (1903).
"-Nu ti-e frica? -De ce ? -De ce? De toate! Tu auzi cum latra canii; au dat de vreo urma, de vreun sarpe, de vreun vierme si latra, fiindca n-au alta treaba; mie insa mi se raceste maduva in oase cand ii aud latrand. E grozava viata asta, Ano, e grozava; stai aici in pustietate si te sperii de nimic;si-ti mistuiesti viata cu naluciri deserte." "-Asa e lumea... grai Ghita. Sa nu crezi nimic pana ce nu vezi cu ochii." "- Asa e, zise batrana. Ai toata dreptatea: noi nu duntem pusi aici pentru ca sa le dam drumetilor stire despre cei ce vin si cei ce trec. -Noi nu stim nimic si ne cautam de treaba noastra! adause Ghita scurt si hotarat." "- Trebuie sa stii un lucru, urma Lica. Canii au pentru oameni un latrat anume si trebuie sa intelegi limba lor, pentru ca sa te folosesti de ei, fiindca mai ales atunci cand ar trebui sa sara, ei nici nu latra decat o data, de doua ori." "-(...) Lica, tu trebuie sa intelegi ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti;"
iară tu ești bună, Ano, și blândă, dar ești ușoară la minte și nu înțelegi nimic: sunt cu tine ca fără de tine;
„Moara cu noroc” a început destul de interesant, dar m-a plictisit de la jumătate. Abia spre final mi-a captat din nou atenția. „Popa Tanda” mi-a plăcut; a fost o nuvelă scurtă, dar bine scrisă. „Budulea Taichii” nu mi-a plăcut. S-a pierdut în detalii inutile, subiectul a fost interesant: la început m-a captivat, dar totul s-a dus pe apa sâmbetei. Altă chestie care mi-a displăcut la carte, dar care nu ține de Slavici, este că ediția aceasta e plină de greșeli de ortografie și, mai ales, de redactare.