What do you think?
Rate this book
Love Story #1-2
Poveste de iubire. Povestea lui Oliver.
Oliver Barrett IV, un tânăr provenind dintr-o familie aristocratică, student la Harvard și vizând o carieră în domeniul dreptului... Jenny Cavilleri, o frumusețe sarcastică, aparținând clasei muncitoare, care studiază muzica la Radcliffe... Fără nimic în comun în aparență, Oliver și Jenny sunt spirite înrudite din lumi complet diferite. Iar iubirea lor sfidează orice obstacole, dar e sortită să se sfârșească prea curând... Au trecut doi ani de când a pierdut-o pe Jenny, iar Oliver crede că nu va mai iubi niciodată. Apoi, într-o zi, Marcie, frumoasă și misterioasă, intră în lumea lui... și deodată viitorul dezvăluie promisiunea unei noi iubiri... Două romane emoționante, două ecranizări de excepție: Love Story, cu Ali MacGraw și Ryan O’Neal, și Oliver’s Story, cu Ryan O’Neal și Candice Bergen, și o replică ce rămâne în mintea și în inima cititorilor: „Iubirea înseamnă să nu fii nevoit vreodată să spui că îți pare rău".
- GenresRomance
224 pages, Paperback
First published January 1, 1970
2 people are currently reading
88 people want to read
About the author
Erich Segal
72 books1,311 followersErich Wolf Segal was an American author, screenwriter, and educator. He was best-known for writing the novel Love Story, a bestseller, and writing the motion picture of the same name, which was a major hit.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
August 22, 2025
Love Story by Erich Segal
6 out of 10 now, though this reader gave it 10 out of 10 as an adolescent
Love Story has enjoyed an immense success decades ago, though the credit goes mostly to the film, which counterintuitively seems to have been first in concept and then the idea of a book inspired the novel listed among The Guardian’s 1,000 Novels Everyone Must Read - https://www.theguardian.com/books/200... - in the Love section (where else)
Even in our parts people were enthralled by it – I remember reading it and being so affected that it is perhaps hard to understand why going through it now it appears almost worthless, prompting indeed the question ‘what is wrong with me?’ for this reader has actually been rather annoyed instead of being shaken, mortified by what is announced from the opening lines – ‘what can you say about a twenty five year old who died…that she was beautiful and brilliant…she loved Mozart and The Beatles…’
From that angle, this seemingly flimsy yarn could function better than the clearly deeper, more sophisticated, demanding, depressing Face of Another by Kobo Abe ( I am guessing he is not related to their Prime Minister and we are to understand that we need to change the way we say the names, for the PM is now Abe Shinzo, so maybe we must say Abe Kobo) in that it offers, like all works of art, a glimpse in the mirror, where the intense feelings experienced as a teenager reading what was then a fantastic story, have been transformed now into a rejection, a cold look, a lack of empathy – well, perhaps when there is finally some rapprochement with the ‘Sonovabitch aka Stony Face’ with what looks now like the Ultimate Artificial Narrative
Love Story appears such a manufactured product – it helps to learn that they thought of the script for the film and then prompted the book, for it thus explains the fact that they would make a product around something, so it is somehow a double fake, if I can push this nonsenses so far – that for me it has no place on the 1,000 or 10,000 books one must read…with the caveat that for the sixteen year old me, it may have been among the top twenty…I cannot recall more than the fascination with which I have read it
‘Love means not ever having to say you are sorry’
This is one of the quotes from the book and it was so popular and savored that it was on…shirts, that people were wearing even in my remote land, which was then a communist dictatorship by the way, although it was the period before the Ceausescu regime would decide to be more Catholic than the pope, which in tyrannical terms meant that here they were more vicious, brutal, excessive, oppressive than the big boys of Moscow or other countries and then such a message would not be allowed….plus, the version printed here went like this ‘In the love never say sorry’ or near it, since I remember it was wrong and bizarre in the form that had landed on our shores…
On another level, this quote is not the epitome with what I think is wrong with this speculative, weak tale, but it is one example of the nonsense we find inside…how can one say something like that…yes, there is a ’deep meaning’ if you will, I get it…we must assume that these young things are really in love with each other – something this apparently, no clearly aging man does not get anymore – and then when we have such Celestial Emotions, the Nectar of the gods in use, the Ambrosia of the Other World, they do not need to say sorry, they are excused beforehand, and that is another world…yet, it reads as such a phony thing…
