Un text de o densitate nebună, inteligent și distractiv în același timp, în care Márquez se întâlnește cu Borges, Kafka cu Goethe și Eco cu Bulgakov. O carte de neratat, un roller coaster în care nu poți urca fără centură de siguranță și unde nimic nu e ceea ce pare.
Igor Bergler a studiat, în perioada 1991 - 1995, regie de film la Universitatea Ecologică Bucureşti, iar, între 1993 - 1997, comunicaţii audiovizuale, la Academia de Teatru şi Film Bucureşti. Are în palmares şapte scurtmetraje, două mediumetraje şi două lungmetraje, în calitate de regizor şi scenarist. A fost, de asemenea, redactor şi realizator de emisiuni.
Mai degrabă literatură mainstream decât o proză polițistă/horror/fantasy. Prima și ultima proză sunt ok, destul de bine scrise și recomandabile. Celelalte patru au subiecte diverse, trimiteri către opere literare sau personaje istorice, însă scriitura e la nivel de începător.
De altfel, aceasta e impresia generală: volum de debut, cu stângăciile inevitabile, dar și părți bune. Nu îmi dau seama când au fost scrise prozele, și nici nu am citit cele 2 cărămide, deși tot promit că o să o fac. Măcar ptr faima lor.
A treia și a patra proză sunt foarte slabe. Nu cred că ar fi trebuit publicate. Din păcate, coperta nu ajută deloc volumul. Și nici prețul, ca să fiu sincer până la capăt.
Asadar 6, scris exact asa, (e clar de ce) povesti cu draci. Una si una. Igor Bergler, asa cum ne-a obisnuit, dar parca si mai pregnant acum, se ia la tranta cu mari scriitori ai lumii. Polemizeaza cu ei, ii ia este picior, ii trage de urechi. Tocmai cand pare ca le face o reverenta, strabate din text un ranjet dracesc care pare sa intrebe sugubat "chiar m-ati luat in serios?"' iar textul devine parodic, muscator si uneori de-a dreptul obraznic. Dar intodeauna sub control, ca un clavecin bine temperat. Relatia lui Igor Bergler cu autorii care l-au marcat nu e doar cea a discipolului care isi diseca maestrii pana in cele mai mici amanunte, ci si una in care ii recompune, ii reinterpreteaza, ii recontextualizeaza. Jucandu-se. Imi imaginez ca s-a distrat de minune, pentru ca eu am fost strabatut e fiori de incantare. Am citit-o de trei ori intr-o saptamana si aproape nu imi venea sa cred ce citesc. In mod evident, acest mod de a relationa cu literatura- metatextual, parodic si referential a devenit idiolectul estetic al lui Igor Bergler. Ii poti intelege referintele, mai multe sau mai putine si felul in care se raporteaza la ele si sa te distrezi sau poti lua cele sase povestiri asa cum sunt servite, propunandu-ti sa te comporti virginal in raport cu sursele. Satisfactia si placerea textului va fi aceeasi. Sper sa nu se inteleaga ca in aceast joc polemic cu alti autori, scriitorul roman pastiseaza ceva. Nici vorba. textele la care se refera sunt bagate intr-un malaxor propriu pe o parte pentru a iesi pe cealalta texte autentic bergleriene, foarte personale. Prima poveste e o referire clara si explicita la oproza a lui Marquez, cea cu ingerul cu aripi uriase. A doua, o reverenta facuta lui Hrabal si Hasek si, abia sesizabil, lui Caragiale. Cea de-a treia ne spune direct din titlu de la cine se revendica. De la "Metamorfoza" lui Kafka. Dar a celuilalt Kafka, cel de un comic nebun, nu cel constipat pe care a incercat si a reusit partial sa ni-l vanda Max Bord. Intreaga opera a scriitorului ceh e folosita ca materie prima in povestea asta si totusi povestea care rezulta e o poveste de Igor Bergler, atat de caracteristica autorului roman, atat de speciala. A cincea e o reverenta la Umberto Eco, directa si clara. Aici doi draci scriu scrisori in enochiana pentru a lamuri un mister medieval. A sasea si ultima e o rescriere din perspectiva moderna a legendei faustiene, o meditatie pe tema manipularii scrisa in cheie parodica. Am lasat-o special la urma pe a patra, cea cu piratul care e povestea mea favorita. E o piesa borgesiana cu referire comic-polemica la Camus, dar si la traditia literara a dublului. De un comic nebun, dar atat de plina de continut incat nu poti sa nu te intrebi cum pot tasni atatea sensuri dintr-un text atat de scurt. As continua la nesfarist, dar nu vreau sa va stric placerea textului. Mai adaug doar atat. Romanele lui Igor Bergler mi-au placut la nebunie, dar ce face aici depaseste cu mult orice asteptare as fi avut. E cea mai buna carte pe care am citit-o in ani! Iar daca as fi putut sa-i dau zece stele, I-as fi dat.
