What do you think?
Rate this book
Lorelei
Alaturi de trilogia La Medeleni, Lorelei este cel mai iubit roman al lui Ionel Teodoreanu. Farmecul sau romantic, tristetea apasatoare, intimitatea gratioasa si nobletea lirica a povestii de iubire, atmosfera cu parfum fin de siécle topita in frenezia epocii jazzului din anii ‘20-‘30 au sedus generatii de cititori si, mai ales, de cititoare.
Paperback
First published January 1, 1935
142 people are currently reading
2822 people want to read
About the author
Ionel Teodoreanu
51 books127 followersIonel Teodoreanu was a famous Romanian novelist between the two World Wars. He is mostly remembered for his books on childhood and adolescence themes. Born in Iaşi into a family of intellectuals, Teodoreanu followed his father (Osvald Teodoreanu) and older brother (Păstorel Teodoreanu, himself a well-known writer) in studying law and becoming a lawyer. After graduating the National Highschool in Iaşi, he obtained his Law degree in 1919. Although he worked as a lawyer, he was more attracted to literature.
He made his debut in 1919, with the Bunicii ("The Grandparents") sketch, in the review Însemnări literare. His editorial debut was represented by the short story volume Uliţa copilăriei ("Childhood Lane", 1923). Like his brother Păstorel - a renowned epigrammatist - he was linked to the Viaţa Românească group led by Garabet Ibrăileanu (who considered Ionel Teodoreanu to be one of the most promising writers of the generation following World War I).
In Iaşi, under Ibrăileanu's leadership, he took active part in one of the most vibrant cultural movements in Romania between the two World Wars. In this environment, Ionel Teodoreanu published his classic novel trilogy La Medeleni ("In Medeleni") (1925 - 1927); its publishing was welcomed by Ibrăileanu with an enthusiastic review.
He made his debut in 1919, with the Bunicii ("The Grandparents") sketch, in the review Însemnări literare. His editorial debut was represented by the short story volume Uliţa copilăriei ("Childhood Lane", 1923). Like his brother Păstorel - a renowned epigrammatist - he was linked to the Viaţa Românească group led by Garabet Ibrăileanu (who considered Ionel Teodoreanu to be one of the most promising writers of the generation following World War I).
In Iaşi, under Ibrăileanu's leadership, he took active part in one of the most vibrant cultural movements in Romania between the two World Wars. In this environment, Ionel Teodoreanu published his classic novel trilogy La Medeleni ("In Medeleni") (1925 - 1927); its publishing was welcomed by Ibrăileanu with an enthusiastic review.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 143 reviews
May 7, 2013
Unii scriitori sunt mai puţin surprinzători decât alţii. Unii scriitori pur şi simplu fac o treabă mai bună decât alţii. Poate din cauză că au talent, poate din cauză că-şi migălesc tehnica narativă până la ceruri şi-napoi. Dar uneori, te cuprinde câte-o o slovă de-asta uitată de vreme şi de oameni, de nu ştii de unde să-ţi mai culegi sufletul. Nu în sensul propriu al expresiei, ca şi cum ceva ţi-ar fi rupt sufletul. Nu. Ci ca atunci când, sub o lumină caldă, perfectă, sufletul ţi-a înflorit, şi înflorind a lăsat în urmă o exuvie a ce era. Şi durează oleacă până te obişnuieşti cu noua proprie dimensiune.
Cred că orice cititor atent a observat treaba aceasta în sufletul lui după ce a citit această carte. Aviz amatorilor, viitorilor redescoperiţi (voiam să scriu renăscuţi, dar o singură Carte poate să provoace renaşteri pe lumea asta) – este o carte care nu doar sugerează, transmite, crează, naşte, provoacă, trezeşte, răsfrânge, creionează, ilustrează sau conturează stări, ci le menţine şi susţine. Deci o citire analitică, pur raţională, vulcaniană, nu este îndeajuns. Ba dimpotrivă, ar fi prea mult şi ar dezagrega toată frumuseţea focului creator.
Le meţine şi susţine prin toate elementele romanului, aşa cum le-am şi le-aţi învăţat la şcoală. Prin firul narativ, privit din mai multe perspective, privit prin sufletul personajelor, personaje în evoluţie care parcă se dizolvă şi se recompun de-a lungul desfăşurării acţiunii. Prin tehnica narativă, prin metaforele folosite, prin descrierile care în loc să descrie te transpun în mijlocul unei sinestezii imperfecte, atât de imperfectă încât realitatea pare doar o lecţie despre cub.
În acelaşi timp, universul cărţii nu se opreşte doar la ficţiunea ilustrată între pagini, ci parcă păşeşte dintre rânduri, şi se cuibăreşte, încet şi sigur, în sufletul cititorului, care gustă, rând pe rând, fiecare cuvinţel, fiecare paragraf, fiecare aromă dulceagă, amăruie, acrişoară pe care o transmit colinele Iaşului, aleele Galaţiului, prospeţimea Braşovului şi mai ales privirile personajelor prin aceste facsimile ale oraşelor noastre.
Recomand călduros această carte oricărei persoane care îşi simte sufletul oleacă amorţit, sau oleacă scorburos. Deoarece e plină de vitalitate, dinamism, tinereţe şi mai ales dragoste. De-asta cred că unii scriitori sunt mai puţin suprinzători decât alţii. Fiindcă uneori, îţi cade ca din cer un titlu şi un nume pe care-l ignori cel puţin şaşe luni, pentru ca mai apoi, când îl deschizi, îl citeşti şi îl trăieşti, te trezeşti regretând că n-ai făcut-o mai devreme, uimit şi bucuros de noua ta descoperire.
