Terasa Fericirii

by Lavinia Bălulescu

Scrise în perioada 2013-2018 şi publicate în Weekend Adevărul, textele Laviniei Bălulescu din prima parte a cărţii sînt crîmpeie de viaţă în care se poate regăsi oricine dintre noi. Reunite, formează un jurnal personal, cu amintiri mai vechi sau mai noi pe care autoarea a decis să ni le împărtăşească. În centru se află chiar Terasa Fericirii, locul de întîlnire al oamenilor simpli din cartier, unde, mereu cu un pahar în mînă, se dezbat cele mai presante probleme ale zilei, de la politică la evenimente sportive. Nu lipsesc nici poveşti din copilărie şi experienţe ale Laviniei în calitate de călătoare profesionistă cu tramvaiul 36, cu taxiurile bucureştene sau cu trenurile CFR. În a doua parte sînt surprinse momente şi dialoguri fulgerătoare de pe terasă, din mijloacele de transport sau de pe stradă, multe aflate la limita dintre tragedie şi umor spumos involuntar. Terasa Fericirii, o carte a devenirii, spune povestea unei fete din Drobeta-Turnu Severin care a reuşit să înţeleagă Bucureştiul şi să-şi creeze o relaţie de acceptare reciprocă cu el.

Genres: Short Stories

344 pages, Paperback

First published October 1, 2018

About the author

Lavinia Bălulescu s-a născut în 1985, la Drobeta-Turnu Severin. Este scriitoare și jurnalistă. A absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Lucrează la ziarul „Adevărul”.

A publicat două volume de poezie și un roman: Mov (poezie, 2004), Lavinucea (poezie, 2007), La mine-n cap (roman, 2013). A mai publicat alte două volume: Terasa Fericirii (publicistică) și Zmeii sunt de treabă (poezie, semnată alături de tatăl ei, Constantin Bălulescu).

Este prezentă în mai multe antologii, iar două dintre povestirile sale au fost transformate în scurtmetraje. Este vorba despre filmele Substantiv comun, genul feminin și Noaptea, iulie, joi, ambele în regia lui Marius M. Bogdan. Lavinia Bălulescu scrie și pe blogul personal, „Ferma de gânduri“.

Reviews

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

Tare mult mi-a placut 😊

,,[...] Problema e ca uneori toti suntem nebuni. Si, tot uneori, suntem cu totii foarte, foarte singuri."

,, Mi se pare ca cititul e dincolo de toate lucrurile cool de pe lumea asta, ca nu poate fi o moda, ca niciodata n-a fost si ca un om care sta si citeste undeva, oriunde, fie in public sau la el in camera, ei bine, acel om este pur si simplu cufundat in cea mai profunda sinceritate."

[Cosmin Leucuța · Rating 3 out of 5]

Texte bune, pline de umor, imaginație, ironie și dramă.
Un mosaic echilibrat în care autoarea își reconstruiește trecutul, prezentul și viitorul din bucăți scăldate în nostalgii, frustrări și mici victorii amare.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Lavinia Bălulescu pare a avea o relație de dragoste-ură cu ”personajele” acestei cărți: CFR, tramvaiul 36, Bucureștiul. Este acea relație în care ”personajul” este criticat, nu cu răutate, ci cu suficientă ironie, pentru ca apoi, în ziua următoare, să îl considerăm parte din ființa noastră și să ne apropiem din nou de el, pentru a avea prilejul să îl criticăm iar. Și iar.
Cel mai bine iese, din această ecuație, faimoasa Terasă a Fericirii (care o face paradoxal să reziste aici, până la urmă) și personajele și amintirile dintr-o copilărie petrecută departe de marele oraș.
O carte în care se regăsesc, cred, mulți dintre cei aciuați prin București, inclusiv eu, navetistul pe CFR.

[Valentin Șerbănuț · Rating 5 out of 5]

Cu toții știm o terasă a fericirii aproape de casă. Cea din Pantelimon are doar norocul să fi dat Lavinia peste ea și să o eternizeze în literatura Romaniei de tranziție.

[Suzănica Tănase · Rating 5 out of 5]

Lavinia sunt eu, și-mi pare bine de cunoștiință. O carte bună.

[Giorgia · Rating 3 out of 5]

3.5*