Fram, ursul polar

by Cezar Petrescu, Dan Ungureanu (Illustrator)

Toată lumea se bulucește la reprezentațiile Circului Struțki, vrând să-l vadă pe Fram, ursul polar.

Fram era numai un urs alb, însă un urs adesea mai omenos decât unii oameni.
Aceasta nu i-o iertau nici urșii, nu o înțelegeau nici mulți oameni.

Toată lumea, cu mic, cu mare, se bulucește la reprezentațiile Circului Struțki, vrând să-l vadă pe Fram, ursul polar. Or fi bune și celelalte numere cu tigri, maimuțe și clovni, dar tot Fram e răsfățatul publicului. Ghiduș, blând și deștept, mergând pe bicicletă și boxând sau împărțind bomboane copiilor, îi cucerește pe spectatori și circul întreg răsună de strigătele lor: „Vrem Fram! Vrem Fram! Vrem Fram!“

Într-o seară, ursul iese în uralele publicului, se așază în mijlocul scenei și își pune capul în mâini. Nu știe ce se petrece cu el și ce l-a apucat, dar știe că de la o vreme are un vis care nu-i dă pace: vede în somn întinderi nesfârșite de gheață, cerul cu aurora boreală, sloiuri plutitoare, un urs alb care-l cheamă la el... Și chemarea aceea e mai puternică decât toate râsetele pe care le stârnește cu giumbușlucurile lui.

„Am bătut galerii de imagini în lung și în lat: am căutat costume de circ și afișe, sănii, ghețari, am urmărit drumul lui Nansen, străzi din vechiul București, caravane de circ: m-am întors în trecut ca să pot reda cât mai bine pentru cititorii de azi cele două lumi ale lui Fram. De la galbenul-ocru strălucitor al lumii circului, la albastrul-gri rece al nordului, imaginile și-au făcut apariția firesc, deodată cu textul. Fram se transformă odată cu povestea, căutându-și locul, fiind urs și om în același timp fără a-și pierde credibilitatea. Nu te întâlnești foarte des cu așa o carte.“ - Dan Ungureanu

Genres: Romanian Literature, Fiction, Classics, Childrens, Romania, Literature, 20th Century

308 pages, Hardcover

First published January 1, 1931

About the author

S-a născut la Hodora-Cotnari, județul Iași, fiu al inginerului Dimitrie Petrescu, profesor la Școala agricolă Trifești lângă Roman, unde viitorul scriitor a și învățat între 1901-1903. Urmează liceul la Roman și apoi la Iași, unde își ia bacalaureatul în anul 1911. Obține licența în drept în anul 1915.
Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă "Comedie umană", o Cronică românească a veacului XX. Este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate a veacului.
Alături de Lucian Blaga, A. Maniu și Gib Mihăescu întemeiază revista "Gândirea" în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul și Curentul în 1928; director al ziarului oficios România în 1938 și al revistei România literară, 1938- suprimate în 1940; membru al Academiei Române, din 1955. Se afirmă ca romancier cu romanul "Întunecare" (1927-1928).
Obține Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoții gornistului - colaborare cu M. Nivicov

Reviews

[Ana · Rating 2 out of 5]

A trecut mult timp de când am citit cartea asta, dar cred că am uitat cea mai importantă parte. La început, mama lui Fram este omorâtă şi puiul este vândut circului. Când Fram face pe bolnavul, e dus înapoi la polul nord şi învinge cu un urs tiran, dar nu se poate obişnui cu sălbăticiunea şi se întoarce la civilizaţie pentru că îi e dor de circ. Faza asta cu „contactul cu omul transformă până şi fiarele” mi s-a părut grozavă când eram copil, dar acu nu stă bine cu sensibilităţile mele de adult.

[Georgiana · Rating 4 out of 5]

Eram un copil când am citit acest roman, am ținut cartea sub pernă câteva săptămâni deoarece nu voiam ca Fram să fie singur.. tare înduioșător și dureros mi-l amintesc și acum.