Cred că orice cititor atent a observat treaba aceasta în sufletul lui după ce a citit această carte. Aviz amatorilor, viitorilor redescoperiţi (voiam să scriu renăscuţi, dar o singură Carte poate să provoace renaşteri pe lumea asta) – este o carte care nu doar sugerează, transmite, crează, naşte, provoacă, trezeşte, răsfrânge, creionează, ilustrează sau conturează stări, ci le menţine şi susţine. Deci o citire analitică, pur raţională, vulcaniană, nu este îndeajuns. Ba dimpotrivă, ar fi prea mult şi ar dezagrega toată frumuseţea focului creator.
Le meţine şi susţine prin toate elementele romanului, aşa cum le-am şi le-aţi învăţat la şcoală. Prin firul narativ, privit din mai multe perspective, privit prin sufletul personajelor, personaje în evoluţie care parcă se dizolvă şi se recompun de-a lungul desfăşurării acţiunii. Prin tehnica narativă, prin metaforele folosite, prin descrierile care în loc să descrie te transpun în mijlocul unei sinestezii imperfecte, atât de imperfectă încât realitatea pare doar o lecţie despre cub.
În acelaşi timp, universul cărţii nu se opreşte doar la ficţiunea ilustrată între pagini, ci parcă păşeşte dintre rânduri, şi se cuibăreşte, încet şi sigur, în sufletul cititorului, care gustă, rând pe rând, fiecare cuvinţel, fiecare paragraf, fiecare aromă dulceagă, amăruie, acrişoară pe care o transmit colinele Iaşului, aleele Galaţiului, prospeţimea Braşovului şi mai ales privirile personajelor prin aceste facsimile ale oraşelor noastre.
Recomand călduros această carte oricărei persoane care îşi simte sufletul oleacă amorţit, sau oleacă scorburos. Deoarece e plină de vitalitate, dinamism, tinereţe şi mai ales dragoste. De-asta cred că unii scriitori sunt mai puţin suprinzători decât alţii. Fiindcă uneori, îţi cade ca din cer un titlu şi un nume pe care-l ignori cel puţin şaşe luni, pentru ca mai apoi, când îl deschizi, îl citeşti şi îl trăieşti, te trezeşti regretând că n-ai făcut-o mai devreme, uimit şi bucuros de noua ta descoperire.
January 28, 2013
Lorelei. Am citit-o in 2 zile. Este un love story romanesc, autentic si fara happy-end.
Pe scut, actiunea romanului se prezinta astfel : cartea incepe cu prezentarea celor doua personaje feminine, Lucia Novleanu (Lorelei, Luli, Luli-boy) si Gabriela Nei ( Gabica). Intre ele exista o prietenie la care viseaza toate fetele, care suporta chiar si distanta si in care fetele se-nteleg una pe alta chiar si fara sa rosteasca cuvinte. Partea interesanta incepe atunci cand cele doua prietene pleaca la tara inainte ca Luli sa dea Bacalaureatul. Acolo Gabriela descopera ca Luli scrie versuri, dar ca pe urma le rupe. In drumul spre casa, la Galati, in tren, se intalnesc cu Catul Bogdan, marele scriitor si profesor universitar de la Iasi care este desemnat presedintele comisiei de Bacalaureat. Acesta lesina in tren iar Luli il ajuta sa-si revina dandu-i cafea cu lamaie. Atunci se infiripa intre cei doi o dragoste pura, sincera si neobisnuita tinand cont de diferenta de varsta intre ei, de 19 ani ( daca-mi aduci bine aminte). Dupa ce Catul a cautat-o pe Luli pe strazile orasului, la inceperea bacalaureatului o zareste intr-o banca printre celelalte eleve. Intre timp si Gabriela se indragosteste de Catul, dar curios – cele doua prietene care pana atunci vorbeau despre orice, atunci cand amandoua se indragostesc evita sa se confeseze despre aceste noi sentimente. Are loc nunta intre Luli si Catul, pleaca un an in luna de miere, calatoresc in toata Europa. Cand se intorc se muta la Iasi, in casa lui Catul, care intre timp a fost renovata, si-n care initial a trait si a murit mama lui Catul. Timp de 3 ani cei doi traiesc o perioada fericita a casniciei lor, poate putin cam plictisitoare, deoarece Catul isi pierde dorinta de a mai scrie iar Luli nu are prieteni in afara de Nathan, prietenul de-o viata a lui Catul. Catul, scriitorul, primeste scrisori de la admiratoare, din cauza carora Luli devine geloasa si hotaraste sa-i faca o farsa lui Catul. Scrie scrisori, care cuprind versuri scrise de ea, i le trimite Gabrielei, aceasta le transcrie si i le retrimite lui Catul. de la Brasov. Cu ocazia sarbatorilor pascale cuplul hotaraste s-o invite pe Gabriela la Iasi, si inainte ca aceasta sa soseasca, Catul descopera .ca de fapt, misterioasa Lorelei din scrisori este Gabriela. In ziua sosirii Gabrielei la Iasi Luli este internata la spital si moare. Dupa un an Catul si Gabriela se casatoresc, se muta inapoi la Iasi, dar intr-o alta casa. Mariajul lor ii face fericiti pe amandoi, la inceput, ca pe urma se distanteaza si Catul incepe sa scrie din nou si sa se gandeasca la Luli. Gabriela isi gaseste un amant, cu care pleaca la munte si astfel Catul gaseste scrisorile pe care Gabriela le-a pastrat de la Luli si in care descopera ca totul a fost o farsa. Acesta nu poate suporta gandul ca a tradat-o pe Luli si se arunca in Dunare.
Argumente pro:
-lectura usoara
-multe figuri de stil
-accent pe detalii dar doar in masura in care trebuie si unde trebuie
Argument contra:
-cred ca si Gabriela trebuia sa fie pedepsita, deoarece consider ca a fost la fel de vinovata ca si Catul
Citate:
„Când ești tânăr nu cunoști încă insomniile, e o mare mândrie să păcălești somnul.”
„Trăia. Ceea ce presimțise exista. Viața nu era efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări și resemnări; viața era delir, tumult în soare, bucurie respirată”
„Dragostea arde, dar lipsa dragostii usucă.”