Am citit doar 4 povestiri din 6. Pe celelalte nu am mai putut sa le citesc pentru ca nu ma simteam deloc castigata. Prima povestire e destul de anosta, cu un om batran si o umbra. A doua povestire e mai hazoasa, cu o idee simpatica la baza, conform careia dracii ar fi invidiosi pe figurile crestine din creatiile artistice deoarece au parte de expunere mai mare. Asta mi-a placut! A treia povestire e un melanj neomogen de idei din cartile lui Kafka, fara o expunere de idei clara, iar la a patra aproape am adormit, recunosc. Raman fidela seriei de carti care il are ca personaj principal pe profesorul Baker si ma voi tine la distanta de povestirile domnului Bergler pe viitor, autor pe care il apreciez ca fiind printre cele mai mari surprize placute din ultimii ani in domeniul beletristicii.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Aș îndrăzni să spun că prin aceste povești autorul aduce o parte umană a dracilor în prim plan.6 tipologii de draci inserați prin timp și spațiu în căutări, descoperiri și evenimente ce par a avea trăiri și emoții mai degrabă umane decât diavolești. Raportat desigur la noțiunea de diavol la care suntem poate tentați să ne raportăm prin prisma contextului creștin, drept făptură malefică, antagonică Creatorului și sursa primordială a răului.
De obicei imi plac lucrurile compacte, stricte si la obiect. Nu prea e cazul in lumea lui Igor Bergler, unde diavolul se ascunde tot timpul in detalii. Detalii, acuratete istorica, plasare corecta in spatiu si timp, si alte elemente pe care mie mi-ar fi greu sa le urmaresc fara un ghid bun. Totusi, cele 6 povesti cu draci, fiind compacte, au destul de putin din elementul acela de istorie cu care ne-am obisnuit pana acum. Si asta poate nu e un lucru rau, pentru ca permite o concentrare mai degraba pe actiune decat pe ceea ce o inconjoara si sta la baza ei. Felicitari autorului, speram sa o tina tot asa!
Autorul asta e intrigant rau. Nu stiu exact ce termen sa folosesc-fluid pentru ca in momentul in care crezi ca l-ai prins in palma, iti scapa printre degete. S-a zis ca e un Dan Brown roman (eu cred ca asta e o comparatie nedreapta, al nostru e mult mai bun). A fost comparat cu Umberto Eco. In aceasta carte mi se pare o combinatie incredibila de Garcia Marquez si Borges. Autohton. Cinci stele mari!
De obicei, înainte sa iau o carte noua, ori o... rasfoiesc, ori caut recenzii despre ea sau autor. Dar, fiind vorba de maestrul Igor, am luat-o cu precomanda chiar. Eram sigur ca este o fictiune..., dar din cate am observat, de 2000 de ani incoace, orice fictiune are si un sambure de adevar...acolo...undeva. In fiecare din cele 6 povești, exact ca un film 3 D, dracii sunt acolo, vizibili, palpabili si reali prin actiunile lor. Merita citita... dracii sunt printre noi...
O capodopera! Dupa multlaudatele romane, Igor Bergler ne surprinde acum cu cel mai greu gen literar-proza scurta. Pana acum ne-a obisnuit cu multa informatie, cu constructii inteligente, cu mult umor. Dar ce face in aceasta carte de povestiri, depaseste cu mult tot ce a scris pana acum. Realmente genial!
E prima dată când citesc ceva de la acest autor și chiar m-am distrat cu cele șase povestioare. E a doua oară când găsesc în literatura românească contemporană un subiect ce merge în zona diavolilor. Deși atât în Lacrimile Diavolului cât și în poveștile lui Igor diavolii păstreaza câteva din aspectele clasice din Biblie și din popor, în antologie întâlnim niște draci diverși, uneori cu caracteristici cumva umane. Unele dintre povestioare aveau elemente ce mi-au amintit de copilărie când urmăream Povești din Folclorul Maghiar. O parte din elementele cu trimitere la literatura universală am reușit să le reperez și eu, iar la povestea cu Magdalena am fost placut surprinsă și de cum a fost redată atmosfera perioadei. Daca în celelalte întâlneam situații unde ca român sau ca persoană dintr-o țară est europeană te distrau situația și personajele prin nota lor comică, în cea a Magdalenei am avut mai mult o atmosferă desprinsă din Decameronul, cu ușoare note ale poveștilor și proceselor vrajitoarelor. Din unele recenzii ale cărții am observat că celelalte cărți ale autorului sunt chhiar mai bune, așa că abia aștept pe viitor să le am și pe acelea în Bibliotecă.