,,În fiecare viață de om a mijit odată ceva frumos și plin de lumină. O faptă rară. Un act de curaj sau de bunătate. O dovadă de iubire. O jertfă. Pe urmă a trecut. Numai cei fără simțire pot râde de asemenea amintiri.''

[Laura Frunza · Rating 3 out of 5]

Nu-mi aduc aminte dacă am citit în copilărie Fram, ursul polar varianta lui Cezar Petrescu.

Poate că da, pentru că subiectul, în mod evident, îmi era cunoscut. Sau poate că nu, pentru că sigur aș fi rămas marcată de scenele de cruzime la adresa animalelor din carte.

Dar literatura clasică pentru copii este plină de scene de cruzime la adresa oamenilor și animalelor, așa că probabil pe vremea aceea nu mi s-ar fi părut nimic ieșit din comun.  

Recitind acum textul integral al lui Cezar Petrescu, din perspectiva unui adult, și trecând peste scenele de abuz asupra animalelor și descrieri cu prea multe detalii ale vânătorii, am simțit cartea ca pe o parabolă a omului care este smuls din mediul său, educat altfel și care, în cele din urmă, nu-și mai găsește locul în niciuna dintre cele două lumi.

Fram este un pui de urs polar căruia îi este omorâtă și jupuită mama de față cu el, apoi este vândut unor vânători de balene care, la rândul lor, îl vând la circ. Lui Fram îi place circul, îi plac copiii și devine vedeta spectacolului itinerant. Celelalte animale nu sunt la fel de norocoase ca el, iar autorul povestește nenumărate scene în care animalele sunt abuzate pentru a fi dresate.

Brusc, însă, pe Fram îl cuprinde depresia, nu-și mai găsește locul, nu mai vrea să joace în spectacole. Este trimis înapoi la Pol unde, însă, descoperă că nu știe ce să facă. Îi este prea milă de animale să le omoare singur, așa că mănâncă doar prăzile lăsate în urmă de alții. Nu știe să ia urma prăzii, să adulmece prădătorii, să se bată cu alți urși pentru teritoriu și mai presus de orice, îi este frig. Organismul său nu mai e adaptat la temperaturile de la Pol.

Așa că Fram rătăcește de colo-colo până când găsește o ocazie de a se întoarce. Nu știm exact la ce anume se întoarce, cartea se termină cu Fram urcându-se într-o barcă și refuzând să mai privească înapoi.

Ca adult, mie mi-a plăcut cartea, în ciuda fragmentelor dure (și da, mă uit pe National Geographic la documentare dar când citești despre oasele sfărâmate ale craniului și organele calde și sânge etc parcă e altceva). Are câteva defecte de stil (multe repetiții, probabil pentru emfază, dar mie mi s-au părut redundante), dar limbajul e curat, autentic, deși plin de arhaisme. A fost scrisă în 1921, până la urmă.

Însă dacă ar fi s-o dau unui copil s-o citească, nu aș da-o mai devreme de 12 ani. În niciun caz lectură recomandată la clasa a treia. La 9-10 ani nu ai suficiente cunoștințe despre contextul social, de exemplu, pentru a o înțelege.

Evident, lectura ei poate prilejui conversații despre faptul că în prezent este interzis sa mai folosești animale la circ, despre faptul că există (sau ar trebui să existe) un sistem de protecție și conservare a animalelor, despre reintegrarea treptată în sălbăticie a animalelor crescute în captivitate, despre expedițiile la Pol și pericolele asociate cu acestea.

[Sandra Deaconu · Rating 5 out of 5]

,,În fiecare viață de om a mijit odată ceva frumos și plin de lumină. O faptă rară. Un act de curaj sau de bunătate. O dovadă de iubire. O jertfă. Pe urmă a trecut. Numai cei fără simțire pot râde de asemenea amintiri.''

[Dana Cristiana · Rating 3 out of 5]

3.5 ✨.

