Cu fotografii de Andrei Pandele, Dan Vartanian, Dan Dinescu, Sorin Vasilescu, Peter Derer, Şerban Lăcriţeanu, Andrei Bîrsan, Nic Hanu, Radu Ştefănescu
„Poate că Andrei Pandele a inventat aparatul fotografic ideal, acela care imprimă direct în memoria noastră ceea ce vedem, dar cu inima, sufletul şi viziunea lui.“ (DINU LAZĂR)
„Fotografiile lui Andrei Pandele sunt singurele fotografii-document făcute cu umor şi interes, şi singurele care rezistă unei probe a timpului.“ (COSMIN BUMBUŢ)
Mult mai degrabă un album decât o carte, dat fiind numărul apreciabil de fotografii, volumul de față merită apreciat din cel puțin două puncte de vedere. Primul, simplu de intuit, este valoarea sa documentară. Dl. Pandele &Co. practic corifeii artei fotografice din ultimele decenii, ne prezintă radiografia (evident, alb-negru...) unei zone dispărute, cu bunele și cu relele sale, multe necunoscute cititorului contemporan. Al doilea, poate la fel de important, îl constituie cele două expozee care încadrează calupul de fotografii, cu referiri la istoricul cartierului și la actuala criză prin care trece orașul, cel puțin din punct de vedere al circulației. Ambele merită citite, pentru că deschid foarte multe ferestre.
Cât despre fotografii, îmi permit un singur sfat: precum glumele sau bomboanele, merită savurate în cantități mici...
“În București s-a demolat pe timp de pace mai mult decât au distrus două războaie mondiale plus două cutremure mari (cele din 1940 si 1977). O suprafață imensă din orașul istoric a fost rasă de pe fața pământului. “Marele conducător” dorea să transforme târgul patriarhal și Micul Paris al bunicilor noștri într-un Phenian utopic. Să dărâme întregul oraș și să înlocuiască vechile clădiri cu decoruri de operetă.”
Acest album are un elect copleșitor asupra celui/ celei care îl răsfoiește. Să vezi oameni, case și cartiere care, la un semn din mână al unui dement, au dispărut sub lama buldozerelor, să-ți imaginezi disperarea bucureștenilor deveniți peste noapte ,,locatari la bloc”, să vezi cum este transformat într-un morman de moloz un oraș plin de culoare și verdeață, cochet și viu, este aproape de netolerat. Cartea lui Andrei Pandele este un memento al unei lumi ucise brutal și fără regrete. Comunismul a distrus vieți, spirite, clădiri, parcuri, orașe, animale, opere de artă, lăcașe de cult. Acest regim a fost reprezentat de Ceaușescu, dar nimic din ceea ce a făcut acest pigmeu al istoriei nu ar fi fost posibil fără ajutorul unor monștri care i-au susținut ideile și i-au îndeplinit cu zel ordinele (și chiar au plusat pentru a-i face pe plac) și care sunt cel puțin la fel de vinovați ca și el. ,,Bucureștiul mutilat” este un bocet mut și sfâșietor.
Mi-a plăcut foarte mult ideea de a păstra, măcar sub forma unor fotografii, un spațiu și o serie de monumente ale arhitecturii care nu mai există. Cartea se axează pe seria de demolări făcute ca să se elibereze spțiul pentru măreața Casa Poporului. Cred însă că ar fi fost mai de impact dacă am fi putut vedea o paralelă între cum arăta în trecut și cum arată acum. Cel puțin unde se putea.
Și cred că se putea merge mai mult pe ideea de mutilări recente. Pentru că și asta e destul de trist: că au continuat și după moartea lui Ceaușescu și mai continuă și azi.
Colectie impresionanta de imagini-document, insotita de comentariile autorului. Un "must have" pentru toti cei pasionati de trecutul recent al Capitalei.
O colectie impresionanta de imagini ale unor locuri distruse la dispozitiile unui dement. La final cartea contine si propuneri de remediere, atat cat e posibil, a prostiilor facute atunci. Probabil ca nu are cine sa le asculte. PMB are alte prioritati.
As recomanda citirea cartii Arhitect in "Epoca de aur" a lui Gheorghe Leahu. Explica cele intamplate din perspectiva unuia din cei care au fost fortati sa participe la aceasta distrugere fara noima. As spune ca cele doua carti se completeaza si intregesc imaginea a ceea ce s-a intamplat.
stau și mă întreb cum ar fi arătat Bucureștiul fără distrugerile excesive ale lui Ceaușescu… fără Casa Poporului, fără șirurile lungi de blocuri identice, fără fântânile urbane din Piața Unirii. astăzi, am fi vizitat un București mai așezat, mai pitoresc, nu atât de impozant prin arhitectura brutalistă care l-a împânzit.