The dialogue between the protagonists, Oliver Barrett IV and Jennifer Cavilleri, is another reason to despair – luckily, this is only 139 pages long, as available for borrowing for a period of 14 days, only for this you need less than a day at https://archive.org/ - given that the exchanges are littered with ‘what the hell, you bitch, goddamn preppie’ and more like this…language that has been appreciated, lauded by critics…an insert is presented on the covers of the book, where they quote such ‘dazzling’ modern and authentic talk
Yes, I dig that when he calls her ‘bitch’ it is love, probably modern lingo of the period and it is not to have a fight, but on the contrary, the suggestion must have been that they are again such God-like creatures, Demonic, Superior, Other worldly and Angelis that these seraphic personages can do whatever they goddamn please and their talk is fresh, ‘for real’ and you can think of many other positive traits that this simpleton does not see anymore, as he did when he was closer to their age…only I do not buy that
Another infuriating aspect is another over the top element, the lack of communication between Oliver Barrett IV and Oliver Barrett III, the latter being the father of the former and an accomplished athlete in his time, participant at the Olympics of 28 – was it and I forget where it took place but it is of such huge importance that we can completely forget about it as well as the whole bad Love Story – but unable to get across to his sibling, who calls him Stony Face or Sonovabitch, though it is hard to see what the progenitor has done to merit such treatment, as Jenny would try to explain at one point when she pleads for the father in law…
Again, there is an explanation for a definitive break, when the old snob is pushing for a delay of the planned marriage, but parents could suggest something like that in a modern age where half of matrimonial bonds or thereabouts end in divorce and if they are really serious about their feelings, they could have lived together before legalizing their partnership…it is also clear that the poverty and the origins of the would be daughter in law, who is of Italian descent, have been objectionable to Stony Face and in that, the son who adores his lover could only be aghast at the attitude of Oliver Barrett !!!...
To quote one of the lovers, Jenny I think, this book seemed to the undersigned as ‘full of shit’, perhaps especially so given that the ‘strong emotional side’ , the death announced right there, at the start, appears to be speculated and ads in the manner in which it is treated to the impression that this is an artificial narrative – which is stupid of me to say, for they are manufactured, if we are talking fiction and not biographies or docudramas and such genres – and it reads more like the telenovelas we see on television, meant to cause housewives to cry and watch all the silly thousands of episodes…
6 out of 10 now, though this reader gave it 10 out of 10 as an adolescent
Love Story has enjoyed an immense success decades ago, though the credit goes mostly to the film, which counterintuitively seems to have been first in concept and then the idea of a book inspired the novel listed among The Guardian’s 1,000 Novels Everyone Must Read - https://www.theguardian.com/books/200... - in the Love section (where else)
Even in our parts people were enthralled by it – I remember reading it and being so affected that it is perhaps hard to understand why going through it now it appears almost worthless, prompting indeed the question ‘what is wrong with me?’ for this reader has actually been rather annoyed instead of being shaken, mortified by what is announced from the opening lines – ‘what can you say about a twenty five year old who died…that she was beautiful and brilliant…she loved Mozart and The Beatles…’
From that angle, this seemingly flimsy yarn could function better than the clearly deeper, more sophisticated, demanding, depressing Face of Another by Kobo Abe ( I am guessing he is not related to their Prime Minister and we are to understand that we need to change the way we say the names, for the PM is now Abe Shinzo, so maybe we must say Abe Kobo) in that it offers, like all works of art, a glimpse in the mirror, where the intense feelings experienced as a teenager reading what was then a fantastic story, have been transformed now into a rejection, a cold look, a lack of empathy – well, perhaps when there is finally some rapprochement with the ‘Sonovabitch aka Stony Face’ with what looks now like the Ultimate Artificial Narrative