A romanian classic about a polar bear brought to a circus and taken back to the wilderness, but only after he already learns how to be human and his adventure.

It's a nice story and I'm glad I got to it later than never.

[Liviu · Rating 5 out of 5]

This is one the best children book there are and it is justly famous in Romania - since its apparition in the early 1930's it, Fram has become almost a common noun there.

The story of the playful and crowd favorite circus polar bear Fram and his fall into melancholia and refusal to perform followed by kids and their parents raising the money needed to send him back to the Arctic and then Fram's reintroduction to life among his kind is just the perfect children book and the illustration done by a famous Romanian painter just add to the power of this book.

On par with any illustrated children book in English I've seen

[Ioana · Rating 1 out of 5]

Few years ago I gave this book four stars because I remembered that I liked at as a child. It was a sad story about a polar bear cub that was sold to a circus by the hunters after they killed his mother. He was trained to the point that he was going by himself in the circus area and he performed without any whip "encouragement" (if you haven't noticed there is a guy with a whip close to the animal that performs that is ready to beat them if they don't do what they are told to do. That's how they train them.) The bear was released in the wild eventually, but he couldn't adapt anymore. All he knew was the life between humans.
I know that the majority of children stories are based on immoral problems and no all of them have happy endings (the original story of the Little Mermaid anyone?). Probably children have the ability to see only the good in everything and the bad part is not that shocking. Or it wasn't for me. But if I think now about it I can't get past the main idea.
This is not a bad written story. Actually, if I judge based only on that it will be probably still a 4 star.
I want people to read it. I want them to see what we do as humans to others living creatures. We believe that there are pyramids and that we are on top of them so we destroy the rules of the nature and the habitats that were already here long before we knew how to create fire and we impose our own rules that we created only for our benefit. We are too blind to see that in real life there are is us AND them, coexisting on the same planet and that our actions affect them more than we can imagine. Maybe it's not that late. Maybe more of us will get outside the box that we are living in and we will finally realise that we we not alone and that it's our job to protect other living souls that can't protect themselves from the most dangerous living creature. That that creature, my friends, is us.

[Adriana Ionescu · Rating 5 out of 5]

Țineam minte că Fram salvează pe cineva. Mai citisem cartea în copilărie, într-o altă viață....De aici a rămas amintirea mea, puternică și fermă.Cred că mai aveam câteva pagini până la sfârșitul cărții și aceasta amintire nu se regăsise....m.am înșelat eu ...? Dar nu, uite, aici îi salvează!!!!daaa, am ținut bine minte!!!!
O scriitură superbă, nemuritoare într-o o ediție însoțită de fabuloasele desene ale lui Dan Ungureanu ❤️
A2a citire❤️cred că toți ar trebui sa recitim macar o dată o carte care ne.a plăcut. E ca o întâlnire cu un vechi prieten. Mi.a fost dor de Fram♥️am retrăit din nou aventurile lui de la Pol și am retrăit din nou drama lui întors acum acasă, dar la un acasă străin, unde toți cei asemeni lui îl izolează din cauza comportamentului dobândit printre oameni. ❤️Am recitit câteva informații despre autor și am căutat să aflu dacă este vreo legătură între Camil și Cezar Petrescu_ vă las și pe voi să căutați 😘Un ultim sfat, deoarece nu vreau să vă rețin _ Citiți.l pe Fram❤️

[Mărioara Gaia · Rating 5 out of 5]

Ce sentiment frumos să redescoperi magia cărților copilăriei. Prin vocea naratorului am călătorit, din nou, în ținuturile înghețate, în farmecul acelui alb nesfârșit.. 💙

O lectură obligatorie pt toată lumea, de citit măcar o dată în viață.
Eu am recitit-o pt a 2a oară și știu sigur că nu va fi ultima...