„Dragostea e ca o surpriză, poate veni de oriunde. Poți să o găsești lângă tine chiar.”
„Nu poți pleca din tine însuți.”
Pe scut, actiunea romanului se prezinta astfel : cartea incepe cu prezentarea celor doua personaje feminine, Lucia Novleanu (Lorelei, Luli, Luli-boy) si Gabriela Nei ( Gabica). Intre ele exista o prietenie la care viseaza toate fetele, care suporta chiar si distanta si in care fetele se-nteleg una pe alta chiar si fara sa rosteasca cuvinte. Partea interesanta incepe atunci cand cele doua prietene pleaca la tara inainte ca Luli sa dea Bacalaureatul. Acolo Gabriela descopera ca Luli scrie versuri, dar ca pe urma le rupe. In drumul spre casa, la Galati, in tren, se intalnesc cu Catul Bogdan, marele scriitor si profesor universitar de la Iasi care este desemnat presedintele comisiei de Bacalaureat. Acesta lesina in tren iar Luli il ajuta sa-si revina dandu-i cafea cu lamaie. Atunci se infiripa intre cei doi o dragoste pura, sincera si neobisnuita tinand cont de diferenta de varsta intre ei, de 19 ani ( daca-mi aduci bine aminte). Dupa ce Catul a cautat-o pe Luli pe strazile orasului, la inceperea bacalaureatului o zareste intr-o banca printre celelalte eleve. Intre timp si Gabriela se indragosteste de Catul, dar curios – cele doua prietene care pana atunci vorbeau despre orice, atunci cand amandoua se indragostesc evita sa se confeseze despre aceste noi sentimente. Are loc nunta intre Luli si Catul, pleaca un an in luna de miere, calatoresc in toata Europa. Cand se intorc se muta la Iasi, in casa lui Catul, care intre timp a fost renovata, si-n care initial a trait si a murit mama lui Catul. Timp de 3 ani cei doi traiesc o perioada fericita a casniciei lor, poate putin cam plictisitoare, deoarece Catul isi pierde dorinta de a mai scrie iar Luli nu are prieteni in afara de Nathan, prietenul de-o viata a lui Catul. Catul, scriitorul, primeste scrisori de la admiratoare, din cauza carora Luli devine geloasa si hotaraste sa-i faca o farsa lui Catul. Scrie scrisori, care cuprind versuri scrise de ea, i le trimite Gabrielei, aceasta le transcrie si i le retrimite lui Catul. de la Brasov. Cu ocazia sarbatorilor pascale cuplul hotaraste s-o invite pe Gabriela la Iasi, si inainte ca aceasta sa soseasca, Catul descopera .ca de fapt, misterioasa Lorelei din scrisori este Gabriela. In ziua sosirii Gabrielei la Iasi Luli este internata la spital si moare. Dupa un an Catul si Gabriela se casatoresc, se muta inapoi la Iasi, dar intr-o alta casa. Mariajul lor ii face fericiti pe amandoi, la inceput, ca pe urma se distanteaza si Catul incepe sa scrie din nou si sa se gandeasca la Luli. Gabriela isi gaseste un amant, cu care pleaca la munte si astfel Catul gaseste scrisorile pe care Gabriela le-a pastrat de la Luli si in care descopera ca totul a fost o farsa. Acesta nu poate suporta gandul ca a tradat-o pe Luli si se arunca in Dunare.
Argumente pro:
-lectura usoara
-multe figuri de stil
-accent pe detalii dar doar in masura in care trebuie si unde trebuie
Argument contra:
-cred ca si Gabriela trebuia sa fie pedepsita, deoarece consider ca a fost la fel de vinovata ca si Catul
Citate:
„Când ești tânăr nu cunoști încă insomniile, e o mare mândrie să păcălești somnul.”
„Trăia. Ceea ce presimțise exista. Viața nu era efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări și resemnări; viața era delir, tumult în soare, bucurie respirată”
„Dragostea arde, dar lipsa dragostii usucă.”
„Dragostea e ca o surpriză, poate veni de oriunde. Poți să o găsești lângă tine chiar.”
„Nu poți pleca din tine însuți.”
January 10, 2013
"Pe harafa rasturnata a ierburilor tale, Vara, trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec si tremurul mainii care-l cauta..."
"Tu cunoşti senzaţia asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns? Vrei mai mult, msi mare, mai repede."
"Trăia dincolo de viaţă, privind şi ascultând două ninsori care se oglindeau: cea de la fereastră şi cea din el."
"Leşinul dă sufletului şi panica morţii, şi intensitatea ei. Durase numai câteva secunde, dar sufletul îşi pierduse vârsta, apropiindu-se chiar în clipa vastei eclipse de copilăria mică."
"Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund"
"Îţi venea să o respiri, nu s-o priveşti."
"Condiţia dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să ştie, fără să afle, să fie ritmul unei continue mişcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. Mai mult decât curiozitate: nostalgie."
"Niciun alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, şi de frăgezimea copilăriei şi de reculegerea bătrâneţii. Eşti bunic şi copil în acelaşi timp, privind la fereastră fulgii care sclipesc îmbătrânindu-te cu un zâmbet faţă de amintirea propriei copilării ivită cu mânuţa întinsă după fulgi"
"Era prea tânără să-şi dea seama cât e de superioară satisfacţia de a trăi satisfacţiei de a scrie."
"Rămas bun. Mă numesc Lorelei. Legenda spune că am ucis. Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lânga ei cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear. Mi-e sufletul ca tufişul Păiurului pe coasta Mării Negre: numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. A trecut o ploaie de primavară şi s-a ţesut în zare brâul frânt de mătase al curcubeului; cu el îmi incing mijlocul şi mă duc."
"Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări: răspântia lor."
"Adevăratele deprimări încep cu efortul eroic de a le ascunde"
"Viaţa nu e efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări şi resemnări; viaţa are delir, tumult în soare, bucurie respirată."
"
"Tu cunoşti senzaţia asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns? Vrei mai mult, msi mare, mai repede."