Love Story appears such a manufactured product – it helps to learn that they thought of the script for the film and then prompted the book, for it thus explains the fact that they would make a product around something, so it is somehow a double fake, if I can push this nonsenses so far – that for me it has no place on the 1,000 or 10,000 books one must read…with the caveat that for the sixteen year old me, it may have been among the top twenty…I cannot recall more than the fascination with which I have read it
‘Love means not ever having to say you are sorry’
This is one of the quotes from the book and it was so popular and savored that it was on…shirts, that people were wearing even in my remote land, which was then a communist dictatorship by the way, although it was the period before the Ceausescu regime would decide to be more Catholic than the pope, which in tyrannical terms meant that here they were more vicious, brutal, excessive, oppressive than the big boys of Moscow or other countries and then such a message would not be allowed….plus, the version printed here went like this ‘In the love never say sorry’ or near it, since I remember it was wrong and bizarre in the form that had landed on our shores…
On another level, this quote is not the epitome with what I think is wrong with this speculative, weak tale, but it is one example of the nonsense we find inside…how can one say something like that…yes, there is a ’deep meaning’ if you will, I get it…we must assume that these young things are really in love with each other – something this apparently, no clearly aging man does not get anymore – and then when we have such Celestial Emotions, the Nectar of the gods in use, the Ambrosia of the Other World, they do not need to say sorry, they are excused beforehand, and that is another world…yet, it reads as such a phony thing…
The dialogue between the protagonists, Oliver Barrett IV and Jennifer Cavilleri, is another reason to despair – luckily, this is only 139 pages long, as available for borrowing for a period of 14 days, only for this you need less than a day at https://archive.org/ - given that the exchanges are littered with ‘what the hell, you bitch, goddamn preppie’ and more like this…language that has been appreciated, lauded by critics…an insert is presented on the covers of the book, where they quote such ‘dazzling’ modern and authentic talk
Yes, I dig that when he calls her ‘bitch’ it is love, probably modern lingo of the period and it is not to have a fight, but on the contrary, the suggestion must have been that they are again such God-like creatures, Demonic, Superior, Other worldly and Angelis that these seraphic personages can do whatever they goddamn please and their talk is fresh, ‘for real’ and you can think of many other positive traits that this simpleton does not see anymore, as he did when he was closer to their age…only I do not buy that
Another infuriating aspect is another over the top element, the lack of communication between Oliver Barrett IV and Oliver Barrett III, the latter being the father of the former and an accomplished athlete in his time, participant at the Olympics of 28 – was it and I forget where it took place but it is of such huge importance that we can completely forget about it as well as the whole bad Love Story – but unable to get across to his sibling, who calls him Stony Face or Sonovabitch, though it is hard to see what the progenitor has done to merit such treatment, as Jenny would try to explain at one point when she pleads for the father in law…
Again, there is an explanation for a definitive break, when the old snob is pushing for a delay of the planned marriage, but parents could suggest something like that in a modern age where half of matrimonial bonds or thereabouts end in divorce and if they are really serious about their feelings, they could have lived together before legalizing their partnership…it is also clear that the poverty and the origins of the would be daughter in law, who is of Italian descent, have been objectionable to Stony Face and in that, the son who adores his lover could only be aghast at the attitude of Oliver Barrett !!!...
To quote one of the lovers, Jenny I think, this book seemed to the undersigned as ‘full of shit’, perhaps especially so given that the ‘strong emotional side’ , the death announced right there, at the start, appears to be speculated and ads in the manner in which it is treated to the impression that this is an artificial narrative – which is stupid of me to say, for they are manufactured, if we are talking fiction and not biographies or docudramas and such genres – and it reads more like the telenovelas we see on television, meant to cause housewives to cry and watch all the silly thousands of episodes…
June 2, 2021
Nu este o carte buna deloc! Mie personal nu mi-a plăcut. Este foarte prost scrisă și practic nu poți sa înțelegi nimic din povestea de dragoste a lui Olivier și Jenny. In a doua parte Olivier e un bădăran și merita doar un pumn in nas. Este roman de dragoste, dar dragostea lipsește.
