"-Nu ti-e frica?
-De ce ?
-De ce? De toate! Tu auzi cum latra canii; au dat de vreo urma, de vreun sarpe, de vreun vierme si latra, fiindca n-au alta treaba; mie insa mi se raceste maduva in oase cand ii aud latrand. E grozava viata asta, Ano, e grozava; stai aici in pustietate si te sperii de nimic;si-ti mistuiesti viata cu naluciri deserte."
"-Asa e lumea... grai Ghita. Sa nu crezi nimic pana ce nu vezi cu ochii."
"- Asa e, zise batrana. Ai toata dreptatea: noi nu duntem pusi aici pentru ca sa le dam drumetilor stire despre cei ce vin si cei ce trec.
-Noi nu stim nimic si ne cautam de treaba noastra! adause Ghita scurt si hotarat."
"- Trebuie sa stii un lucru, urma Lica. Canii au pentru oameni un latrat anume si trebuie sa intelegi limba lor, pentru ca sa te folosesti de ei, fiindca mai ales atunci cand ar trebui sa sara, ei nici nu latra decat o data, de doua ori."
"-(...) Lica, tu trebuie sa intelegi ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti;"