Fram, ursul polar

by Cezar Petrescu

n colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

Genres: Romanian Literature, Fiction, Classics, Childrens, Romania, Literature, 20th Century

217 pages, Paperback

First published January 1, 1931

About the author

S-a născut la Hodora-Cotnari, județul Iași, fiu al inginerului Dimitrie Petrescu, profesor la Școala agricolă Trifești lângă Roman, unde viitorul scriitor a și învățat între 1901-1903. Urmează liceul la Roman și apoi la Iași, unde își ia bacalaureatul în anul 1911. Obține licența în drept în anul 1915.
Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă "Comedie umană", o Cronică românească a veacului XX. Este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate a veacului.
Alături de Lucian Blaga, A. Maniu și Gib Mihăescu întemeiază revista "Gândirea" în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul și Curentul în 1928; director al ziarului oficios România în 1938 și al revistei România literară, 1938- suprimate în 1940; membru al Academiei Române, din 1955. Se afirmă ca romancier cu romanul "Întunecare" (1927-1928).
Obține Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoții gornistului - colaborare cu M. Nivicov

Reviews

[Ana]

A trecut mult timp de când am citit cartea asta, dar cred că am uitat cea mai importantă parte. La început, mama lui Fram este omorâtă şi puiul este vândut circului. Când Fram face pe bolnavul, e dus înapoi la polul nord şi învinge cu un urs tiran, dar nu se poate obişnui cu sălbăticiunea şi se întoarce la civilizaţie pentru că îi e dor de circ. Faza asta cu „contactul cu omul transformă până şi fiarele” mi s-a părut grozavă când eram copil, dar acu nu stă bine cu sensibilităţile mele de adult.

[Georgiana]

Eram un copil când am citit acest roman, am ținut cartea sub pernă câteva săptămâni deoarece nu voiam ca Fram să fie singur.. tare înduioșător și dureros mi-l amintesc și acum.

,,În fiecare viață de om a mijit odată ceva frumos și plin de lumină. O faptă rară. Un act de curaj sau de bunătate. O dovadă de iubire. O jertfă. Pe urmă a trecut. Numai cei fără simțire pot râde de asemenea amintiri.''

[Laura Frunza]

Nu-mi aduc aminte dacă am citit în copilărie Fram, ursul polar varianta lui Cezar Petrescu.

Poate că da, pentru că subiectul, în mod evident, îmi era cunoscut. Sau poate că nu, pentru că sigur aș fi rămas marcată de scenele de cruzime la adresa animalelor din carte.

Dar literatura clasică pentru copii este plină de scene de cruzime la adresa oamenilor și animalelor, așa că probabil pe vremea aceea nu mi s-ar fi părut nimic ieșit din comun.  

Recitind acum textul integral al lui Cezar Petrescu, din perspectiva unui adult, și trecând peste scenele de abuz asupra animalelor și descrieri cu prea multe detalii ale vânătorii, am simțit cartea ca pe o parabolă a omului care este smuls din mediul său, educat altfel și care, în cele din urmă, nu-și mai găsește locul în niciuna dintre cele două lumi.

Fram este un pui de urs polar căruia îi este omorâtă și jupuită mama de față cu el, apoi este vândut unor vânători de balene care, la rândul lor, îl vând la circ. Lui Fram îi place circul, îi plac copiii și devine vedeta spectacolului itinerant. Celelalte animale nu sunt la fel de norocoase ca el, iar autorul povestește nenumărate scene în care animalele sunt abuzate pentru a fi dresate.

Brusc, însă, pe Fram îl cuprinde depresia, nu-și mai găsește locul, nu mai vrea să joace în spectacole. Este trimis înapoi la Pol unde, însă, descoperă că nu știe ce să facă. Îi este prea milă de animale să le omoare singur, așa că mănâncă doar prăzile lăsate în urmă de alții. Nu știe să ia urma prăzii, să adulmece prădătorii, să se bată cu alți urși pentru teritoriu și mai presus de orice, îi este frig. Organismul său nu mai e adaptat la temperaturile de la Pol.

Așa că Fram rătăcește de colo-colo până când găsește o ocazie de a se întoarce. Nu știm exact la ce anume se întoarce, cartea se termină cu Fram urcându-se într-o barcă și refuzând să mai privească înapoi.