"Trăia dincolo de viaţă, privind şi ascultând două ninsori care se oglindeau: cea de la fereastră şi cea din el."
"Leşinul dă sufletului şi panica morţii, şi intensitatea ei. Durase numai câteva secunde, dar sufletul îşi pierduse vârsta, apropiindu-se chiar în clipa vastei eclipse de copilăria mică."
"Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund"
"Îţi venea să o respiri, nu s-o priveşti."
"Condiţia dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să ştie, fără să afle, să fie ritmul unei continue mişcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. Mai mult decât curiozitate: nostalgie."
"Niciun alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, şi de frăgezimea copilăriei şi de reculegerea bătrâneţii. Eşti bunic şi copil în acelaşi timp, privind la fereastră fulgii care sclipesc îmbătrânindu-te cu un zâmbet faţă de amintirea propriei copilării ivită cu mânuţa întinsă după fulgi"
"Era prea tânără să-şi dea seama cât e de superioară satisfacţia de a trăi satisfacţiei de a scrie."
"Rămas bun. Mă numesc Lorelei. Legenda spune că am ucis. Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lânga ei cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear. Mi-e sufletul ca tufişul Păiurului pe coasta Mării Negre: numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. A trecut o ploaie de primavară şi s-a ţesut în zare brâul frânt de mătase al curcubeului; cu el îmi incing mijlocul şi mă duc."
"Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări: răspântia lor."
"Adevăratele deprimări încep cu efortul eroic de a le ascunde"
"Viaţa nu e efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări şi resemnări; viaţa are delir, tumult în soare, bucurie respirată."
"
November 10, 2024
O poveste de iubire sensibilă și emoționantă, cu un final tipic unor asemenea povești. Nu aș zice că stilul de scriere plin de metafore și prea liric strică atmosfera cărții, din contră către final autorul renunță la acest stil tocmai pentru că atmosfera din jurul personajelor devine mai realistă, mai concretă. Luli e poezie și metafore, iar Gabriela e pragmatism și previzibi.
December 18, 2018
Am plâns, durerea nu se poate exprima în cuvinte. Cartea asta e o capodoperă! Ador fiecare cuvințel din ea! <3 <3 <3
January 26, 2024
O poveste de dragoste, apropiată de tiparele unui Gib Mihăescu sau Camil Petrescu atât prin tendința de a idealiza sentimente și persoane cât și prin apetența pentru destine mai puțin fericite.
Ps: Interesant, mulți îl consideră pe dl. Teodoreanu ca fiind doar un boem, uitând (sau poate neștiind) că ilustrul romancier a fost și un avocat de mare succes.
Ps: Interesant, mulți îl consideră pe dl. Teodoreanu ca fiind doar un boem, uitând (sau poate neștiind) că ilustrul romancier a fost și un avocat de mare succes.
July 7, 2013
Dupa ce treci de primele 20 de pagini, povestea te prinde iremediabil. Am plans cum n-am mai plans de mult,atat de tare m-am atasat de personaje.
February 21, 2021
Un roman de dragoste, un roman liric plin de metafore și comparații care le pictează in splendori verbale ceea ce pare câteodată exasperant pe alocuri însă îți bucura imaginația.
Ceea ce este interesant că aceste metafore vin ca un val pe întreaga durată a lecturii fiind mereu noi niciodată repetate de parcă ar fi un copil al Metaforei cum ii spuneau prietenii lui Teodoreanu.
Iubirea lui Catul Bogdan incepe din gara Iașiului când o vede pe Luli, crezând ca'i imun la dragoste însă ea îi distruge acest mit insuflat in mintea lui ))
Catul Bogdan face plimbări prin Galați în căutarea tinerei din tren, o descoperă chiar în sala de examen unde și o prezida, prin asta el trăiește euforia unei iubiri împărtășite încă neoficiale transformând teza de română într'o veselă teză, își descoperă ambii sentimentele la alt examen de latină in urma incidentului cu garoafa, el o ia in mâinile lui mirosind'o și privind spre Luli:
"Și el știa acum că Luli știe.
"Și Luli știa ce știe el"
Astfel trăiesc fericiți până într'un moment când Luli încearcă să'i facă o farsă lui Catul Bogdan trimițând scrisori de o dragoste neîmpărtășită prin intermediul Gabrielei sub numele de "L" , Catul Bogdan devine victima unei erori de identitate descoperind scrisul identic cu al Gabrielei, însă conținutul epic redat pe hârtie era al lui Luli, el neștiind de talentul "originalei" Lorelei🌷
M-am dezamăgit de nesinceritatea Gabrielei, ținând în secret despre adevărata identitate a Lorelei
Lectura este plina de stări de încordare, bucurii și tristeți și de mișcări sufletești ceea ce prin intermediul metaforei are "dimensiuni precise ca și acelea ca gândirea abstractă" după cum afirma Alexandru Philippide.
P.S. Doresc fiecărei femei sa aibă răbdarea și dragostea lui Luli cum a avut'o față de Sultanul de Argint iubirea ei fiind de neclintit, măcar că el nu putea sa'i acorde atenția cuvenită acestei făpturi gingașe și diafane !
Ceea ce este interesant că aceste metafore vin ca un val pe întreaga durată a lecturii fiind mereu noi niciodată repetate de parcă ar fi un copil al Metaforei cum ii spuneau prietenii lui Teodoreanu.
Iubirea lui Catul Bogdan incepe din gara Iașiului când o vede pe Luli, crezând ca'i imun la dragoste însă ea îi distruge acest mit insuflat in mintea lui ))
Catul Bogdan face plimbări prin Galați în căutarea tinerei din tren, o descoperă chiar în sala de examen unde și o prezida, prin asta el trăiește euforia unei iubiri împărtășite încă neoficiale transformând teza de română într'o veselă teză, își descoperă ambii sentimentele la alt examen de latină in urma incidentului cu garoafa, el o ia in mâinile lui mirosind'o și privind spre Luli:
"Și el știa acum că Luli știe.
