Drușca. Povești de la marginea pădurii

by Otilia Țeposu

In rastimpuri citim textele Otiliei Teposu publicate in revista FORMULA AS, si sufletul ni se topeste in cu prinsul unei consolari dense. Exista o puritate dorita de noi toti, indiferent de varsta pe care-o avem, o bunatate intuita demult, dar care parca nu ni s-a intamplat pana la capat niciodata. Exista cuvinte curate si harul de a povesti al acestei triste doamne. O putere a lucrului simplu si bine facut, ce te vindeca de frustrare si de starea in tine pe loc in absenta calatoriei. Cand in lume nu mai poti pleca nicaieri, cumintenia din povestire te poarta departe si te aduce indarat, catre si dinspre minunile prime ce te-au facut fericit si te-au invatat fara sa prinzi de veste. Indarat in copilaria ce se afla, ca si ingerul, langa fiecare, fara sa-l vedem. Nu se poate ca intre timp cartea Otiliei Teposu sa se fi tiparit si noi sa nu fi aflat! De ani de zile dorim s-o gasim in librarii, intr-un tiraj indestulator, cu un sumar neaparat numeros. Necesara ca o sarbatoare, minunata ca o tara straina si ca o tara natala, ca lumea in sasi, pe care nu avem cum s-o cunoastem si sa ne-o apro priem cu adevarat daca mai intai nu o citim tinand-o in brate, avand ea, cartea, greutatea ideala a unui sfant copil propriu. - Constanta Buzea Romania literara, nr 39/2004

176 pages, Paperback

Published December 1, 2017

Reviews

[Bianca Elena · Rating 4 out of 5]

cute

[Luminiţa Cristina · Rating 5 out of 5]

Am simțit căldură în glasul povestitoarei și am fost uimită de ușurința cu care reușea să privească printre amintiri cu aceiași ochi de copil, atentă la fiecare detaliu, la fiecare sunet și miros, la fiecare trăire. Din fericire, mi-am trăit copilăria tot la sat, într-adevăr, nu pe meleaguri la fel de pitorești și retrase ca cele descrise în poveștile de la marginea pădurii, însă am fost în asentimentul autoarei în legătură cu multe experiențe dintre cele descrise. La răstimpuri, cred că am simțit adierea aerului trist al acestor amintiri, însă nu am reușit să identific până la ultimele două sau trei povestiri despre ce era vorba. Sfârșitul cărții e neașteptat de trist și dincolo de melancolia cu care mă obișnuisem, recunosc că am simțit un fel de dezamăgire. Tabloul creat rămâne, însă, autentic și plin de inocență. Cei ce își pot retrăi cu atât de multă ușurință amintirile din copilărie sunt, din punctul meu de vedere, niște norocoși.

[Emilia Muller · Rating 5 out of 5]

Cartea aceasta e scrisă cu atât de multă blândețe, încât ai sentimentul aievea că-ți mângâie cineva creștetul. Te pierzi cu multă ușurință în farmecul poveștilor copilăriei și asta și pentru că ceva din trecutul fiecăruia dintre noi încă mai are stăpânire asupra noastră și asupra simțurilor noastre. Citind cartea, îți pierzi cumva vârsta. Nu ești nici adult și nici copil. Ești un bol de amintiri în care s-a stârnit furtuna și miroase a frig și a Crăciun, a mere coapte și porumb fiert, a veselie și protecție, a vară și a pere, a râset și primăvară, a povești fermecate și descoperiri uluitoare, a staniol colorat care încă mai păstreză mirosul ușor amar al ciocolatei, a porumb de floricele și plăcintă cu brânză sărată, a eternă tinerețe și bătrânețe, a îmbrățișări calde și leuștean, a praf în bătaia vântului și a liniște de nopți de iarnă.

Întreaga recenzie poate fi citită aici - https://bombitaluivladmusatescu.blogs...