„Raluca Feher e o rockerita a scrisului, din cel putin doua motive. Unu: lucreaza in publicitate, unde cuvintele scapara si pocnesc din calcaie. Doi: in literatura conventionala (si prost) denumita «de calatorie», blues-ul nu invita la infierbintirea sangelui, ci la picoteala. Pe rastelul din care ea iti ia armamentul scrie, cu litere electrice, «Rock’n roll over, Beethoven». Daca i-ati citit pataniile din Argentina, Uruguay si Chile, stiti la ce sa va asteptati: ritm de TGV, fraze trepidante si un cocktail afectiv cu o reteta usor de transcris si greu de nimerit: ironie, insolenta, bravada, nitica exasperare si credinta ca poti lua la bord orice pasager fara riscul de a-l pierde de client“ - Radu Paraschivescu
Prea multă miștocăreală. E drept, inteligentă, dar too much is too much. Atîta miștocăreală devine obositoare. Are ceva cu ghida aia din Mongolia. Nu i-a placut neam de ea.
Foarte simpatică Raluca Feher. Binențeles (sic!) dacă-ți place genul de miștocăreală în care scrie ea. Eu nu știam că-mi place, puteam bănui, dar nu aveam de unde avea idee.
Mongolia mi s-a părut dintotdeauna (de la timbre, cred) fascinantă, dacă n-ar fi într-așa un hal de remote comparat cu ce mi se pare mie accesibil poate mi-aș pune concret în plan să ajung pe acolo. Dar la pensie este mereu loc. :p
Coreea și Japonia nu mă preocupă în mod deosebit, dar mi-a plăcut să citesc despre ele.
PS Cine face ordine pe aici și ar putea șterge una din cele două variante ale acestei cărți existente pe gr? Aceasta e cam inutilă:
Da, o spun din nou, tare și răspicat: Raluca Feher mă enervează din ce în ce mai tare! Păi bine, măh fată, adică nu am io ale mele de citit, de astea de business (să mi se deschidă și mie creierașul pă materie de făcut lovele), de vizitat ale mele (am niște restanțe la capitolul ăsta de îmi vine să dau cu cuțâtu-n ptiatră!), de văzut de ale mele pe linie de servit patria 2.0?
Ba am, cum să nu le am. Dar tu batman, batman de vii și mă tot lovești, din când în când (sigur există undeva în cosmos o cometă pe nume Feher, că așa vii și tu cu traiectoria, când te apucă de coada celestă inspirația…) cu câte o carte, care mă face să mă întreb de ce te mai citesc, jur!
Un altfel de jurnal de calatorie. Pitoresc, amuzant. Un limbaj colorat si multe informatii atipice. In concluzie stiu ca vreau sa vad Coreea de Sud, poate Japonia si sigur nu Mongolia.
O lectie importanta de istorie, de antropologie, un ghid de calatorie - trei intr-unul - o carte scrisa cu inteligenta si cu mult umor. O lectura obligatorie pentru cei care vor sa calatoreasca in Mongolia, Coreea de Sud si Japonia - fizic sau macar din fotoliu.
Vazusem un interviu pe hotnews cu Raluca Feher despre cartea asta si am citit-o sperand ca o sa semene cu interviul. Am avut parte de aceleasi misto-uri in carte si cred ca a ajutat sa am in minte o voce pentru toate pasajele despre imparatii japonezi, despre coreenii betivi dar sociabili sau despre latura frumoasa a unei nopti intr-o iurta din desertul Mongoliei.
Unele parti sunt in mod evident crescute din niste cuvinte cheie, poate scrise la minus 10 grade pe intuneric sau pe bancheta din spate, pe drum intre doua sate. Chiar daca povestea e refacuta acasa, de obicei cartea compenseaza lipsa detaliilor revenind brusc la Romania si la felul in care aceeasi poveste a crescut la noi, cu seminte, apa de ploaie si inteligenta romaneasca.
Cartea isi alege constient cititorii, sau asa reiese din predicile politice (unul din ingredientele cartii), felul in care sunt descrise personajele, in special cele feminine si felul in care capitolele din carte seamana cu blogul si cu articolele scurte scrise de autoare.
A fost un jurnal de calatorie usor de citit. Cred ca sandwich-ul cu politica la mijloc si stilul de scris se potrivesc, si astept cum se vor potrivi in urmatoarea carte a Ralucai.
In vacanță am fost la Olimp, la noi ici-șa pe malul mării, însă citind Splendidul loc al fericirii supreme, am senzația că m-am întors din Asia (unde mai pui că n-am plătit nici avionul?).
Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum agăsit Feher Mongolia, Coreea și Japonia este scrisă de Raluca Feher, om vesel și neconvențional ce vine din zona publicității - deci știe ce și cum să zică și să îți dea să te țină cu ochii în carte până prinzi răsăritul, deși nu ști când a trecut apusul.
Cartea este o colecție amintiri spicuite de prin de jurnalele de călătorie, sau cum îi place chiar autoarei să spună "o carte țesută din petice" ce te plimbă prin Mongolia, Coreea și Japonia. Coperta anunța 4 călătorii și cât pe ce să strig că am fost "furată la cântar", dar când colo, Japonia e prezentată în doua părți - un fel de Karate Kid 1 și 2.
cineva spunea pe-aici printr-un review ca in cartile Ralucai Feher e prea multa mistocareala. Cred ca nu a inteles ironiq si autoironia muscatoare, oboseala si tristetea, umorul atat de bun si, mai ales, Metafora. Raluca Feher e o artista a metaforelor nefortate. Se nasc in mintea ei la fel de usor cum noi, ceilalti, bem apa. O carte de 5 stele si un mic bemol: nu era locul aici de Ponta si PSD. Nici chiar in metafore. Strica tot, si mai ales strica depaysarea pe care mi-a creat-o, aruncandu-ma din senin inapoi in Romania. Noroc ca nu se intampla asa de des in carte.
Idealul meu de calatorie - cu mintea deschisa catre intelegerea culturii locale :) D-na Feher ma ajuta sa infrang tristetea care altfel se tine scai de mine.