Codul Divin Al Vieții

by Kazuo Murakami

"Societatea umană a secolului XXI se confruntă cu provocări care nu pot fi soluționate doar prin știință ori religie. Trebuie să îmbinăm înțelegerea spirituală și cunoașterea științifică modernă pentru a depăși suferința cu care se confruntă omenirea. Cercetările atât de importante realizate de Kazuo Murakami ne duc mai aproape de acest scop." - Dalai Lama

Timp de mulți ani, caracteristicile genetice care se transmit de la o generație la alta au fost considerate imutabile: "Nu poți face nimic în direcția asta, este ereditar", era fraza repetată la fel de des ca o mantra. Dar studii recente arată că mediul înconjurător și alți factori externi influențează modul în care genele funcționează.

În afară de factorii fizici și chimici, deja cunoscuți, Dr. Kazuo Murakami ne oferă o nouă perspectivă: modul în care gândim poate activa gene inactive și dezactiva gene active. Totodată, factorii mentali și emoționali - negativi (de exemplu stresul) și pozitivi (cum ar fi bucuria, recunoștința și spiritualitatea) - au o mare influență în activarea și dezactivarea genelor și în a transforma astfel personalitatea și înfățișarea umană.

În baza noilor descoperiri științifice și a propriilor observații, autorul cărții "Codul divin al vieții" ne învață cum să nu trezim aptitudinile latente la orice vârstă. Cum? Dr. Murakami susține că o atitudine pozitivă poate activa genele necesare pentru a aduce succesul și fericirea în viața noastră, în același timp dezactivându-le pe cele negative. El numește acest proces "gândire genetică" - o abordare științifică a controlului genelor, prin cultivarea entuziasmului și a inspirației.

Genres: Science

186 pages, Paperback

First published April 3, 2009

Reviews

[Jill Melrose]

I liked this little book. It is a genetics scientists musings and insights into human potential and the mystery of life. I'm glad I read it.

[Cristina]

This is basically an autobiography, it has nothing to do with the actually book description. I thought it was supposed to discuss the emotional factors that influence your health and personality but it’s just a story about the author’s genetic research.
I don’t recommend it.

[Muhammad]

Consolidated with the prime. Looked good does not meant in games as always. There is no God but Allah SWT. Peace be upon him. Ahlussunnah wal jama'ah.

[Alexandru Ursulean]

O lectură care mi-a făcut suportabil un obișnuit traseu cu CFR-ul.

Lucrarea ne pune frumos în temă, sau ne reamintește, de structura de la baza vieții observată în microcosmos - i. e. acidul dezoxiribonucleic (ADN). Conține în prima parte o descriere tehnică, implementând limbajul științific într-o manieră comprehensibilă. Referirea recurentă la acest limbaj cu fiecare ocazie face cititorul să abordeze subiectul în acești termeni, astfel încât dacă vedem ulterior o diagramă cu spirala ADN-ului vom ști ce părți să notăm cu F și Z, sau A, T, C, și G. Iar cu puțin efort, atribuim și funcțiile corecte care stau la baza modelului științific respectiv.
Ilustrațiile însă nu au fost constituite cu mare efort în ceea ce privește poziționarea elementelor din imagine, fiind un suport care nu avantajează prea mult cititorul neavizat. Ediția despre care vorbesc este: Murakami, K. (2012). „Codul divin al vieții”. București: Daksha.
Foarte utilă prima parte pentru a consolida cunoștințe de bază în materie de genetică.

A doua parte este mai captivantă (de la capitoul IV până la final, dintr-un total de șase capitole), deoarece mai mult se axează pe istorisirea „din spatele scenei” a unei descoperiri științifice importante coordonată de autorul cărții și omul de știință însuși, Dr. Kazuo Murakami. E un exemplu extraordinar de inițiativă în ceea ce privește cum funcționează cercetările științifice care depășesc convențiile și aduc descoperiri, față de cum ne-am putea imagina noi că funcționează. Și aici mă refer la generala formulă de diferențiere între „știința de zi” și „știința de noapte”, care este introdusă la începutul capitolului IV al lucrării.

Nu sunt convins că prezentarea unor idei a fost foarte adecvată și în mod erudit.
Cartea vine la pachet cu niște „sugestii foarte utile în viață”, asupra cărora consider că s-a insistat în mod eronat, mai ales în introducerea lucrării. Ele sunt concluzionate la finalul cărții sub forma următoarei trinități: „să avem intenții nobile”, „să adoptăm în viață o atitudine de recunoștință”, „să gândim pozitiv”. După cum a demonstrat, autorul a beneficiat în viață de aceste principii, însă probabil nu s-a axat pe una singură așa cum face introducerea, iar aceea fiind gândirea pozitivă. Autorul omite consecințele extremei opuse ale acestui principiu guvernat de impulsivitate. Dacă oferim aceste pagini unor oameni impulsivi nu o să le fie de mare utilitate. Mai ales că impulsivitatea îi poate opri din a consulta și restul cărții unde se află și celelalte sugestii.
Schimbarea mediului pentru activarea genelor este o idee demonstrată de știința actuală, însă echilibrul este cel care ar trebui să însoțească individul, nu gândirea pozitivă. Gândirea pozitivă nu este o soluție care previne tragedia. Gândirea pozitivă poate fi de multe ori cauza tragediei - i.e. gândirea pozitivă impulsivă, adică lipsită de echilibru. Găndirea pozitivă impulsivă este naivitatea cu care te expui vieții. Mai mult, viața este cauza tuturor tragediilor, iar pozitivismul nu este capabil de a transcede viața (sau suferința inevitabilă pe care o aduce).
În acord cu celelalte sugestii, intențiile nobile sunt cele care transced tragedia. Acțiunea de a ținti sus și de a avea un scop (sau un ideal) care justifică tragedia și suferința adusă de tragedie reprezintă echilibrul din ecuație. Ai nevoie de acel „ceva măreț”, la care se referă autorul, pentru a aduce sens tragediilor și miracolelor „divine” ale vieții și care să te judece pentru impulsivitate și naivitate.
Făcând o paranteză:
Probabil fondul cultural budist joacă un rol important în viața autorului și deci în punerea la punct a sugestiilor sale. Deși justificarea lor este făcută în urma studiilor geneticii și definită prin sintagma originală de „gândire genetică”, consider că lipsește exemplificarea ei arhetipale, în cazul în care istorisirea sa biografică nu constituie o pliere cu caracter actualizat pe arhetipurile „gândirii budiste”. Acest paragraf are caracter speculativ deoarece nu dispun personal de un fond cultural budist, iar lipsa unei cercetări mă face să mă opresc aici.

Eu am dedus din aceaste sugestii următoarele:
Nu gândi pozitiv tot timpul dacă esti impulsiv, naiv, și nihilist. Găsește un echilibrul asupra căruia trebuie să ai o gândire pozitivă. Țintește sus și nobil, astfel justificarea activării genelor de care ai nevoie va avea rezultate pozitive asupra cărora poți și trebuie să dezvolți o atitudine de recunoștință. Greul și efortul nu este justificat de atitudinea pozitivă ci de idealul prestabilit.

Cartea m-a surprins și cu descoperirea prezentată că genele unui mascul prezente în fetus se pot transmite prin placentă și la femela gazdă la care ulterior se pot identifica aceste gene (cel puțin la șoareci, asupra cărora a fost efectuat experimentul cu rezultatul de rigoare).

[Vio Suiu]

Nu ma asteptam sa fie doar o autobiografie slab scrisa si doar 2-3 cuvinte despre gene si exploatarea lor, invartindu-se incontinuu in jurul aceleiasi idei. Slab.