Ca adult, mie mi-a plăcut cartea, în ciuda fragmentelor dure (și da, mă uit pe National Geographic la documentare dar când citești despre oasele sfărâmate ale craniului și organele calde și sânge etc parcă e altceva). Are câteva defecte de stil (multe repetiții, probabil pentru emfază, dar mie mi s-au părut redundante), dar limbajul e curat, autentic, deși plin de arhaisme. A fost scrisă în 1921, până la urmă.

Însă dacă ar fi s-o dau unui copil s-o citească, nu aș da-o mai devreme de 12 ani. În niciun caz lectură recomandată la clasa a treia. La 9-10 ani nu ai suficiente cunoștințe despre contextul social, de exemplu, pentru a o înțelege.

Evident, lectura ei poate prilejui conversații despre faptul că în prezent este interzis sa mai folosești animale la circ, despre faptul că există (sau ar trebui să existe) un sistem de protecție și conservare a animalelor, despre reintegrarea treptată în sălbăticie a animalelor crescute în captivitate, despre expedițiile la Pol și pericolele asociate cu acestea.

[Sandra Deaconu]

,,În fiecare viață de om a mijit odată ceva frumos și plin de lumină. O faptă rară. Un act de curaj sau de bunătate. O dovadă de iubire. O jertfă. Pe urmă a trecut. Numai cei fără simțire pot râde de asemenea amintiri.''

[Dana Cristiana]

3.5 ✨.

A romanian classic about a polar bear brought to a circus and taken back to the wilderness, but only after he already learns how to be human and his adventure.

It's a nice story and I'm glad I got to it later than never.

[Liviu]

This is one the best children book there are and it is justly famous in Romania - since its apparition in the early 1930's it, Fram has become almost a common noun there.

The story of the playful and crowd favorite circus polar bear Fram and his fall into melancholia and refusal to perform followed by kids and their parents raising the money needed to send him back to the Arctic and then Fram's reintroduction to life among his kind is just the perfect children book and the illustration done by a famous Romanian painter just add to the power of this book.

On par with any illustrated children book in English I've seen

[Ioana]

Few years ago I gave this book four stars because I remembered that I liked at as a child. It was a sad story about a polar bear cub that was sold to a circus by the hunters after they killed his mother. He was trained to the point that he was going by himself in the circus area and he performed without any whip "encouragement" (if you haven't noticed there is a guy with a whip close to the animal that performs that is ready to beat them if they don't do what they are told to do. That's how they train them.) The bear was released in the wild eventually, but he couldn't adapt anymore. All he knew was the life between humans.
I know that the majority of children stories are based on immoral problems and no all of them have happy endings (the original story of the Little Mermaid anyone?). Probably children have the ability to see only the good in everything and the bad part is not that shocking. Or it wasn't for me. But if I think now about it I can't get past the main idea.
This is not a bad written story. Actually, if I judge based only on that it will be probably still a 4 star.
I want people to read it. I want them to see what we do as humans to others living creatures. We believe that there are pyramids and that we are on top of them so we destroy the rules of the nature and the habitats that were already here long before we knew how to create fire and we impose our own rules that we created only for our benefit. We are too blind to see that in real life there are is us AND them, coexisting on the same planet and that our actions affect them more than we can imagine. Maybe it's not that late. Maybe more of us will get outside the box that we are living in and we will finally realise that we we not alone and that it's our job to protect other living souls that can't protect themselves from the most dangerous living creature. That that creature, my friends, is us.

[Adriana Ionescu]

Țineam minte că Fram salvează pe cineva. Mai citisem cartea în copilărie, într-o altă viață....De aici a rămas amintirea mea, puternică și fermă.Cred că mai aveam câteva pagini până la sfârșitul cărții și aceasta amintire nu se regăsise....m.am înșelat eu ...? Dar nu, uite, aici îi salvează!!!!daaa, am ținut bine minte!!!!
O scriitură superbă, nemuritoare într-o o ediție însoțită de fabuloasele desene ale lui Dan Ungureanu ❤️
A2a citire❤️cred că toți ar trebui sa recitim macar o dată o carte care ne.a plăcut. E ca o întâlnire cu un vechi prieten. Mi.a fost dor de Fram♥️am retrăit din nou aventurile lui de la Pol și am retrăit din nou drama lui întors acum acasă, dar la un acasă străin, unde toți cei asemeni lui îl izolează din cauza comportamentului dobândit printre oameni. ❤️Am recitit câteva informații despre autor și am căutat să aflu dacă este vreo legătură între Camil și Cezar Petrescu_ vă las și pe voi să căutați 😘Un ultim sfat, deoarece nu vreau să vă rețin _ Citiți.l pe Fram❤️

[Mărioara Gaia]

Ce sentiment frumos să redescoperi magia cărților copilăriei. Prin vocea naratorului am călătorit, din nou, în ținuturile înghețate, în farmecul acelui alb nesfârșit.. 💙

O lectură obligatorie pt toată lumea, de citit măcar o dată în viață.
Eu am recitit-o pt a 2a oară și știu sigur că nu va fi ultima...

