Mai întâi şi-întâi l-a chemat Christopher Bellew. Pe vremea când ajunsese la universitate, se transformase în Chris Bellew. Mai târziu, în cercurile boemei din San Francisco, i se spunea Kit Bellew. Iar în cele din urmă nimeni nu-i mai zicea altfel decât Smoke Bellew. Istoria aceasta a evoluţiei numelui este de fapt istoria propriei sale evoluţii. De alminteri, ea nici nu s-ar fi petrecut vreodată dacă n-ar fi avut o mamă bună şi iubitoare, un unchi adevărat om neînduplecat şi dintr-o bucată şi dacă n-ar fi primit o scrisoare de la Gillet Bellamy.
„Chiar acum am avut în mână un exemplar din Billow, scria Gillet de la Paris. Fără îndoială că O’Hara o să aibă succes cu revista asta. Lipsesc însă anumite lucruri care ar înviora-o”.
Aici urmau o serie de detalii menite să îmbunătăţească proaspătul săptămânal cu caracter de magazin, „Du-te şi stai de vorbă cu el. Fă-l să creadă că propunerile vin doar din partea ta. În niciun caz nu-l lăsa să înţeleagă că ar veni de la mine. Dacă ar bănui aşa ceva, m-ar face corespondentul lui la Paris, ceea ce nu-mi convine, fiindcă scot bani frumoşi cu materialele publicate prin revistele importante. Înainte de orice, nu uita să-l convingi că trebuie să-l dea afară pe nătărăul care semnează acum cronicile muzicale şi plastice. Şi încă ceva: San Francisco a avut totdeauna o literatură a sa proprie. Astăzi, însă, nu mai are nimic. Spune-i să caute pe unde o şti şi să găsească un aiurit în stare să serie un cât mai viu roman foileton, în care să pună adevăratul romantism, adevărata strălucire şi culoare locală a dragului nostru San Francisco”.