Teatru: 5. Improvizație la Alma. Ucigaș fără simbrie

by Eugène Ionesco, Vlad Russo (trad.), Vlad Zografi (trad.)

„Improvizaţie la Alma este o piesă în care încerc să-l imit pe Molière, fiind, de asemenea, o critică a unor critici. Le reproșez criticilor dogmatismul, neînţelegerea artei, refuzul lor de a înţelege teatrul. Criticii pe care-i pun în scenă în această piesă sunt niște critici militanţi.
Dacă răul pe care oamenii și-l fac unii altora își schimbă aparenţa, natura lui profundă rămâne aceeași. Am scris ca să mă întreb la rândul meu despre această problemă, despre acest mister. E tema piesei mele Ucigaș fără simbrie, unde ucigașul îl chestionează pe asasin încercând zadarnic să afle motivele urii acestuia. Ura poate avea pretexte, motive – nu. Asasinul omoară fiindcă nu poate face altfel, fără nici o motivaţie, cu un fel de candoare, de puritate. Ucigându-i pe alţii, ne ucidem de fapt pe noi înșine. A trăi dincolo de bine și de rău, a considera un lucru dincolo de bine și de rău, cum voia Nietzsche, nu este cu putinţă. El a înnebunit de milă văzând un cal bătrân prăbușindu-se și crăpând.“ (EUGÈNE IONESCO)

208 pages, Paperback

First published January 1, 2004

About the author

Eugène Ionesco, born Eugen Ionescu, was a Romanian playwright and dramatist; one of the foremost playwrights of the Theatre of the Absurd. Beyond ridiculing the most banal situations, Ionesco's plays depict in a tangible way the solitude and insignificance of human existence.

Excerpted from Wikipedia.

Reviews

[Ioana · Rating 4 out of 5]

Două piese de teatru tare bune, pline de umor negru, ironie și tâlc. Recomand!

[gandalfthepink · Rating 5 out of 5]

Superbe ambele piese! Ionesco chiar are un stil aparte, umor foarte fin, abordează teme profunde și te pune față în față cu niște adevăruri grele, iar la final îți rezervă ție oportunitatea de a ajunge la propriile concluzii.
“Improvizație la Alma” - o piesă tragi-comică, cu un ochi râzi, cu unul plângi. Aici Ionesco face o critică asupra criticilor, asupra celor care au impresia că știu tot timpul mai bine, impunând reguli și idei preconcepute pe care trebuie să le accepte toată lumea, raportându-se în special la lumea teatrului. Ionesco se introduce ca personaj pentru a-și apăra arta, pentru a apăra teatrul și libertatea de gândire. Dialogurile sunt superbe, foarte ironice și nici nu îți dai seama cum zbori peste pagini și ajungi la final…
“Ucigaș fără simbrie” este o piesă cu greutate, prin tema abordată. Berenger, personajul principal, ajunge la început într-un cartier luminos, care pare perfect din toate punctele de vedere, însă doar pare. Mai apoi află că liniștea și pacea de pe străzi sunt din cauza faptului că un ucigaș omoară oameni fără nici un motiv anume, și deși oamenii știu asta, pare că nimeni nu face nimic. Astfel Berenger este singurul care încearcă să îl găsească pe criminal, și să afle de fapt de ce face ceea ce face, însă la final când cei doi vor ajunge față în față, și acesta va încerca să îl descoase pe criminal, personajul nostru va ajunge de unde a pornit, adică fără răspunsuri. Pentru că răutatea de fapt nu are nicio justificare, nicio motivație… și oricât ne-am chinui sufletele să aflăm răspunsuri, la unele lucruri pur și simplu nu vom găsi niciodată. O piesă filosofică, profundă iar replicile personajului principal, toate frământările și gândurile lui, te vor face să te gândești și tu mult timp după aceea la tot ce înseamnă viața de fapt…