[Natalia UN]

O carte draguță pe care o recomand tuturor copiilor si celor de 7 ani si celor de 57 :) Am lecturat-o cu placere ;)

[Andreea_____527]

Să-mi bag cv în ursu măsii 💕

[CATalina ⭐]

⭐⭐⭐⭐

[Daria♡︎]

A fost prima mea carte "citită". Nu prea m-a prins la momentul respectiv, de aceea îi voi mai acorda încă o șansă.

[Vlad Constantin]

mi-am luat cartea asta cumva ca sa incerc sa procesez experienta prin care am trecut in svalbard. cand am mers acolo, ursii polari nu erau pentru mine decat niste prezente fantomatice care ma forteaza permanent sa fiu alert, care umbla prin desertul inghetat si prin visele mele. a fost ciudat sa simt ca mi-e frica de ceva diferit de mine, de ceva ce nu inteleg si nu vad, de ceva ce stiu ca umbla in intuneric. cand am plecat spre svalbard ma gandeam la ursi si cu frica, si cu entuziasm. cat am stat acolo ma gandeam la ei doar cu frica. de-asta mi s-a parut asa ciudat ca, fara greseala, toata lumea m-a intrebat de ursi cand m-am intors, si aproape de nimic altceva.
avand in vedere aceasta experienta imi e destul de clar ca cezar petrescu n-a calcat niciodata in cercul polar, cu atat mai putin in partile in care sunt si ursi. ar fi stupid sa am pretentii de realism de la o carte de copii cu animale vorbitoare da gen... nu mi se pare convingator deloc, de fiecare data cand are naratorul de descris ceva concret si specific despre locul actiunii, o da numai in epitete si metafore de-alea lovecraftiene goale - e totu ba de neinteles, ba pustiu si lipsit de nadejde, ba "cum numai in tinuturile boreale" se poate, ba nu se cunostea cer de pamant.. cu alte cuvinte naratorul lasa spatii goale in descrieri fix acolo unde conteaza cel mai mult ca descrierile sa fie bogate - daca tot vrei sa scrii o carte despre cercul polar, zi-mi si mie cum arata lumina, cum suna vantul, cum se simte zapada/apa etc.. ca sa nu mai zic ca toate descrierile naturii sunt antropocentrice (chestiile sunt tari doar pentru ca umanitatea - instantata intr-un avatar copil sau un batran - o comercializeaza, si triste si absolut sinistre doar pentru ca umanitatea nu e prezenta) si complet inventate (my guy DID NOT see the aurora once in his life..) ce mi se pare cel mai aiurea e ca de multe ori proza lui petrescu suna ca o postare rasuflata pe facebook scrisa de o mama cu ambitii pseudointelectuale ajunsa la varsta mijlocie
mi-am amintit instantaneu de ce am urat cartea asta cand eram copil si m-au pus ai mei s-o citesc.. e vorba de un antropocentrism absolut dezgustator - natura e imblanzita, dresata si comodificata, transformata in spectacol pentru cea mai joasa speta umana - mica burghezie, cu tabieturile ei scarboase, cu pretentiile si aroganta ei (vezi scena de la inceput cu babele care comenteaza ca au dat bani sa-l vada pe fram). cu alte cuvinte, fram ursul polar e asa tare doar pentru ca are valoare performativa, pentru ca produce profit intr-o intreprindere, daca fram ursul polar ramanea la el acasa si nu era vandut la circ, atunci nu mai avea niciun fel de valoare, era un animal salbatic, supus "legii ursilor", dictate de "putere si foame", de parca oamenii n-ar fi la fel. aoleu si cat de rasista e cartea.. eu nu intelegeam chestiile astea cand eram copil dar smr..
in fine ideea e ca nu mi-a placut deloc, a trezit foarte multe amintiri si ganduri neplacute in mine, si mi s-a parut si frustrant sa citesc ceva atat de scarbos despre un loc pe care am avut ocazia sa-l explorez putin

ilustratiile sunt top tho f tare dle tonitza

[Andràș-Florin Răducanu]

"Fram, ursul polar" de Cezar Petrescu.