October 30, 2023
Cand am inceput sa citesc cartea nu stiam de poveste dar pe parcurs mi-am amintit ca undeva prin anii 90 vazusem si filmul dar nu mai tineam minte mare parte din el. Povestea insa e perfecta si foarte frumos spusa din perspectiva unui barbat. Si chair daca ii stiam finalul tot speram la un miracol.Oliver Barrett IV, este student la Harvard si se pregateste pentru o cariera de avocat, fapt pentru care in urmatorii trei ani va trebui sa studieze pentru acest domeniu. El provine dintr-o familie aristocratica, foarte influenta si bogata cu legaturi in chiar mediul didactic. Jenny Cavilleri, este tot studenta dar ea studiaza muzica la Radcliffe. Este orfana de mama dar tatal ei este un bun parinte care a tinut loc cu brio si de tata si de mama. Poveste dintre Oliver si Jenny este simpla, desi sunt complet diferiti si ca firi, clase sociale si gandire se potrivesc perfect. Si faptul ca el decide sa renunte la toata influenta familiei lui si se casatoreste cu ea dovedeste puterea iubirii dintre ei. A fost foarte originala cererea in casatorie. Umorul si sarcasmul foarte pronuntat al lui Jenny dar si al tatalui ei fost un bonus la poveste. Desi nu credeam ca o sa fie la fel de buna continuarea povestii dintre Oliver si Jenny, la doi ani de la moartea ei, domnul Phil Cavilleri, decide ca e timpul ca Oliver sa se insoare asa ca va face cele mai nastrusnice lucruri. Il va obliga pe Oliver sa mearga la intalniri si sa ia parte la unele activitati distractive. Va da chiar si anunt in ziar la rubrica matrimoniala pentru a gasi o persoana pentru Oliver. Cea mai buna intalnire insa o va avea cu parintii Joannei, prietena cu colegul lui de camera si sotia acestuia Gwen. Apoi o va intalni pe Marcia Nash care ii va da lumea peste cap. Finalul povestii desi ramane deschis, demonstreaza ca in viata uneori unele iubirii nu se pot uita si nici inlocui .
February 5, 2024
Povestea de iubire "Love Story" de Erich Sega
Cartea a fost o alegere spontană. Inițial, m-am decis să citesc cartea datorită numărului redus de pagini și faptului că era o poveste de dragoste, presupunând că va fi o lectură rapidă.
Cu toate acestea, această carte asta a avut un impact profund asupra mea, dar mi-a sfâșiat inima cu povestea de dragoste atât de simplă și, totodată, atât de universală. Este povestea lor, dar și a fiecărui cititor, deoarece m-am regăsit în poveste. Prima iubire, filtrul, emoțiile, gelozia, pasiunea...totul vorbește despre prima iubire a fiecăruia dintre noi.
Jenny Cavilleri studiază la Radcliffe și îl întâlnește pe minunatul Oliver Barrett al IV-lea la bibliotecă. Chiar dacă se aflau în Radcliffe, ea recunoaște că el este un "Preppi", un băiat bogat care pare să creadă că i se cuvine totul.
Și astfel începe povestea, o poveste frumoasă de iubire în care doi oameni ajung să se îndrăgostească, ignorând originea lor și statutul social, concentrându-se doar asupra inimilor lor.
Jenny, o tânără cu rădăcini italiene, a crescut alături de un tată iubitor, după ce mama ei a murit. Relația lor este una naturală, bazată pe siguranță și îngrijire reciprocă.
Pe de altă parte, Oliver se confruntă cu o relație tensionată cu propriul său tată, simțind mereu că nu este suficient de bun pentru a satisface așteptările acestuia.
Jenny și Oliver decid să se căsătorească, ignorând ultimatumul dat de tatăl lui Oliver. Lucrează din greu pentru a-și termina studiile universitare, întâmpinând dificultăți și sacrificii pentru a reuși.
După absolvire, Oliver devine avocat și începe să-și răsfețe soția. Ca orice cuplu tânăr, își doresc să aibă un copil. Ce cuplu nu și-ar dori?
Dar analizele medicale arată că Jenny se confruntă cu o boală gravă, iar lumea lui Oliver se prăbușește.