"Și Luli știa ce știe el"
Astfel trăiesc fericiți până într'un moment când Luli încearcă să'i facă o farsă lui Catul Bogdan trimițând scrisori de o dragoste neîmpărtășită prin intermediul Gabrielei sub numele de "L" , Catul Bogdan devine victima unei erori de identitate descoperind scrisul identic cu al Gabrielei, însă conținutul epic redat pe hârtie era al lui Luli, el neștiind de talentul "originalei" Lorelei🌷
M-am dezamăgit de nesinceritatea Gabrielei, ținând în secret despre adevărata identitate a Lorelei
Lectura este plina de stări de încordare, bucurii și tristeți și de mișcări sufletești ceea ce prin intermediul metaforei are "dimensiuni precise ca și acelea ca gândirea abstractă" după cum afirma Alexandru Philippide.
P.S. Doresc fiecărei femei sa aibă răbdarea și dragostea lui Luli cum a avut'o față de Sultanul de Argint iubirea ei fiind de neclintit, măcar că el nu putea sa'i acorde atenția cuvenită acestei făpturi gingașe și diafane !
February 13, 2021
"Gândește-te la mine ca la o stea desprinsă din tine și dusă în întunericul fără fund."❤️
January 17, 2009
e ca un tei ce infloreste de la un capat de viata la celalalt.
it's like a linden tree that blooms throughout a human life.
it's like a linden tree that blooms throughout a human life.
July 24, 2020
Patru steluțe pentru că m-a sufocat multitudinea de metafore și figuri de stil. În rest, mi-a plăcut destul de mult romanul.
Nu mi-a plăcut așa zisa prietenie dintre Lucica și Gabi, prietenie adevărată am considerat-o pe cea dintre Bogdan și Nathan. Deși, până la final Nathan pleacă din viața lui Bogdan fără multe alte explicații.
Mi-a fost milă de soarta lui Luli, cât și în final de cea a scriitorului narcisist și rupt de realitate. Dar asta e, așa a fost ales să fie scris romanul.
Nu mi-a plăcut așa zisa prietenie dintre Lucica și Gabi, prietenie adevărată am considerat-o pe cea dintre Bogdan și Nathan. Deși, până la final Nathan pleacă din viața lui Bogdan fără multe alte explicații.
Mi-a fost milă de soarta lui Luli, cât și în final de cea a scriitorului narcisist și rupt de realitate. Dar asta e, așa a fost ales să fie scris romanul.
March 12, 2019
“Am impresia că am îmbătrânit. Sunt ostenită. Nu mai am resort. Zilele trec identice. Mă scol, mănânc, stau, mănânc, mă culc și iar mă scol. Gide citează cazul cuiva care s-a sinucis scriind un bilețel în care spunea laconic: “Prea mulți nasturi de încheiat și descheiat în fiecare zi.”
November 10, 2021
Romanul lui Teodoreanu nu m-a impresionat. Pe parcursul întregii lecturii mi s-a părut ca a existat o impunere a calităţilor personajelor, ca şi cum ar fi nişte tipologii de oameni perfecţi.
Nu am văzut nicio descriere psihologică aprofundată a personajelor , încât să-mi fac şi eu această părere hiperbolizată despre Luli şi Catul Bogdan.
Metafore exagerate folosite la adresa lor; nimic surprinzător la final; dragoste Hollywood-iană; personaje secundare care gravitează doar în jurul lor şi "trăiesc" doar pentru ei cu un grad ridicol de admiraţie.
"Criticul literar George Călinescu îi ironiza stilul încărcat, ușor baroc, poreclindu-l Metaforel și îi desființează în Istoria literaturii române de la origini și până în prezent cele trei romane ale ciclului La Medeleni cu care a devenit cunoscut. Călinescu creează chiar și un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a medeleniza."
Nu am văzut nicio descriere psihologică aprofundată a personajelor , încât să-mi fac şi eu această părere hiperbolizată despre Luli şi Catul Bogdan.
Metafore exagerate folosite la adresa lor; nimic surprinzător la final; dragoste Hollywood-iană; personaje secundare care gravitează doar în jurul lor şi "trăiesc" doar pentru ei cu un grad ridicol de admiraţie.
"Criticul literar George Călinescu îi ironiza stilul încărcat, ușor baroc, poreclindu-l Metaforel și îi desființează în Istoria literaturii române de la origini și până în prezent cele trei romane ale ciclului La Medeleni cu care a devenit cunoscut. Călinescu creează chiar și un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a medeleniza."
July 18, 2020
"Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea - şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoana din biserică. Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni. Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum: Ascultaţi, voi toţi, bucuria şi durerea mea." Am citit-o de 3 ori și tot de atâtea ori mi-a sagetat inima acest pasaj.
July 8, 2020
O carte al cărui început l-am digerat cu greu, chinuindu-mă luni de-a rândul să trec de primele capitole. Pasiunea pentru ea a crescut treptat, și a sfârșit cu suspine în timpul ultimelor pagini...
Terminând-o, am înțeles de ce este una dintre cele mai frumoase cărți de dragoste românești. Minunată.
Terminând-o, am înțeles de ce este una dintre cele mai frumoase cărți de dragoste românești. Minunată.
April 12, 2012
Pentru mine, cea mai frumoasa carte scrisa vreodata : "Farmecul sau romantic, tristetea apasatoare, intimitatea gratioasa si nobletea lirica a povestii de iubire, atmosfera cu parfum fin de siécle topita in frenezia epocii jazzului din anii ‘20-‘30"
December 21, 2018
Misogina si scarboasa.
December 10, 2025
o poezie, de la un capăt la altul...