[Natalia UN · Rating 4 out of 5]

O carte draguță pe care o recomand tuturor copiilor si celor de 7 ani si celor de 57 :) Am lecturat-o cu placere ;)

[Andreea_____527 · Rating 1 out of 5]

Să-mi bag cv în ursu măsii 💕

[CATalina ⭐ · Rating 4 out of 5]

⭐⭐⭐⭐

[Daria♡︎ · Rating 3 out of 5]

A fost prima mea carte "citită". Nu prea m-a prins la momentul respectiv, de aceea îi voi mai acorda încă o șansă.

[Vlad Constantin · Rating 1 out of 5]

mi-am luat cartea asta cumva ca sa incerc sa procesez experienta prin care am trecut in svalbard. cand am mers acolo, ursii polari nu erau pentru mine decat niste prezente fantomatice care ma forteaza permanent sa fiu alert, care umbla prin desertul inghetat si prin visele mele. a fost ciudat sa simt ca mi-e frica de ceva diferit de mine, de ceva ce nu inteleg si nu vad, de ceva ce stiu ca umbla in intuneric. cand am plecat spre svalbard ma gandeam la ursi si cu frica, si cu entuziasm. cat am stat acolo ma gandeam la ei doar cu frica. de-asta mi s-a parut asa ciudat ca, fara greseala, toata lumea m-a intrebat de ursi cand m-am intors, si aproape de nimic altceva.
avand in vedere aceasta experienta imi e destul de clar ca cezar petrescu n-a calcat niciodata in cercul polar, cu atat mai putin in partile in care sunt si ursi. ar fi stupid sa am pretentii de realism de la o carte de copii cu animale vorbitoare da gen... nu mi se pare convingator deloc, de fiecare data cand are naratorul de descris ceva concret si specific despre locul actiunii, o da numai in epitete si metafore de-alea lovecraftiene goale - e totu ba de neinteles, ba pustiu si lipsit de nadejde, ba "cum numai in tinuturile boreale" se poate, ba nu se cunostea cer de pamant.. cu alte cuvinte naratorul lasa spatii goale in descrieri fix acolo unde conteaza cel mai mult ca descrierile sa fie bogate - daca tot vrei sa scrii o carte despre cercul polar, zi-mi si mie cum arata lumina, cum suna vantul, cum se simte zapada/apa etc.. ca sa nu mai zic ca toate descrierile naturii sunt antropocentrice (chestiile sunt tari doar pentru ca umanitatea - instantata intr-un avatar copil sau un batran - o comercializeaza, si triste si absolut sinistre doar pentru ca umanitatea nu e prezenta) si complet inventate (my guy DID NOT see the aurora once in his life..) ce mi se pare cel mai aiurea e ca de multe ori proza lui petrescu suna ca o postare rasuflata pe facebook scrisa de o mama cu ambitii pseudointelectuale ajunsa la varsta mijlocie
mi-am amintit instantaneu de ce am urat cartea asta cand eram copil si m-au pus ai mei s-o citesc.. e vorba de un antropocentrism absolut dezgustator - natura e imblanzita, dresata si comodificata, transformata in spectacol pentru cea mai joasa speta umana - mica burghezie, cu tabieturile ei scarboase, cu pretentiile si aroganta ei (vezi scena de la inceput cu babele care comenteaza ca au dat bani sa-l vada pe fram). cu alte cuvinte, fram ursul polar e asa tare doar pentru ca are valoare performativa, pentru ca produce profit intr-o intreprindere, daca fram ursul polar ramanea la el acasa si nu era vandut la circ, atunci nu mai avea niciun fel de valoare, era un animal salbatic, supus "legii ursilor", dictate de "putere si foame", de parca oamenii n-ar fi la fel. aoleu si cat de rasista e cartea.. eu nu intelegeam chestiile astea cand eram copil dar smr..
in fine ideea e ca nu mi-a placut deloc, a trezit foarte multe amintiri si ganduri neplacute in mine, si mi s-a parut si frustrant sa citesc ceva atat de scarbos despre un loc pe care am avut ocazia sa-l explorez putin

ilustratiile sunt top tho f tare dle tonitza

[Andràș-Florin Răducanu · Rating 5 out of 5]

"Fram, ursul polar" de Cezar Petrescu.