"Iubirea înseamnă să nu fii nevoit niciodată să spui că îți pare rău." 💔❤️
Cartea a fost o alegere spontană. Inițial, m-am decis să citesc cartea datorită numărului redus de pagini și faptului că era o poveste de dragoste, presupunând că va fi o lectură rapidă.
Cu toate acestea, această carte asta a avut un impact profund asupra mea, dar mi-a sfâșiat inima cu povestea de dragoste atât de simplă și, totodată, atât de universală. Este povestea lor, dar și a fiecărui cititor, deoarece m-am regăsit în poveste. Prima iubire, filtrul, emoțiile, gelozia, pasiunea...totul vorbește despre prima iubire a fiecăruia dintre noi.
Jenny Cavilleri studiază la Radcliffe și îl întâlnește pe minunatul Oliver Barrett al IV-lea la bibliotecă. Chiar dacă se aflau în Radcliffe, ea recunoaște că el este un "Preppi", un băiat bogat care pare să creadă că i se cuvine totul.
Și astfel începe povestea, o poveste frumoasă de iubire în care doi oameni ajung să se îndrăgostească, ignorând originea lor și statutul social, concentrându-se doar asupra inimilor lor.
Jenny, o tânără cu rădăcini italiene, a crescut alături de un tată iubitor, după ce mama ei a murit. Relația lor este una naturală, bazată pe siguranță și îngrijire reciprocă.
Pe de altă parte, Oliver se confruntă cu o relație tensionată cu propriul său tată, simțind mereu că nu este suficient de bun pentru a satisface așteptările acestuia.
Jenny și Oliver decid să se căsătorească, ignorând ultimatumul dat de tatăl lui Oliver. Lucrează din greu pentru a-și termina studiile universitare, întâmpinând dificultăți și sacrificii pentru a reuși.
După absolvire, Oliver devine avocat și începe să-și răsfețe soția. Ca orice cuplu tânăr, își doresc să aibă un copil. Ce cuplu nu și-ar dori?
Dar analizele medicale arată că Jenny se confruntă cu o boală gravă, iar lumea lui Oliver se prăbușește.
"Iubirea înseamnă să nu fii nevoit niciodată să spui că îți pare rău." 💔❤️
January 4, 2025
„- Te crezi așa de frumoasă?
- Nu. Dar ce pot să fac când tu ești convins de asta?” (pag. 37).
„Iubirea înseamnă să nu fii nevoit vreodată să spui că îți pare rău” (pag. 86).
„-Dar ai și tu obligații. Cine mai apără drepturile civile ale populației cât lipsești tu din oraș?
- Marcie, mă aflu acum aici pentru a-mi exercita dreptul fundamental la fericire” (pag. 223).
Am avut ceva mari așteptări de la această carte, în special pentru că mama a văzut filmul și mi-a zis că i-a plăcut extrem de mult. Posibil ca filmul să fie mult mai bun decât cartea, pentru că aceasta nu m-a impresionat prea tare.
„Poveste de iubire” este o poveste scurtă despre Jenny și Oliver care în ciuda tutror piedicilor date de statutul social diferit, ajung să se îndrăgostească și să se căsătorească, Oliver renunțând la privilegile familiei sale care nu a fost de acord cu căsătoria celor doi.
„Povestea lui Oliver” urmărește parcursul lui Oliver după Jenny, atât personal cât și profesional.
Ceea ce nu mi-a plăcut a fost exact ritmul prea alert al acțiunii, evenimentele curgând unele peste altele mult prea rapid și neavând timp sau ocazia de a te atașa de persoanje sau de poveștile lor. De asemenea, nu mi s-a părut cu adevărat un roman de dragoste.
În schimb, ceea ce mi-a plăcut a fost umorul cu care autorul și-a învăluit personajele și care a reușit de câteva ori să îmi aducă zâmbetul pe buze.
- Nu. Dar ce pot să fac când tu ești convins de asta?” (pag. 37).
„Iubirea înseamnă să nu fii nevoit vreodată să spui că îți pare rău” (pag. 86).
„-Dar ai și tu obligații. Cine mai apără drepturile civile ale populației cât lipsești tu din oraș?
- Marcie, mă aflu acum aici pentru a-mi exercita dreptul fundamental la fericire” (pag. 223).