Citit între 25 și 26 martie.

Număr de pagini: 308.

A fost cel puțin minunat să pot citi ceva ce ar fi trebuit să citesc încă din copilărie. Spoiler: vor mai fi altele. A fost o plăcere să mă refamiriarizez cu stilul lui Cezar Petrescu, cunoscut inițial în romanul "Întunecare". A-l cunoaște pe Fram, chiar dacă am întâmpinat niște "deja-vu"-uri, Dumnezeu știe din ce motiv, a fost minunat. Aceasta nu este corectă-politicește, nici nu trebuie să fie. Păstrează suficient de mult realism încât să fii surprins că este o lectură pentru copii, în genere.

Nota: 9.

[Ilinca Stef]

Fram, the polar bear, is a book that show us in a poetic way how humans affect aninals. Is a very beautiful story!

[Cristi]

:0

[Daria]

Efectiv copilaria mea

[Teodora Leahu]

"Era numai un urs alb, însă un urs adesea mai omenos decât unii oameni. Aceasta nu i-o iertau nici urșii, nu o înțelegeau nici mulți oameni."

[Maria_books]

Am citit-o in toamna anului 2024 si chiar m-a emotionat❤️ Mi-a placut foarte, foarte mult✨🐻‍❄️

[Andrei Cimpoies]

e deja a doua carte pe care o citesc pentru licență și pe care o ador. regret că n-am citit-o când eram mic; poate m-ar fi făcut să-mi placă cititul mai devreme.

[Gelu Contiu]

O carte buna de citit copiilor cu vasta peste 7 ani. Sunt multe de invatat din ea, subiecte despre care se poate discuta ulterior, dar exista si cateva scene mai violente, motiv pentru care recomand varsta mentinata.

[Cristi Ivan]

Least favorite from Cezar Petrescu.

Fram, the Polar Bear tells the story of a polar bear that works in a circus, at least until a fateful night, when it forgets its artistic program. Longing for the polar nights and the ice shelf, Fram gets sadder and sadder, until the circus director decides to raise money from the audience to send Fram back to the North Pole. Before being sent back home, Fram remembers its first encounter with humans, when he was just a bear cub and his mother was shot trying to protect him. I admit I was impressed by the passage where the Eskimos skinned Fram’s mother and little Fram hugged the lifeless fur, trying to find its mother’s warmth for the last time.

Once Fram gets back into the wilderness, it faces a hostile world, were nothing makes sense. How could it kill seals and walruses when he knew how gentle creatures they were when it worked with them at the circus? Faced with moral dilemmas, once the occasion arises, Fram decides to go back to live with humans.

The story is good enough, but I didn’t like the breaks in the story, just to present some things that didn’t bring much – a journal from a polar expedition, the story of two children that attended Fram’s last show and so on. Also, I found the descriptive passages a little bit too much, and also too repetitive.

What I did like – the uniqueness of the story, with details of the circus life and the North Pole, the dramatic story of Fram and the moral of the story – someone who’s taken from his natural element and forced to adapt to another one, will always be in the middle, not a full part of any of them. *** stars

[Socrate]

Tigrii intrau în arenă unul câte unul.

Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet.

Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă.

După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.

Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. Nu merita nicio privire. Pentru dânşii, acum o singură făptură omenească era: femeia din mijlocul arenei, înfăşurată în rochia cu solzi aurii şi cu pietre scânteietoare.

Ochii ei luceau tot aşa de arzători ca ochii tigrilor. Numai că ochii verzi ai femeii erau poruncitori şi neînduraţi, pe când în ochii fiarelor se citea o mare şi istovită supunere.

Privirile lor se căutau, se aşteptau, se întâlneau. Era destul atât ca să se înţeleagă.

Ochii femeii străpungeau; ochii fiarelor coborau în pământ. În mâna întinsă se legăna un bici cu canaf de mătase. Vârful biciului arăta locul fiecăruia:

― Tu aci!… Tu dincoace!… Tu dincolo!…

Iar tigrii îşi luau fiecare locul ştiut, fără împotrivire, înaintând cu paşii lor de gumă, balansându-şi cozile grele şi lungi.