Dracii lui Igor Brgler sunt o combinație de spiriduși cu demoni, porniți să facă rele (invocați, precum în „Cele trei Magdalene”), sau doar aterizați din greșeală printre oameni („Intrusul”), mai degrabă decât diavoli ucigători ieșiți cu surle și trâmbițe din Iad pentru a pedepsi păcatele oamenilor. Cu toate acestea dracii, chiar și atunci când dorm cu oamenii în același pat, nu sunt deloc ființe domestice, ce se lasă scărpinate între urechi (coarne) torcând liniștite. Au personalitate (sau o caută, așa cum se întâmplă în „Un detectiv și niște tablouri dintr-o expoziție”), domină („Cele trei Magdalene”), oferă cunoaștere („Anul dintre două nopți ale Valpurgiei”).
Un volum original, cu povestiri scrise în stiluri diverse (probabil și în perioade diferite ale autorului), majoritatea de bună calitate. Dacă ar fi să fac un top personal, cel mai mult mi-a plăcut ultima povestire „Anul dintre două nopți ale Valpurgiei”, apoi prima „Intrusul” urmată de „Cele trei Magdalene”, cea mai densă în informații din tot volumul.
Cartea conține ceea ce spune și titlul: șase povești cu draci: un drac inofensiv care apare în casa unei familii, șase draci care își părăsesc tablourile, un tânăr care se transformă peste noapte în drac, un pirat care ajunge într-un deșert (cred), povestea care are legatura cu Magdalena de la Cruz și încă o poveste cu un drac care e pedepsit sa stea un an pe pământ.
Mie mi-a plăcut. Nu știu dacă a fost stilul autorului, pe care abia aștept să îl descopăr în "Testamentul lui Abraham" sau ciudățeniile din fiecare pooveste. Este prima mea lectură de la acest autor și am început cu aceasta, căci coperta îmi facea cu ochiul, dar mereu am ezitat dintr-un motiv sau altul să achiziționez cartea. Ceea ce pot spune cu siguranță e că în spatele fiecărei povestiri se ascunde un mesaj mai profund. Căci în ciuda celor doar 200 de pagini, nu este una dintre acele cărți prin care am trecut cu ușurinț�� sau într-o singură zi. Dar de asemenea, cel mai probabil e una dintre acele cărți față de care părerea generală este împărțită.
Am incercat sa compar povestirile lui Igor Bergler cu cele doua romane anterioare ale autorului. Am si identificat una dintre povestiri ca fiind expunerea pe larg a unei parti din Testamentul lui Abraham. Cu toate acestea nu exista nicio legatura intre romane si cartea de fata. Forta scriiturii este, neindoielnic, aceeasi, insa stilul, cel putin la nivelul meu de comprehensiune, este diferit. Autorul ne propune, cu povestirile sale, o binemeritata pauza, dupa cei doi colosi anteriori (daca mi se permite comparatia) . O pauza de umor. Insa abia atunci cand incepi sa crezi asta, constati complexitatea fiecarei povestiri in parte, rezultand in mod indubitabil plurivalenta si capacitatea autorului de a surprinde in mod placut. Din nou.