Am avut ceva mari așteptări de la această carte, în special pentru că mama a văzut filmul și mi-a zis că i-a plăcut extrem de mult. Posibil ca filmul să fie mult mai bun decât cartea, pentru că aceasta nu m-a impresionat prea tare.
„Poveste de iubire” este o poveste scurtă despre Jenny și Oliver care în ciuda tutror piedicilor date de statutul social diferit, ajung să se îndrăgostească și să se căsătorească, Oliver renunțând la privilegile familiei sale care nu a fost de acord cu căsătoria celor doi.
„Povestea lui Oliver” urmărește parcursul lui Oliver după Jenny, atât personal cât și profesional.
Ceea ce nu mi-a plăcut a fost exact ritmul prea alert al acțiunii, evenimentele curgând unele peste altele mult prea rapid și neavând timp sau ocazia de a te atașa de persoanje sau de poveștile lor. De asemenea, nu mi s-a părut cu adevărat un roman de dragoste.
În schimb, ceea ce mi-a plăcut a fost umorul cu care autorul și-a învăluit personajele și care a reușit de câteva ori să îmi aducă zâmbetul pe buze.
July 23, 2025
Naprawdę chciałam polubić tą książkę a każdy rozdział był coraz gorszy i gorszy. Wszystko mnie w niej wkurzało.
Pierwsza część - jak można nazwać to Love story jak tam ledwo miłość była, krótkie opisy ich szczęścia, kilkanaście stron później ona nagle jest chora, rozdział później już nie żyje i koniec, a po drugie flirt za pomocą obrażania siebie na wzajem to nie moje klimaty.
Druga część też nie wiem co to ma być, próba stworzenia przez autora romansu na wspomnieniach o zmarłej żonie, nie chciałam tego czytać. Koniec spoko bo jak się okazało że ta cała historia i tak była po nic, może miała na celu pokazanie że tak bardzo kochał Jenny że nigdy nie będzie w pełno szczęśliwy jak z nią, ale jak już napisałam, tak mało opisów było tej miłości pomiędzy nimi że mam to gdzieś.
Po prostu miałam inne oczekiwania a wyszło jak wyszło.
Pierwsza część - jak można nazwać to Love story jak tam ledwo miłość była, krótkie opisy ich szczęścia, kilkanaście stron później ona nagle jest chora, rozdział później już nie żyje i koniec, a po drugie flirt za pomocą obrażania siebie na wzajem to nie moje klimaty.
Druga część też nie wiem co to ma być, próba stworzenia przez autora romansu na wspomnieniach o zmarłej żonie, nie chciałam tego czytać. Koniec spoko bo jak się okazało że ta cała historia i tak była po nic, może miała na celu pokazanie że tak bardzo kochał Jenny że nigdy nie będzie w pełno szczęśliwy jak z nią, ale jak już napisałam, tak mało opisów było tej miłości pomiędzy nimi że mam to gdzieś.
Po prostu miałam inne oczekiwania a wyszło jak wyszło.
September 14, 2025
Nu stiu daca este neaparat o poveste de iubire, poate da o dragoste atipica si greu de inteles. Ce mi-a placut la carte a fost umorul si au fost cateva momente la inceput in care am avut senzatia ca o sa ajungem la ceva mai promițător. Ce nu mi-a placut a fost ritmul alert, parca mergeau anumite aspecte sa fie mai explicate, detaliate, etc. Desi este o lectura scurta nu cred ca a adus un plus cartii, personajul principal Oliver este putin ciudat ca si comportament si poate nu cel mai indragit. Nu stiu cum este filmul, este posibil sa decurga putin mai bine actiunea in el.
Poate chiar un 2.8.
Poate chiar un 2.8.
May 2, 2022
Jennifer i Oliver su studenti koji se upoznaju u knjižnici. On je bogataš, a ona pekarova kći. Zaljubljuju se i na kraju se i vjenčaju. Oliverov otac mu uskrati sredstva pa su živjeli u siromaštvu. Jennifer je oboljela od leukemije i na kraju umire od nje.
Displaying 1 - 8 of 8 reviews