What do you think?


Istoria ilustrata a românilor pentru tineri
Ioan-Aurel Pop is professor and Rector of Babes-Bolyai University in ClujNapoca, the author and co-author of over fifty books, treatises and textbooks and of over three hundred articles and studies, Doctor Honoris Causa of universities in Alba Iulia, Timisoara, Oradea, Cahul, Galati, Sibiu, Targu Mures, the State University of Chisinau, "Ion Creanga" Pedagogical University of Chisinau. He is a member of the Romanian Academy, of the European Acade - my of Sciences and Arts in Salzburg, of the National Virgilian Academy of Sciences, Letters and Arts in Mantua (Italy) and a member of the European Academy of Sciences, Arts and Letters in Paris. He has been Director of the Romanian Cultural Insti - tute in New York (USA) and the Romanian Institute for Culture and Humanistic Research in Venice (Italy) and he is Director of the Centre for Transylvanian Studies of the Romanian Academy.
- GenresHistory
Paperback
Published January 1, 2018
About the author
Ioan Aurel Pop
47 books20 followersIoan-Aurel Pop este un istoric român si profesor universitar. Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Romane, a condus si Institutul Cultural Roman din New York (SUA), precum si Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia (Italia). Din martie 2012, este rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2015, este presedintele Comitetului National al Istoricilor din Romania si reprezentantul Romaniei in Comitetul International de Stiinte Istorice. Membru in diverse academii si organizatii stiintifice nationale si internationale, visiting professor al unor universitati din SUA, Franta si Italia, acad. prof. Ioan-Aurel Pop este, de asemenea, autor a peste saptezeci (70) de carti, tratate si manuale, si a peste cinci sute (500) de studii si articole, publicate la edituri de prestigiu si in periodice din peste 20 de tari din Europa, America si Asia. Temele predilecte de cercetare fac parte din domeniul istoriei medievale si moderne timpurii: institutii ale Transilvaniei, relatii intre Tarile Romane, natiunea medievala, raporturi romano-maghiare, paleografia latina si limba latina ca limba a izvoarelor.
(https://www.libris.ro/istoria-adevaru...)
(https://www.libris.ro/istoria-adevaru...)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
March 22, 2020
Am citit volumul sub denumirea alternativă „Istoria românilor pentru elevi”, dar din câte mă prind din poze de pe internet, ar fi vorba de același lucru, dar cu un nume puțin diferit.
Mai ales la început, cartea mi-a dat impresia de compilație din alte surse, de parcă Ioan-Aurel Pop ar avea o altă istorie a românilor în față și ar lua din ea doar anumite părți, pentru a scurta materialul cât să pară accesibil pentru elevi. E ocazional repetitiv, alteori grăbit, nu pare foarte decis ce stil vrea să abordeze și, sincer, cartea ar avea nevoie de încă o editare. Nu de o nouă ediție, ci de cineva care să treacă prin ea și să se asigure că formează un tot coerent - și că nu sugerează, de exemplu, că o anumită personalitate istorică non-Țepeșiană ar fi înviat în condiții de fantasy cu vampiri:
Sau că popoarele nu pot forma state decât dacă sunt creștine:
(Nu spun că secvența întâmplărilor n-ar fi asta, dar cumva sună a cauzalitate din text.)
Cartea conține informații istorice - deși cât de bune, n-aș putea spune sigur. O să presupun că le nimerește, dat fiind faptul că e un istoric recunoscut, dar par oarecum expuse de-a valma. Uneori face paralele cu ce se întâmpla în restul Europei, dar paralele sunt foarte fugitive și neexplicate, ca și cum am ști, deja, când a fost Războiul Celor Două Roze, iar simpla lui pomenire ne-ar evoca epoca.
Probabil că volumul ajută dacă vrei să înveți pentru Bacalaureat sau Capacitate, pentru că pare să atingă punctele esențiale ale istoriei așa cum le țin minte de prin lecțiile de la școală. Însă în afară de asta, par să mai existe doar două alte concesii făcute elevilor: lungimea cărții (e destul de scurtă) și explicațiile unor cuvinte care ar putea fi mai rare.
Din păcate, explicațiile cuvintelor sunt mai degrabă condescendente decât utile, iar uneori mai mult încurcă decât ajută, cum ar fi în cazul următor, în care daco-geții cioplesc lemnul gingaș:
Apoi, exprimările bombastice și auto-bătăile pe umăr abundă. Dacii nu au fost cuceriți de oricine, ci de „cel mai vrednic împărat din toate timpurile”. Columna lui Traian este „[m]onumentul - cel mai mare și mai frumos de acest fel din capitala imperiului”. Dacii n-au învățat oricum latina, ci chiar ușor. Și tot așa, de-a lungul istoriei.
Când ajungem la zilele noastre, în loc s-o ia mai ușor, apasă pe pedala de accelerație a expresiilor frumoase și a patetismului:
Dacă ar fi să recomand o carte de istorie a românilor cuiva, sigur n-aș recomanda-o pe asta. Am avut câteva obiecții și comentarii și la „O istorie sinceră a poporului român” de Florin Constantiniu, dar aceea pare grozav scrisă prin comparație. Chiar pare mai sinceră și mai umană.
Iar asta chiar aș evita să i-o dau vreunui elev, pentru că îmi amintește tot ce nu-mi plăcea la istorie în școală.