Igor Bergler este un autor care te provoacă. Până acum nu mi-am dat seama de ce nu puteam mereu lectura opera lui, însă prin aceasta carte am realizat că tot ceea ce spune este foarte bine documentat, iar atunci când citești ceva scris de el e aproape imposibil sa nu te apuci sa verifici informațiile oferite. Eu cel puțin, nu mereu aveam dispoziția necesară de a cotrobăi pe google ceea ce spunea el, însă cărțile lui își ating scopul. Înveți lucruri inedite și cred eu necesare oricărui om educat. Are talentul deosebit de a aduce istoria in fața ta într-o formă atractivă, iar ironia fină și cuvintele foarte corect calculate, îți dau o stare de bine și o curiozitate care te face sa îi citești opera cu încăpățânare. Așa cum spune și titlul "6 povesti cu draci" , acest roman are șase povesti interesante încărcate cu ironie și cu un mesaj ascuns pe care îl poți descifra doar dacă ești foarte atent. Poveștile nu au legătură una cu alta, însă au ca punct comun prezenta dracilor și impactul asupra oamenilor din puncte de vedere diferite. Autorul într-o poveste, ne poarta prin lumea artei moderne unde lucrurile nu stau așa cum e firesc, iar dracii zugrăviți în operele moderne se revoltă și pornesc în căutarea clasicilor. E uimitor cum ne e prezentată realitatea dureroasă a oamenilor "cu putere" care ajung sa ne conducă societatea prin incompetență... Într-o o altă poveste i-am simțit prezența lui Kafka și a gândacului său prin faptul că un om se transformă în drac, deși el rămâne conștient de ceea ce e, iar întâlnirea lui cu vecinii, mi-a amintit de traiul într-un bloc aglomerat. Limbajul și felul de a gândi al eroilor e realist și implicit, amuzant. Cel mai mult mi-a plăcut povestea care eu cred că e cea mai reușită din acesta carte, cea în care face legătura cu celelalte două romane anterioare. Povestea Magdalenei a Crucii e fascinantă, și cu toate că o mare parte din ea este reprodusă aproape exact așa cum am găsit-o pe internet http://mmarysplendoareaiubirii.blogsp..., in partea a doua m-a surprins prin imaginația lui și aș fi vrut să citesc un roman cu aceasta temă, însă se termină brusc și lipsit de originalitate... Va las pe voi să descoperiți celelalte povesti care pe mine m-au făcut să uit de realitate și m-au cufundat într-o lume unică. Recomand acest roman pentru că ai ce învăța în urma oricărei lecturi a lui Bergler, mai ales că aici îl avem puțin altfel, plin de ironie și binedispus. Cu siguranță odată începută această carte, o vei termina și vei regreta că încă nu a apărut un alt roman al lui pe care să îl citești.
Adevarata valoare a unei carti (ma refer aici la beletristica) nu consta (neaparat) in informatiile pe care le culegi din randurile cartii, ci in clipele de emotie pe care le traiesti citind . Din acest motiv se poate spune ca valoarea unei povesti care iti place este necuantificabila. Nu ne putem cuantifica emotiile si trairile. De cele mai multe ori nu stim ce anume ne-a placut la o carte. Asta pot spune si despre dracii lui Bergler. Mi-au placut, fara insa sa pot indica, exact, motivul. Pot doar spune ca m-am simtit stimulata de povesti, ca autorul a declansat ceva in mintea mea, iar senzatia a fost foarte placuta.
Sincer imi pare rău că am dat banii pe cartea asta. Deși mi-am dorit-o foarte mult am rămas profund dezamăgită. Este prima carte a autorului pe care o citesc, le am si pe celelalte două în bibliotecă, nu știu dacă le voi citi. Subiectul mi s-a părut interesant, de aceea am si vrut să o citesc , în plus, este foarte lăudată peste tot. După părerea mea este supraevaluată. Singura "poveste" care mi-a plăcut cât de cât a fost " Cele trei Magdalene". In rest, niste aberații. Poate nu am înțeles-o eu sau poate ca aveam in minte alt fel de draci. Oricum ar fi, am tras mult de mine sa o termin. ( nu mi place sa las cărți neterminate)
Profund dezamăgită. Cartea a avut un început excelent din punctul meu de vedere, povestea "Intrusul" m-a captat și mi-a dat încrederea că am în față o carte care va ajunge printre preferatele mele. Următoarele 3 povești mi s-au părut ok, puțin plictisitoare dar nu rele. Ultima însă am citit-o mai mult printre rânduri dorindu-mi mai mult să termin cartea cât mai repede posibil. Nu cred că voi da o șansă celorlalte cărți ale autorului.
O colectie de povesti amuzante, in care dracii nu sunt tortionari, ci fiinte complexe cu sensibilitate si motivatie. Fiecare dintre povesti e diferita si reuseste nu doar sa te puna pe ganduri, ci si sa te faca sa empatizezi uneori cu diavolii.
Intrusul- 4/5 Un detectiv şi nişte tablouri dintr-o expoziţie- 4/5 Dracomorfoză -3/5 A doua moarte a piratului Francis Dracul, Sir, cavaler şi pungaş -1/5 Cele trei Magdalene - 4/5 Anul dintre două Nopţi ale Valpurgiei- 3/5
Definitely a step down compared to what we've been used to from Igor. While you can tell he was only experimenting around with some new stuff, I would rather he tried to avoid collections of stories like these.