[W]

Nici nu mai știu de ce i-am dat două stele.

Este totuși un clasic al copilăriei. O poveste "faină" dar care parcă se duce în neant. Comparând-o cu alte povești de genul (ex. Colț Alb) aș spune că e... sub.

Astea fiind spuse: recomandare absolută. E printre puținele cărți "nu prea bune" care merită recomandate. Nu neapărat pentru poveste (destul de bună pentru un copil) cât pentru formarea gândirii critice, pentru a pune în balanță calitatea reală a operelor scrise de autorii români (fără influențele politice ale vremii care au umflat artificial popularitatea unora "de pe filiera de partid").

[Gemma Fasheun]

I've read it so many times. The story of a polar bear cub taken from his natural environment after his mother was killed by hunters and placed in the circus life and the dramatic consequences of that kind of life upon the animal. Everytime I came to the end of this story I cry and make me think how cruel we are to each other and to everyting that surrounds us. Last time I read it was 2000.

[Pierrot888]

This is one of the first books that really impressed me, I remember reading it 8 years ago and crying.

[Lavinia]

O carte foarte frumoasa!!!
Am aflat o mulțime de lucruri despre Poli si evident, despre urșii polari.

[BELbooks]

2,5⭐️ citesc aceasta carte doar pt en and SUCKS

[Alexia Doandesi]

Cartea aceasta să cheamă FRAM, ursul polar și a fost scrisă de Cezar Petrescu și ilustrată de Dan Ungureanu. Cartea este genul roman de aventuri pentru copii. Fram, ursul polar este un clasic pentru copii, care este despre aventurile lui Fram, un urs polar capturat și dresat la Circul Strutki. El era foarte trist acolo și a vrut să fie înapoi la Arctic (și a reușit). Cezar Petrescu a fost născut pe 1 Decembrie 1892, în Iași. Nu știu exact cum i-a venit ideea de cartea aceasta, dar se vede că este o carte făcută în zilele de atunci. Când am văzut cartea asta nu mă gândeam că o să înceapă cu un circ. Eu mă gândeam că o să fie despre un urs polar (în cazul asta Fram) care explorează Antarctica, sau ceva de genul.

Personajul principal din povestea asta este, normal, Fram, ursul polar. Obiectivul lui era să ajungă înapoi în habitatul lui, la Arctic, unde a fost născut el. Fram reușește să ajungă înapoi la Arctic și a simțit fericire. Singurele relații a lui Fram la care pot să mă gândesc eu este cei doi copiii care le-au ajutat pe Fram, și ceilalți prieteni a lui Fram de la circ. Un moment profund în această carte a fost atunci când ursul polar și-a dat seama că nu-și mai are locul în habitatul lui original.
Decorul cărții adaugă sens povești. Mesajul transmis de această carte este despre importanța sentimentul că aparții și pierderea instinctelor naturale. Sunt exprimate prin acțiunile lui personajele din carte. Nu, nu pot să mă gândesc la o întâmplare reală care este similară ca una din carte.
Stilul lui Cezar de scris a fost simplu, dar cu niște cuvinte pe care nu le-am înțeles eu. Cred că întoarcerea în Arctica este un simbol al libertății, din cauză că a fost prins la circ.
Partea mea preferată era când Fram a reușit să ajungă înapoi la Arctic. Eu nu-mi amintesc o parte să nu îmi placă. Știu că era una, dar nu mai amintesc eu.După am citit cartea asta, am perspectiva ca să avem grijă de animale pe cale de dispariţie. Dacă aș putea pune o întrebare autorului, le-aș întreba: “La ce te gândeai când ai scris cartea acesta?”
Eu aș recomanda cartea asta lui oricui, și copiilor, pentru că este o carte foarte bună pentru oricare vârstă.

„El nu avea nevoie de imblanzitor, de cravasa și de semnale. Intra singur în arena, ca un om. Intra în doua labe, cat era de mare. Saluta in dreapta si in stanga, inainte si indarat. Pe urma facea un semn ca vrea liniste. Si incepea singur programul lui“

„Într-o zi, Fram a început să se gândească la ghețurile polare, la frații și părinții lui. L-a cuprins tristețea. În timpul spectacolelor, era din ce în ce mai absent.”

„Câteodată, la deșteptare, se pomenea singur-singurel... Începea să geamă ușor, să cheme, să se vaiete. Atunci se speria de propriul său glas.”