Alternativă la fuga din Egipt

by Gabriel Gafita

Un consilier prezidențial ajunge în vizorul public, cade în dizgrație și își pierde funcția din pricina unei banale ieșiri duminicale la mall. Un pensionar ajunge președinte de bloc, ocazie care îl face să descopere cu alți ochi micul univers din clădirea în care locuiește și în care se „pregătește” o oribilă crimă. Un ambasador la Lima este pus în dificultate de o cerere neobișnuită, care îi va schimba complet viața. O greșeală din adolescență îi influențează întreaga existență a unui bărbat. Aflat într-o vacanță grecească, el are parte de o întâlnire șocantă, care îl forțează să-și rememoreze viața pentru ultima dată. Toate aceste povești vă așteaptă să le descoperiți în volumul de față.

„Gabriel Gafița revine cu un volum de povestiri, patru la număr, cantonate în cea mai strictă actualitate: Experiment pe persoană publică, Balada comitetului de bloc, Problema de la Lima, Alternativă la fuga în Egipt.
Autorul are un simț deosebit al detaliilor semnificative, o finețe a observației surprinzătoare, un verb ironic. Și mai ales surprinde micimea lumii înconjurătoare cu o acuratețe deosebită. Acestea par să fie principalele trăsături ale celor patru proze ale lui Gabriel Gafița.“
Stelian Țurlea

248 pages, Paperback

Published June 21, 2018

Reviews

[Madam Bovaread · Rating 2 out of 5]

O carte formată din 4 nuvele diferite, sigurul element comun fiind imprevizibilitatea oamenilor, nimic nu e ceea ce pare și oricând totul se poate schimba la 180°.

Prima povestire - “Experiment pe persoană publică” începe cu un om într-un mall. Nimic mai banal. Dar când acel om este persoană publică și consilierul președintelui, nimic nu este banal, mai ales când apare la știri, iar versiunea arătată pe sticlă îl trimite pe săracul om într-un infern kafkian, unde nu totul se termină cu bine.

A doua povestire - “Balada comitetului de bloc” pare a fi cu oameni obișnuiți care locuiesc liniștiți într-un bloc. Asta până când se mută cineva ce arte grijă ca nimeni să nu mai doarmă liniștit. Apoi devine un joc de-a șoarecele și pisica, care se termină cu cineva după gratii.

A treia povestire - “Problema de la Lima” este despre un ambasador român în Peru care are o întrevedere ciudată cu niște persoane, jumătate români, jumătate americani, care sunt foarte impertinenți și îl și filmează, postând online răspunsurile ambasadorului, iar fără contextul necesar, desigur acesta este pus într-o lumină proastă și lucrurile o iau la vale pentru el. De menționat că autorul a fost și el ambasador al României în Peru la un moment dat.

Ultima povestire, cea care dă și titlul cărții, probabil pentru că este mai diferită, începe în Grecia, unde un cuplu de români își petrec liniștiți vacanța. Liniștea durează până când el se întâlnește cu un “prieten” din copilărie, din cauza căruia a avut de suferit. Spiritele se încing și lucrurile se încheie cu o moarte.

Toate poveștile au avut un potențial uriaș, dar am găsit multe lucruri neverosimile, care au mai știrbit din autenticitate. Preferata mea a fost a doua, cea cu blocul, deși sunt multe incongruențe și acolo. Dar per total, a fost o lectură lejeră, care a mers rapid. Nu m-a convins cu această carte autorul, dar mai am un roman semnat de el, poate va fi mai bun.

[Ludditus · Rating 2 out of 5]

După cum afirma și autorul într-un interviu, fiecare din cele patru povestiri exemplifică o criză care începe din nimic, devine enormă și se termină în mod dramatic.
Valoarea acestor povestiri este însă inegală.

Dacă prima este chiar plauzibilă, fiind chiar motivul pentru care am cumpărat această carte, celelalte m-au dezamăgit.

Porcăria cu comitetul de bloc deraiază destul de stângaci. Trebuie să mai adaug că am citit de trei ori și tot nu am înțeles faza cu lanțul legat de arborele cotit al unui Porsche (pp. 118-119). Din câte știu eu, arborele cotit al unui autoturism nu este accesibil de dedesubtul mașinii în mod direct. Nu are cum, frate! Dar poate că domnul Gafița nu se referea la vilbrochen, ci la un element al transmisiei care ar fi totuși accesibil. Oricum ar fi, ideea domniei sale este fantezistă. Mai pe șleau, cretină. Sunt convins că, dacă ar mai fi trăit, lui Eduard Jurist i-ar fi reușit mai bine partea comico-satirică (nu o discut pe cea tragică).

„Problema de la Lima”, cumva în stilul primei povestiri, vrea să insiste pe stilul tâmpit românesc în care autoritățile statului abordează o problemă inexistentă, care însă devine reală. Din păcate, făcătura pare mai puțin credibilă decât în primul caz (și cui prodest?).

Cât despre ultima povestire, să zicem că ar avea un aer de fantastic, dar să nu vi-l imaginați pe Gafița vreun Borges ori Buzzati. Oricum, rezultatul este sinistru.

Per total, o carte proastă, cu un titlu care se vrea șmecher, împrumutat de la povestirea care, într-un fel, este diferită de celelalte.

Ca orice carte din ziua de azi, nici un redactor nu a citit-o, așadar cele trei greșeli de tipar (una din ele constând din repetarea unei prepoziții) sunt normale. M-a călcat totuși pe nervi hipercorectitudinea de la pag. 91: „vom fi contactați de un subofițer de-ai lor.” Aidi, bre, că nimeni nu zice așa! Nici nu gândește așa nimeni. Până acum câțiva ani, când niște grămătici au început să insiste că așa ar fi corect, oamenii se exprimau natural:
- un prieten de-al meu (=el este al meu prieten), niște prieteni de-ai mei (=ei sunt ai mei prieteni)
- un prieten dintr-ai mei (să admitem, căci „unul din[tre] mai mulți”)
- un prieten de-ai mei (doar dacă ești un robot defect!)
Numai pe Dragoș Pătraru l-am auzit zicând „o colegă de-ale sale”. Dar ce te faci dacă omul are și colege și colegi, iar colega este una din această categorie multi-sex? De unde pluralul feminin când poate e vorba de o singură colegă dintr-un grup format în rest din bărbați?
Nu e cazul probabil cu subofițerii de poliție, dar asta nu face exprimarea mai naturală.

[Ariane Alexandra · Rating 4 out of 5]

Patru nuvele cu subiect comun, ridicolul si imprevizibilul. Lectura este usoara, se parcurge rapid, insa unele pasaje pot fi putin enervante.
"Balada comitetului de bloc" desi tragi-comica si care ma captivase in primele cateva pagini, din cauze nenumaratelor evenimente penibile m-a facut sa imi doresc sa se sfarseasca mai repede.
Per total este o carte placuta care poate face o seara anosta sa treaca mai repede.

[Ioana Sipatchin · Rating 4 out of 5]

Realistă, bine scrisă, interesantă!