Citit între 25 și 26 martie.

Număr de pagini: 308.

A fost cel puțin minunat să pot citi ceva ce ar fi trebuit să citesc încă din copilărie. Spoiler: vor mai fi altele. A fost o plăcere să mă refamiriarizez cu stilul lui Cezar Petrescu, cunoscut inițial în romanul "Întunecare". A-l cunoaște pe Fram, chiar dacă am întâmpinat niște "deja-vu"-uri, Dumnezeu știe din ce motiv, a fost minunat. Aceasta nu este corectă-politicește, nici nu trebuie să fie. Păstrează suficient de mult realism încât să fii surprins că este o lectură pentru copii, în genere.

Nota: 9.

[Ilinca Stef · Rating 5 out of 5]

Fram, the polar bear, is a book that show us in a poetic way how humans affect aninals. Is a very beautiful story!

[Cristi · Rating 5 out of 5]

:0

[Daria · Rating 5 out of 5]

Efectiv copilaria mea

[Teodora Leahu · Rating 3 out of 5]

"Era numai un urs alb, însă un urs adesea mai omenos decât unii oameni. Aceasta nu i-o iertau nici urșii, nu o înțelegeau nici mulți oameni."

[Andrei Cimpoies · Rating 4 out of 5]

e deja a doua carte pe care o citesc pentru licență și pe care o ador. regret că n-am citit-o când eram mic; poate m-ar fi făcut să-mi placă cititul mai devreme.

[Gelu Contiu · Rating 4 out of 5]

O carte buna de citit copiilor cu vasta peste 7 ani. Sunt multe de invatat din ea, subiecte despre care se poate discuta ulterior, dar exista si cateva scene mai violente, motiv pentru care recomand varsta mentinata.

[Cristi Ivan · Rating 3 out of 5]

Least favorite from Cezar Petrescu.

Fram, the Polar Bear tells the story of a polar bear that works in a circus, at least until a fateful night, when it forgets its artistic program. Longing for the polar nights and the ice shelf, Fram gets sadder and sadder, until the circus director decides to raise money from the audience to send Fram back to the North Pole. Before being sent back home, Fram remembers its first encounter with humans, when he was just a bear cub and his mother was shot trying to protect him. I admit I was impressed by the passage where the Eskimos skinned Fram’s mother and little Fram hugged the lifeless fur, trying to find its mother’s warmth for the last time.

Once Fram gets back into the wilderness, it faces a hostile world, were nothing makes sense. How could it kill seals and walruses when he knew how gentle creatures they were when it worked with them at the circus? Faced with moral dilemmas, once the occasion arises, Fram decides to go back to live with humans.

The story is good enough, but I didn’t like the breaks in the story, just to present some things that didn’t bring much – a journal from a polar expedition, the story of two children that attended Fram’s last show and so on. Also, I found the descriptive passages a little bit too much, and also too repetitive.

What I did like – the uniqueness of the story, with details of the circus life and the North Pole, the dramatic story of Fram and the moral of the story – someone who’s taken from his natural element and forced to adapt to another one, will always be in the middle, not a full part of any of them. *** stars

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Tigrii intrau în arenă unul câte unul.

Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet.

Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă.

După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.

Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. Nu merita nicio privire. Pentru dânşii, acum o singură făptură omenească era: femeia din mijlocul arenei, înfăşurată în rochia cu solzi aurii şi cu pietre scânteietoare.

Ochii ei luceau tot aşa de arzători ca ochii tigrilor. Numai că ochii verzi ai femeii erau poruncitori şi neînduraţi, pe când în ochii fiarelor se citea o mare şi istovită supunere.

Privirile lor se căutau, se aşteptau, se întâlneau. Era destul atât ca să se înţeleagă.

