Linz, 1581. Doi tâlhari, o mulțime de maeștri ceasornicari, matematicieni, un pictor, ucenici, servitoare, un manuscris și copia lui participă cu toții, pe durata a zece zile abrupte, la semnarea, modificarea și copierea actului în baza căruia calendarul gregorian urmează să-l înlocuiască pe cel iulian. Intrigile politice se amestecă cu discursul moral în atelierele ceasornicarilor și pe străzile umede de ceața Dunării. Într-o noapte, pe o asemenea ceață, cineva este ucis. Peste toate astea se suprapun povești în ramă, parabole și imagini, descrieri de ceasuri, de orare și tablouri ciudate, plus o mulțime de întrebări despre natura timpului, a imaginii, a identității și a speranței. Va fi prins criminalul? Cum arată ochii lui? Cine e el?
Prima secundă, al doilea roman al scriitorului Vlad Roman, este o poveste despre timp și perspectivele lui multiple. Așa cum timpul este subiectiv, și romanul lui Vlad Roman este construit din fragmente, din perspective narative diferite, provenite de la oameni și lucruri, care împreună compun o oglindă a lumii. Un roman caleidoscop în care întâmplările se desfășoară în timp, personajul principal este tot trecerea timpul. Există mai multe planuri narative ce se întretaie pe alocuri, fiecare dând naștere unei alte viziuni asupra istoriei și măsurării acesteia. Pe măsură ce firele narative se complică, nevoia de a interpreta corect gesturile și motivațiile personajelor scade, lăsând loc unei neclarități ce oglindește foarte bine realitatea. Mi-au plăcut foarte mult povestirile în ramă, poate nu întâmplător generate de contemplarea unor tablouri, mi-au plăcut personajele și discuțiile pe marginea timpului și artei.