November 6, 2024
Romanian review: Când mă gândesc că acest roman are insta-love, este suprasaturat de metafore (am adorat Hotarul Nestatornic în copilărie, deși probabil este scris la fel), extrem de siropos și de melodramatic, și are personaje aproape lipsite de defecte, și totuși, i-am dat patru stele, mă întreb dacă mi-am pierdut cumva abilitatea de judeca logic cărțile pe care le citesc. Să fiu sincer, eram pregătit să-i dau trei stele până la plot-twistul de la final, când se dezvăluie că . Am anticipat plot twistul, dar, citind ultima treime a cărții aproape fără pauză, am fost surprins, deoarece nu am apucat să analizez informațiile oferite de autor. Dezvăluirea a schimbat sensul romanului, făcându-l în același timp mult mai tragic.
Deși din perspectiva lui Ionel Teodoreanu Luli este o influență pozitivă pentru Catul Bogdan, iar Gabriela este o influență negativă, cititorul secolului XXI probabil că o va aprecia mai mult pe Gabriela pentru independența și firea sa dominatoare decât pe Luli care este supusă, ușor dominată. De asemenea, cititorul secolului XXI s-ar putea să se plângă că romanul este plin de misoginism. Totuși, eu nu m-aș plânge prea tare; Gabriela este o femeie destul de modernă și, pentru personajul principal, trăsăturile moștenite de la mama decedată sunt pozitive, iar cele moștenite de la tatăl său sunt negative.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la roman este atmosfera pe care Ionel Teodoreanu o creează, mai ales partea care ține de examenul lui Luli și sfârșitul care este extrem de tensionat și reușește să transmită mult mai multă emoție decât restul cărții care este mai degrabă melodramatică.
În concluzie, pentru mine, ,,Lorelei" nu este o capodoperă, ci un roman atmosferic care prezintă o poveste de dragoste destul de emoționantă.
English review: When I think about the fact that this novel has insta-love, is oversaturated with metaphors (I loved Hotarul Nestatornic as a child, even though it’s probably written in a similar style), is extremely syrupy and melodramatic, and has almost flawless characters, yet I still gave it four stars, I wonder if I’ve somehow lost my ability to logically judge the books I read. Honestly, I was ready to give it three stars until the plot twist at the end, when it’s revealed that . I anticipated the twist, but reading the last third of the book almost without a break, I was taken by surprise, as I didn’t have the chance to analyze the clues the author provided. This revelation shifted the meaning of the novel, making it much more tragic.
Although, from Ionel Teodoreanu’s perspective, Luli is a positive influence on Catul Bogdan, and Gabriela a negative one, a 21st-century reader would probably appreciate Gabriela more for her independence and dominant personality, compared to the submissive and easily influenced Luli. Likewise, a contemporary reader might complain about the novel’s misogynistic elements. However, I wouldn’t complain too much; Gabriela is quite a modern woman, and for the main character, the traits inherited from his deceased mother are positive, while those from his father are negative.
What I enjoyed most about the novel was the atmosphere Teodoreanu creates, especially the part about Luli’s exam and the very tense ending, which manages to convey far more emotion than the rest of the book, which is otherwise fairly melodramatic.
In conclusion, for me, "Lorelei" isn’t a masterpiece, but rather an atmospheric novel that presents a rather moving love story.
June 17, 2016
Cunoşti o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calităţi şi defecte, distrat şi în treacăt, sau atent şi cu dinadins, te deprinzi să rămâi "tu" în prezenţa ei, adică spectator mai mult sau mai puţin atras de spectacolul feminităţii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori şi o accepţi treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deşteaptă sau cum e mediocră, având surprize agreabile şi dezamăgiri supărătoare, până când într-o zi, simţi că mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care-l ştii numai tu. Bătaia de inimă pe care ţi-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubeşti. Şi femeia de mult cunoscută îţi pare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o.
April 14, 2024
Din primele pagini, această carte m-a făcut să mă gândesc la relația mea de prietenie cu cea mai bună prietenă a mea, la momentele petrecute împreună, la dificultățile la care am fost supuse (și anume faptul că a trebuit să fim separate, în orașe diferite).
Dar pe parcurs, această carte m-a făcut să înțeleg cât de permisivi au fost părinții din vremurile acelea. Prin simplul fapt că au acceptat ca fiica lor să se căsătorească cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea.
De asemenea, cum relația celor doi s-a răcit pe zi ce trecea.
Dar finalul, nu m-am așteptat la un asemenea final!
Merită citită!
Dar pe parcurs, această carte m-a făcut să înțeleg cât de permisivi au fost părinții din vremurile acelea. Prin simplul fapt că au acceptat ca fiica lor să se căsătorească cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea.
De asemenea, cum relația celor doi s-a răcit pe zi ce trecea.
Dar finalul, nu m-am așteptat la un asemenea final!
Merită citită!
November 21, 2010
O carte suava, parfumata, incredibila..
February 9, 2017
O carte superbă, care m-a emoționat şi m-a atins în unele locuri sensibile. Dar nu atât de tare m-a impresionat, am aşteptat mai multă acțiune la sfârşitului romanului, mai multe sentimente.
July 13, 2020
"Îți venea s-o respiri, nu s-o privești."
"Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară, trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec și tremurul mâinilor care-l caută."
"- La ce te gândești, Luli-boy?
- Așa... departe..."
"Și nici nu știa cum îl cheamă. Dar îl avea pe buze mai intim decât un nume, cum pământul nu știe numele garoafei din el răsărită."
"Era în întregime conturul și forma unei mirări."
"Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ți aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a ști unde l-ai auzit."
"[...] Fiindcă îndrăgostirile subite se nasc din lipsa de contact cu subconștientul."
"Nu era nicăieri, dar o vedea pretutindeni."
"Iubea.
Fâlfâirea unui steag imens plutea deasupra sufletului învins."
"Femeile care au murit tinere devin și mai frumoase, patetica tăcere a mormântului redându-le ceea ce Vinci a dat Giocondei."
"Sunt emoționante numai femeile care-ți dau nevoia să le respiri: o respirație sufletească de îmbătare."
