Le corps de ma mère

by Fawzia Zouari

"On peut tout raconter, ma fille, la cuisine, la guerre, la politique, la fortune ; pas l'intimité d'une famille. Allah a recommandé de tendre un rideau sur tous les secrets, et le premier des secrets s'appelle la femme !" Il aura fallu le déclenchement de la révolution du Jasmin, en Tunisie, pour que la narratrice se décide à écrire sur sa mère, morte trois ans plus tôt. Se remémorant les dernières bribes de confidences maternelles, elle entreprend de percer l'énigme de cette femme bédouine, secrète et dure. S'engage une enquête qui révèle peu à peu la vie de Yamna, bien loin de ce qu'imaginaient ses enfants.

Genres: Africa, Fiction, France

315 pages, Mass Market Paperback

First published March 4, 2016

Reviews

[Ratko · Rating 3 out of 5]

"Le corps de ma mère" (у слободном преводу "Тело моје мајке", мада реч "corps"  има значење и "леш") Фавзије Зуари, списатељице из Туниса почиње повратком нараторке из Француске у родни Тунис, како би последњи пут видела мајку која је у коми, на самрти.

Имајући такав почетак у виду, очекивао сам да ће се већи део приче заснивати на реминисценцијама на мајчин живот и однос мајке и ћерке и/или однос мајке и њене друге деце.
Има и тога, али је средишњи, највећи део највише посвећен фолклорном, положају жене у тунишанском друштву и приказивању старог тунишанског (патријархалног) света и његовог нестајања пред модернизацијом и колонизаторима. Много је ту легенди, веровања, језик је разбокорен и пун украса, што ми се искрено није превише допало.
У реду, занимљиво је читати о обичајима који нестају, али очекивао сам више.
Укупан утисак - 3*.

[Stanley Levine · Rating 4 out of 5]

Implied author, whose biography is very close to what we know of the author, writes the book of her mother, in 3 parts. The first part ("Le corps de ma mere" pp. 19-108), dated Tunis, Spring 2007, begins with the author's return to Tunisia from France because her mother is dying. It recounts in a realistic style her mother (Lalla, or Yamna)'s final days in the hospital amid visits by her family, first close family members, then more extended, then seemingly the entire village. Description of the intra-family dynamics. Part II ("Le conte de ma mere", pp. 109-265) is said to be her mother's revelation of her intimate self after a lifetime of keeping it all inside acc to traditional expectations for a woman in that time and place (a Bedouin village named Ebba) which she stubbornly clings to after her daughters move her to the capital, Tunis - as told to her maid who then tells it to the author. This is a winding tale, full of digressions, chronological back-and-forths, emotions outbursts, folk tales and stories which may be made up by the mother. Part III ("L'exil de ma mere" pp. 266-310) tells of how Lalla deals with the compromises she has to make living in Tunis, sick and aged. Finally, a short "Epilogue" pp. 311-315) recounts the burial ceremony and the author's thoughts on her flight back to Paris. There are so many themes reflected in this novel that even to list them would be too long. Obviously it deals with traditional life and modernisation, with the role of women in traditional and in modern Tunisian society, with the question of education (each of the four daughters has a different life experience after finishing their education - the eldest two for 3 years, the 3rd becomes an accountant, and the author goes to Paris to complete her education and become a writer, sexual practices, folk beliefs, hero-worship and the worship of "saints", treatment of minorities (e.g. gypsies, nomads, French settlers, homosexuals...), the Mosque, and in particular the author's own search for her place between two cultures. Although in a sense everyone in the novel is between two cultures. It reads more like a "conte" than a standard novel, as it does not feature fully 3-dimensional characters, every character is seen from the outside. Not even the narrator/author is a fully developed character. But it is a passport to another world on multiple levels, and so rewards the reader richly for the time spent reading it.

[Maria Stefania Ionel · Rating 4 out of 5]

Întotdeauna citesc prefața sau postfața la cărți, fie că e lungă sau scurtă, fie că îmi place sau nu. Simt că e o responsabilitate pe care o am atunci când iau o carte în mână, însă arareori rețin aceste părți sau îmi notez ceva din ele. De data aceasta e diferit pentru că e bine scrisă de sora mea, Alexandra Ionel, pentru că e o carte tradusă de ea, pentru că m-a făcut să mă gândesc la copilăria și la mama noastră într-un mod diferit, mai puțin apăsător și mai fluid decât cel al psihoterapiei pe care o și fac o și practic.

Din postfață:
“Cartea se integrează in acel gen de literatură contemporană […] care urmărește să redea cu exactitate și empatie experiențe personale, escamotând voit căutările stilistice pretențioase sau erudite. Propunându-și să reînvie universul arhaic al copilăriei autoarea apelează la acea memorie pură […] ce relatează trăirile în simbioză cu locul, contururile și culoarea lor în timp.” (p. 245) Alexandra Ionel

Din epilog:
“Așa că, astăzi, pentru mine, mama n-a murit. Încă mai pot s-o invoc, cum invoca ea duhurile. Când mă concentrez bine, îmi apare așa cum era. Și mă văd cerându-i iertare pentru că i-am purtat amintirea până sub acoperișurile Franței și i-am așternut-o într-o limbă străină.” (p. 244)

Fawzia Zouari - “Trupul mamei mele”, Editura Casa Cărții de Știință, 2020

[Yousra · Rating 5 out of 5]

Récit incroyablement écrit d’un style mélodique qui te plonge dans un univers mélancolique tout aussi réel que surréel. L’auteure raconte une histoire humaine touchante sur sa maman qui lui est tellement proche mais inconnue. Ce livre m’a fait rire et pleurer. Je me suis sentie nostalgique à un passé que je ne connaissais pas et ça m’a poussé à me poser des questions sur mes propres origines.

[J Thayre · Rating 4 out of 5]

https://aroundtheworldonefemalenoveli...

[Caroline Segal · Rating 1 out of 5]

Abandonné. Je n'ai pas du tout aimé.

[Anylou · Rating 1 out of 5]

Pas fini indigeste

[Cyrine Alaya · Rating 3 out of 5]

J'ai découvert et rencontré Fawzia Zouari lors d'un atelier de traduction. Nous avons travaillé sur son livre Le Corps de ma mère. Un récit à plusieurs dimensions où l'on fait connaissance de Yamna, alors plongée dans le coma et que Naïma va faire revivre lors d'un long récit. L'évocation du destin des femmes berbères illustre la dureté de la vie dans les petits villages, cantonnées à la vie domestique, à l'éducation des enfants, surtout des fils, essayant d'évincer les co-épouses et garder son rang dans la famille. Entre contes, souvenirs idéalisés et légendes familiales, c'est un récit touffu et quelquefois confus, convoquant épisodes réels, superstitions ou fantasmes dont il n'est pas aisé de faire la part. Malgré la succession des aventures picaresques, je me suis perdue avec le nombre de personnages entre le père de Yamna, ses frères, son demi-frère, la co-épouse de son père et les frères et soeurs de la narratrice. Le corps de ma mère s'est avérée être une lecture mitigée, alternant épisodes décrivant la vie des femmes, souvent intéressant avec des histoires abracadabrantesques qui m'ont lassées, au point d'avoir par moments, une lecture en diagonale. Néanmoins j'ai apprécié l'écriture de Fawzia Zouari qui me donne envie de découvrir d'autres romans de cette écrivaine.

[Karine Ruest · Rating 4 out of 5]

-1-Tunisie