Ochii femeii străpungeau; ochii fiarelor coborau în pământ. În mâna întinsă se legăna un bici cu canaf de mătase. Vârful biciului arăta locul fiecăruia:

― Tu aci!… Tu dincoace!… Tu dincolo!…

Iar tigrii îşi luau fiecare locul ştiut, fără împotrivire, înaintând cu paşii lor de gumă, balansându-şi cozile grele şi lungi.

[W · Rating 2 out of 5]

Nici nu mai știu de ce i-am dat două stele.

Este totuși un clasic al copilăriei. O poveste "faină" dar care parcă se duce în neant. Comparând-o cu alte povești de genul (ex. Colț Alb) aș spune că e... sub.

Astea fiind spuse: recomandare absolută. E printre puținele cărți "nu prea bune" care merită recomandate. Nu neapărat pentru poveste (destul de bună pentru un copil) cât pentru formarea gândirii critice, pentru a pune în balanță calitatea reală a operelor scrise de autorii români (fără influențele politice ale vremii care au umflat artificial popularitatea unora "de pe filiera de partid").

[Gemma Fasheun · Rating 5 out of 5]

I've read it so many times. The story of a polar bear cub taken from his natural environment after his mother was killed by hunters and placed in the circus life and the dramatic consequences of that kind of life upon the animal. Everytime I came to the end of this story I cry and make me think how cruel we are to each other and to everyting that surrounds us. Last time I read it was 2000.

[Pierrot888 · Rating 4 out of 5]

This is one of the first books that really impressed me, I remember reading it 8 years ago and crying.

[Lavinia · Rating 5 out of 5]

O carte foarte frumoasa!!!
Am aflat o mulțime de lucruri despre Poli si evident, despre urșii polari.

[Alexandru Cocioabă · Rating 5 out of 5]

Pentru ultima dată în acel oraș, Miss Ellian se prezintă în arena circului Struțki, cu cei 12 tigri de Bengal și apoi dând reprezentație și Fram, Ursul Polar. Spectatorii sunt profund impresionați. Fram, Ursul Polar intra fără îmblânzitor și își făcea numerele fără ghidare. Cu toate acestea, tocmai în seara de adio, Fram nu mai apărea. Spectatorii sunt foarte nemulțumiți. Într-un târziu, Fram vine pe scenă, dar fără să mai execute nimic. După un timp în patru labe, ca un animal oarecare, pleacă spre cușca sa.

Doi copii vizitează menajeria circului Struțki. Fram stă nemișcat în cămară, închis cu zăvorul, deși nu este agresiv. Acesta visează la zilele copilăriei lui de mult apuse, înainte de a fi luat de eschimoși și vândut pentru circ. Își amintește de peștera unde s-a născut și de ursoaică, mama lui, cu care călătorise pe un sloi de gheață. Pe o insulă, ursoaica simte un miros străin, de om și de câine, înainte de a fi împușcată. De acolo, Fram se trezește pe o corabie, unde marinarul Lars îl botează, după numele corăbiei renumite cu care Lars străbătuse ținuturile polare (în limba norvegiană înseamnă „înainte"). Fram este vândut pentru zece sticle de rom și, curând, ajunge la circul Struțki. Vreme de șapte ani este fala circului. Acum, acesta tânjește după ghețurile polare.

Un fost vânător, pasionat de studierea urșilor, îl convinge pe directorul circului să-l trimită înapoi pe Fram, la pol. Acesta nu ar fi vrut, ca să nu piardă bani, dar ulterior realizează că poate câștiga din reprezentații în folosul lui Fram.

Ajuns la pol, Fram, nerăbdător dispare rapid între ghețuri. Curând cunoaște viscolul, și, neadaptat, Fram se „încălzește” făcând acrobații și giumbușlucuri. Viața la pol era un pic mai grea decât și-ar fi imaginat. Fără nimeni care să-i poarte de grijă, acesta trebuie să se descurce singur.