"De altfel, prestigiul pe care-l avea Luli față de ea era de esență lirică, nu cerebrală."
"Cetise rândurile lui Luli de atâtea ori, încât la urmă își pierduseră orișice sens, devenind enigmatice ca o inscripție a fericirii într-o limbă necunoscută."
"Filozofia e nebunia învinsă, nu absența de nebunie."
"[...] sentimentele nu-și însușesc niciodată filozofia minții."
"- Nu lumea, eu, vechea ta oglindă."
"Avea în ea ceva de floare mirată și de zbor, de dans oprit sau neînceput."
"Fericirea parcă devenise și o povară. Dar o povară atât de adorabilă când o vedea pe Luli, încât parcă era și o suferință."
"- Doamna Luli, cine se mai uită la forma mâinilor care aplaudă?
- Și dacă-s frumoase?"
"Mai toate asociau renumele de scriitor cu dragostea, socotind că cel care știe să scrie despre dragoste trebuie să și o facă la fel."
"Tăcerea: condiția calității feminine, izvorul misterului."
"[...] Știi ce-i nostalgia? Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo și într-acolo, fără ființă, o apropiere și o îndepărtare în preajma ta.
Gândește-te la mine ca la o stea desprinsă din tine și dusă în întunericul fără fund."
"- Știu eu, Luli? Omul e un țesut de contradicții și absurd.
- Și când iubește?
- Mai ales."
"-Nathan, oare fericirea e în renunțarea la tine, devotându-te altora?... E greu să renunți la tine?"
"O chemă încet, în el, și, rezemat de un stâlp de telefon, plânse."
"Luli. Luli. Geamătul toamnei și al singurătății."
"Nu era un roman, ci o spovedanie."
"[...] Căci numai așa putea scăpa de femeia care se ținea după el ca un câne flămând după o bucată de carne crudă."
"Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară, trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec și tremurul mâinilor care-l caută."
"- La ce te gândești, Luli-boy?
- Așa... departe..."
"Și nici nu știa cum îl cheamă. Dar îl avea pe buze mai intim decât un nume, cum pământul nu știe numele garoafei din el răsărită."
"Era în întregime conturul și forma unei mirări."
"Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ți aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a ști unde l-ai auzit."
"[...] Fiindcă îndrăgostirile subite se nasc din lipsa de contact cu subconștientul."
"Nu era nicăieri, dar o vedea pretutindeni."
"Iubea.
Fâlfâirea unui steag imens plutea deasupra sufletului învins."
"Femeile care au murit tinere devin și mai frumoase, patetica tăcere a mormântului redându-le ceea ce Vinci a dat Giocondei."
"Sunt emoționante numai femeile care-ți dau nevoia să le respiri: o respirație sufletească de îmbătare."
"De altfel, prestigiul pe care-l avea Luli față de ea era de esență lirică, nu cerebrală."
"Cetise rândurile lui Luli de atâtea ori, încât la urmă își pierduseră orișice sens, devenind enigmatice ca o inscripție a fericirii într-o limbă necunoscută."
"Filozofia e nebunia învinsă, nu absența de nebunie."
"[...] sentimentele nu-și însușesc niciodată filozofia minții."
"- Nu lumea, eu, vechea ta oglindă."
"Avea în ea ceva de floare mirată și de zbor, de dans oprit sau neînceput."
"Fericirea parcă devenise și o povară. Dar o povară atât de adorabilă când o vedea pe Luli, încât parcă era și o suferință."
"- Doamna Luli, cine se mai uită la forma mâinilor care aplaudă?
- Și dacă-s frumoase?"
"Mai toate asociau renumele de scriitor cu dragostea, socotind că cel care știe să scrie despre dragoste trebuie să și o facă la fel."
"Tăcerea: condiția calității feminine, izvorul misterului."
"[...] Știi ce-i nostalgia? Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo și într-acolo, fără ființă, o apropiere și o îndepărtare în preajma ta.
Gândește-te la mine ca la o stea desprinsă din tine și dusă în întunericul fără fund."
"- Știu eu, Luli? Omul e un țesut de contradicții și absurd.
- Și când iubește?
- Mai ales."
"-Nathan, oare fericirea e în renunțarea la tine, devotându-te altora?... E greu să renunți la tine?"
"O chemă încet, în el, și, rezemat de un stâlp de telefon, plânse."
"Luli. Luli. Geamătul toamnei și al singurătății."
"Nu era un roman, ci o spovedanie."
"[...] Căci numai așa putea scăpa de femeia care se ținea după el ca un câne flămând după o bucată de carne crudă."
February 22, 2023
Ce scriere frumoasă!
O lectură scăldată în parfumul florilor de tei. Citind acest roman de o frumusețe poetică rară, efectiv am simțit mireasma teilor care mă inundă. O carte scrisă cu o măiestrie deosebită. Teodoreanu a știut să taie și să șlefuiască diamantul în așa fel încât să scoată la iveală o sclipire inegalabilă a textului.
Chiar de la prima pagină cititorul este introdus într-o poveste de dragoste mai puțin ordinară dintre un profesor, Catul Bogdan, și o absolventă deosebită, Luli-boy. Și cu cât avansăm în mrejele dragostei aduse de înflorirea teilor, ne lăsăm copleșiti și cuceriți iremediabil.
Simți nevoia de a te scălda în melodie și frumos? Ionel Teodoreanu îți oferă acestă posibilitate.
Indubitabil, recomand!
❤️“Crezi tu că un de viață fericită alături de tine și cu tine și câteva vacanțe înseamnă o provizie eternă?Numai cămilele beau o dată pentru o lună de privațiune. Dar oamenii și mai ales femeile tinere au nevoie de viață mereu. Anul vostru de fericire i-a dat poftă de viață, nu dorința de-a deveni babă cu amintiri la gura sobei. Spune tu: o mai auzi râzând?”