Mai ales la început, cartea mi-a dat impresia de compilație din alte surse, de parcă Ioan-Aurel Pop ar avea o altă istorie a românilor în față și ar lua din ea doar anumite părți, pentru a scurta materialul cât să pară accesibil pentru elevi. E ocazional repetitiv, alteori grăbit, nu pare foarte decis ce stil vrea să abordeze și, sincer, cartea ar avea nevoie de încă o editare. Nu de o nouă ediție, ci de cineva care să treacă prin ea și să se asigure că formează un tot coerent - și că nu sugerează, de exemplu, că o anumită personalitate istorică non-Țepeșiană ar fi înviat în condiții de fantasy cu vampiri:
„A murit în exil, în Italia, cu gândul de a-și aștepta obșteasca înviere în Transilvania natală, convins că nu poți învia cu adevărat decât în pământul patriei. Dorința episcopului martir (mort pentru credință) a fost împlinită abia după 230 de ani” - despre Inocențiu Micu-Klein
Sau că popoarele nu pot forma state decât dacă sunt creștine:
"ungurii nu au cucerit și organizat teritorii, fiindcă ei nu aveau un stat propriu-zis, erau păgâni, se aflau în faza gentilico-tribală [...]După un timp, au devenit sedentari, au început să practice agricultura [...] s-au creștinat, iar în anul 1000 și-au proclamat regatul”
(Nu spun că secvența întâmplărilor n-ar fi asta, dar cumva sună a cauzalitate din text.)
Cartea conține informații istorice - deși cât de bune, n-aș putea spune sigur. O să presupun că le nimerește, dat fiind faptul că e un istoric recunoscut, dar par oarecum expuse de-a valma. Uneori face paralele cu ce se întâmpla în restul Europei, dar paralele sunt foarte fugitive și neexplicate, ca și cum am ști, deja, când a fost Războiul Celor Două Roze, iar simpla lui pomenire ne-ar evoca epoca.
Probabil că volumul ajută dacă vrei să înveți pentru Bacalaureat sau Capacitate, pentru că pare să atingă punctele esențiale ale istoriei așa cum le țin minte de prin lecțiile de la școală. Însă în afară de asta, par să mai existe doar două alte concesii făcute elevilor: lungimea cărții (e destul de scurtă) și explicațiile unor cuvinte care ar putea fi mai rare.
Din păcate, explicațiile cuvintelor sunt mai degrabă condescendente decât utile, iar uneori mai mult încurcă decât ajută, cum ar fi în cazul următor, în care daco-geții cioplesc lemnul gingaș:
„Daco-geții aveau și aplecare spre frumos, când împrejurările le îngăduiau acest lucru. Ei ciopleau lemnul, dar acesta este foarte fragil (gingaș) și perisabil (trecător), iar obiectele respective s-au pierdut.”
Apoi, exprimările bombastice și auto-bătăile pe umăr abundă. Dacii nu au fost cuceriți de oricine, ci de „cel mai vrednic împărat din toate timpurile”. Columna lui Traian este „[m]onumentul - cel mai mare și mai frumos de acest fel din capitala imperiului”. Dacii n-au învățat oricum latina, ci chiar ușor. Și tot așa, de-a lungul istoriei.
Când ajungem la zilele noastre, în loc s-o ia mai ușor, apasă pe pedala de accelerație a expresiilor frumoase și a patetismului:
„Un nou președinte american - George W. Bush - a venit la București, fiind primit cu un mare entuziasm popular și cu un curcubeu de speranță, pe cerul abia înseninat.
Dacă ar fi să recomand o carte de istorie a românilor cuiva, sigur n-aș recomanda-o pe asta. Am avut câteva obiecții și comentarii și la „O istorie sinceră a poporului român” de Florin Constantiniu, dar aceea pare grozav scrisă prin comparație. Chiar pare mai sinceră și mai umană.
Iar asta chiar aș evita să i-o dau vreunui elev, pentru că îmi amintește tot ce nu-mi plăcea la istorie în școală.
August 18, 2020
Foarte foarte bine scrisa, si pe ici pe colo a dat dovada de partas al credintei crestine, (nu mai stiu daca chiar ortodoxe) ceea ce n-a facut decat sa sporeasca placerea mea de a o citi 👍🏻😁
December 29, 2019
The translation was a bit clumsy in places, but this was really interesting. Not remotely what I would call short, though.
March 18, 2023
Unele aspecte nu au fost menționate, pe care le consider destul de importante. Dar a fost o lectură plăcută, abordarea e foarte faină.
December 30, 2023
Cartea 'Istoria ilustrată a românilor pentru tineri' mi s-a părut o prezentare succintă și captivantă a evenimentelor semnificative care au marcat trecutul românesc. Autorul a reușit să surprindă esența și complexitatea istoriei naționale într-un mod accesibil, fără a compromite profunzimea subiectului.
July 14, 2023
This book is comprehensive in that it covers the whole of Romanian history. It is disappointing, in that it makes claims after claims without evidence, and serves as mostly a propaganda piece justifying the country’s territorial claims.
September 25, 2023
O carte istorică bine pusă la punct, recomand cu suflet celor ce doresc să afle istoria românilor pe scurt sau să recapituleze! Autorul utilizează hărți, imagini, documente oficiale și cel mai important - nu face propagandă!
November 24, 2020
O recomand. 🤓
#36
#36
Displaying 1 - 9 of 9 reviews