Instinctiv, se îndreaptă spre țărm. Văzu c��teva foci, dar, amintindu-și de trupa de foci de la circul Struțki, nu le putu ataca. Ajuns pe o altă insulă, o găsi plină de urme de animale. Se luă după urmele de urs polar. Ursul străin sări la bătaie, dar Fram se folosi de mișcările învățate la circ, ca să-l învingă și-l sperie. Trist, Fram realizează că și alte vietăți fugeau de el, considerându-l dușman. Cu toate astea, Fram ajunge să profite de morsele ursului străin, deși acesta, Fram îl poreclise „Căpățânosul”, s-a săturat să vâneze pentru altul și a plecat de pe insulă, pe un sloi plutitor. Treptat, Fram învață să-și facă adăpost de viscol..........

[Gabrielle Danoux · Rating 4 out of 5]

Texte français de Luce Vidal, sans doute une adaptation. Action facile à résumer: Fram, ours polaire et star du cirque, se languit de la banquise et y retourne sans y trouver sa place. Il revient parmi les hommes. le texte est très populaire en Roumanie auprès des enfants (mais est-il encore lu aujourd'hui?), c'est un peu le chef d'œuvre de l'auteur. Je le lis comme une allégorie ou une fable : "Le loup et le chien" du lieu et de l'époque. C'est une version réaliste, pessimiste et, pour l'auteur, prophétique. La Fontaine prenait parti pour le loup ; Petrescu, passant sous silence la marque du collier au cou, nous fait comprendre que c'est bon le soleil, la nourriture sans chasser ni tuer et les câlins des enfants (la gloire littéraire, mise en abyme). le texte a été publié en 1931, un an après le retour de Carol II au pouvoir qui conduira à la dictature royale. Petrescu fit comme Fram : il prit parti pour le roi puis, après le coup d'état légionnaire, se déclara ennemi du roi et pro-légionnaire. le régime communiste, quant à lui, le fit académicien. En même temps, c'était écrit et l'histoire lui donne plutôt raison : certains, en Roumanie ou ailleurs, partirent, d'autres furent mis au placard (Blaga, Bacovia), mais la plupart à des degrés et des manières différents, se sont adaptés (ils n'avaient du reste pas forcément le choix), avec ou sans émigration intérieure. Personnage opportuniste et peu sympathique, enfin, je n'aime pas pousser le jugement trop loin. Son personnage, lui, a l'excuse de la tristesse et, quelque part, de raconter une histoire en racontant le moins d'histoires possibles.
En fait, cet ours me rend un peu mélancolique, mais j'en garde un souvenir attendri.

[Daria-Ioana · Rating 3 out of 5]

O carte simpatică.
Aparent am început s-o citesc pe la 11 ani - și am abandonat-o la primele 11 pagini, conform semnului de card personalizat uitat în carte - pentru că nu mi-a captat atenția. Recunosc, nici astăzi nu ar fi tipul de carte pe care aș alege-o dintr-un morman de cărți pe care aș vrea să le citesc.
S-a întâmplat totuși s-o citesc când a fost adusă în discuție ca fiind cartea preferată a persoanei cu care vorbeam - fapt ce, trebuie să recunosc, m-a intrigat (și, hai să fiu sinceră, am citit atâția "clasici", cum să nu ajung *eu* la această carte prea bine cunoscută).
Mi-a plăcut. A fost simpatică, dar din nou, nu îmi plac așa mult cărtile de "aventură", cu călătorii, etc; dar pentru ceea ce este și anul în care a fost publicată, este un mod foarte frumos și accesibil pentru copii de a trasnmite cât de problematică este situația cu circul și cât de chinuite sunt aceste animale și suferința pe care acestea o trăiesc doar de "dragul" unui business. Îmi place foarte mult cum este portretizată relația dintre om-animal și cât de specială e - și mai ales, cât de blânde sunt animalele.
Mă bucur că am citit-o. Simt că m-am ridicat cu o treaptă pe scara importanței cărților citite.