❤️“ Nu vreau să te copleșesc, să-ți limitezi viața numai la mine. N-aș avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ți cer decât dragostea ta. Aceea e a mea și numai a mea. N-o împart cu nimeni. Așa cum nici tu nu vei împărți cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste ești liber de-a trăi așa cum crezi. Prietenii tăi, profesia ta, scrisul tău, capriciile tale îți aparțin. Nu-ți cer niciun sacrificiu. Vrei să te retragi la tine în birou, retrage-te. Vrei să meditezi singur, meditează. Vrei să fii numai cu bărbați la Club, du-te. Fii alături de mine, așa cum ai fost înainte de a mă cunoaște.”
✍️“Acesta era blestemul: singurătatea regăsită în iubire, altfel decât în lupta vieții. Iubești și ca să nu fii singur, ca să te însoțești. Dar iubind te îndrăgostești de altcineva decât de omul real și plenar - trecut, prezent și viitor, pe care crezi că-l ai prin gestul de cuprindere și însoțire, al dragostei.”
✍️“Omul e un țesut de contradicții și absurd.”
“Lorelei”, Ionel Teodoreanu
O lectură scăldată în parfumul florilor de tei. Citind acest roman de o frumusețe poetică rară, efectiv am simțit mireasma teilor care mă inundă. O carte scrisă cu o măiestrie deosebită. Teodoreanu a știut să taie și să șlefuiască diamantul în așa fel încât să scoată la iveală o sclipire inegalabilă a textului.
Chiar de la prima pagină cititorul este introdus într-o poveste de dragoste mai puțin ordinară dintre un profesor, Catul Bogdan, și o absolventă deosebită, Luli-boy. Și cu cât avansăm în mrejele dragostei aduse de înflorirea teilor, ne lăsăm copleșiti și cuceriți iremediabil.
Simți nevoia de a te scălda în melodie și frumos? Ionel Teodoreanu îți oferă acestă posibilitate.
Indubitabil, recomand!
❤️“Crezi tu că un de viață fericită alături de tine și cu tine și câteva vacanțe înseamnă o provizie eternă?Numai cămilele beau o dată pentru o lună de privațiune. Dar oamenii și mai ales femeile tinere au nevoie de viață mereu. Anul vostru de fericire i-a dat poftă de viață, nu dorința de-a deveni babă cu amintiri la gura sobei. Spune tu: o mai auzi râzând?”
❤️“ Nu vreau să te copleșesc, să-ți limitezi viața numai la mine. N-aș avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ți cer decât dragostea ta. Aceea e a mea și numai a mea. N-o împart cu nimeni. Așa cum nici tu nu vei împărți cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste ești liber de-a trăi așa cum crezi. Prietenii tăi, profesia ta, scrisul tău, capriciile tale îți aparțin. Nu-ți cer niciun sacrificiu. Vrei să te retragi la tine în birou, retrage-te. Vrei să meditezi singur, meditează. Vrei să fii numai cu bărbați la Club, du-te. Fii alături de mine, așa cum ai fost înainte de a mă cunoaște.”
✍️“Acesta era blestemul: singurătatea regăsită în iubire, altfel decât în lupta vieții. Iubești și ca să nu fii singur, ca să te însoțești. Dar iubind te îndrăgostești de altcineva decât de omul real și plenar - trecut, prezent și viitor, pe care crezi că-l ai prin gestul de cuprindere și însoțire, al dragostei.”
✍️“Omul e un țesut de contradicții și absurd.”
“Lorelei”, Ionel Teodoreanu
June 28, 2022
Nu cred că mai este nevoie să vă spun că la vreo 10 ani de la prima lectură (aveam atunci 17 ani) percep altfel romanul, atunci neavând cine știe ce cărți citite la activ. Abia în liceu am descoperit mai profund cărțile și am început să fiu pasionată de ele.
Stilul cărții este un stil pe care îmi este foarte greu să îl descriu, și asta pentru că este o carte ce seamănă cu o poezie transpusă în proză. Sau cu o imagine transformată într-un text. Fetele, gările, oamenii, peisajele din carte sunt amănunte ce oferă o imagine superbă ochilor cititorului.
http://www.stildescriitor.ro/2016/05/...
Stilul cărții este un stil pe care îmi este foarte greu să îl descriu, și asta pentru că este o carte ce seamănă cu o poezie transpusă în proză. Sau cu o imagine transformată într-un text. Fetele, gările, oamenii, peisajele din carte sunt amănunte ce oferă o imagine superbă ochilor cititorului.
http://www.stildescriitor.ro/2016/05/...
November 14, 2025
"-Nathan, cum pot trăi oamenii fără dragoste?
- Mă întreb și eu , doamnă Luli, răspunse Nathan, umplându-și din nou pipa. Se vede că de asta-s așa mulți fumători."
- Mă întreb și eu , doamnă Luli, răspunse Nathan, umplându-și din nou pipa. Se vede că de asta-s așa mulți fumători."
April 27, 2020
Lorelei e ca dulceața de trandafiri, dacă nu știi să o savurezi, probabil nu îți va plăcea. Cartea e brodată cu multe figuri de stil văratice, siropoase, romantice, acestea conferă poveștii aroma trandafirie care demască dorința epicului de a deveni liric pe alocuri. Luli reprezintă tinerețea, prospețimea, poezia, iar Gabriela înfățișează rigurozitatea, structura, intelectul, e precum un roman. Contopirea epicului cu liricul este susținută și de caracterul Gabrielei, care o admiră pe Luli într-atât încât vrea să o imite, să o asimileze cu totul, până devine și ea Luli. În pofida dorinței inițiale a Gabrielei, la final, personalitățile celor două rămân distincte.
January 6, 2016
“Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund.”
September 15, 2021
Am simțit că urmează ceva deosebit, cu toate că începutul nu m-a impresionat prea mult. Ultimele (aproximativ) 100 de pagini au fost absolut minunate, trecându-mă prin toate stările posibile.
Merită să îi oferiți o șansă! :)
Merită să îi oferiți o șansă! :)
Displaying 1 - 30 of 143 reviews