La începutul anilor 2000, locuitorii unui bloc din Bucureşti primesc nişte colete absolut macabre: părţi din cadavrul unei femei, tranşat cu sânge-rece de măcelar. Totul porneşte din apartamentul diplomatului Harald Bălăcescu, dar cercul se lărgeşte şi numărul celor implicaţi creşte, de la antipatica Ecaterina Sofron la familiile Drăguşin şi Dimitrescu.
Cine este doamna din congelator? Ce legătură este între toţi destinatarii coletelor?
Acestea sunt iţele pe care inspectorul Dinu Mănescu, zis şi Milord, trebuie să le descurce ca să descopere criminalul sadic.
Rodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters: - Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu - Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version: Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura. In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului. Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Captivating and action-packed, with a ingenious and complex intrigue, where the theater blows at a breathtaking rhythm, humorous and memorable caracter.
Un roman-fluviu, sfidând pe undeva standardele obișnuite ale autoarei, din păcate însă sub valoarea medie a scrierilor sale, după cum bine remarcă unul dintre personaje, inspectorul Mănescu: "Dacă-mi voi scrie cândva memoriile, voi trece "Necunoscuta din congelator" la rubrica "Dosare cretine", cu miză penibilă", iar cu aceasta am spus totul. Travestiuri, șantaje, tone de coincidențe, personaje antipatice și, mai ales, o ciudată aritmetică în ceea ce-l privește pe Răzvan Marțian și vârsta sa: acțiunea are loc în anul 2000, pentru că altfel n-ar fi fost pomenit Cristi Chivu și echipa națională de fotbal, Marțian i-a făcut un serviciu lui Bălăcescu în 1978 și unul lui Dimitrescu cu 15 ani înainte de timpul prezent, când ambii ar fi avut 18 ani!!! Or mai fi existat infractori precoci, dar nu și purtătorii de suzetă...
3.5/5. Interesant pentru un roman polițist, iar Rodica Ojog Brașoveanu are un stil aparte de a povesti. Însă după ce am citit seria Melania Lupu, nu cred să mă mai surprindă ceva la autoarea asta. Pentru că, în romanul de față lipsește fix personajul acela cheie, care surprinde și amuză, te frapează cu inteligența și apoi te face să îl urăști pentru câte pune la cale. Altfel, „Necunoscuta din congelator” mi s-a părut genul de roman după care ar fi ieșit un serial bun, cu suspans dozat corespunzător pe 8 - 10 episoade. Ca roman, însă, mi-a dat impresia că, uneori lucrurile par tărăgănate. Finalul, ce-i drept, deși nu mă așteptam la el, a fost tare ingenios. Ce nu mi-a plăcut așa tare, de fapt, e că am făcut cunoștință cu atât de multe personaje încât la un moment dat m-am întrebat serios care e rostul lor. Și chiar ingeniosul criminal recunoaște la final că unele din lucrurile făcute au fost doar să deruteze.
Mi-am propus să citesc absolut tot ce prind scris de Rodica Ojog-Brașoveanu pentru că pur și simplu îi ador intrigiile. Necunoscuta din congelator este o carte excelentă, în care ițele intrigii se leagă surprinzător. Oameni pe care nu i-ai bănui că ar putea avea legături unul cu celălalt sunt prinși într-o pânză de legături misterioase. Succesul de construiește de multe ori pe secrete îngropate adânc și castelul din cărți de joc se poate nărui din dorința de răzbunare a omului potrivit. Mi-este absolut ciudă că am rezistat (pentru a câta oară!) autorilor români, considerând că nu prea avem ce oferi în materie de cărți polițiste. Greșit! Rodica Ojog-Brașoveanu poate sta lângă Agatha Christie și Arthur Conan Doyle fără absolut nicio problemă, iar felul în care sunt construite personajele, stilul în care sunt scrise cărțile sunt excelente.
Ce alte romane îmi recomandați de la Rodica Ojog-Brașoveanu? ——————————————————————
“Necunoscuta din congelator” este primul roman polițist marca Rodica Ojog-Brașoveanu pe care îl citesc. O poveste încurcată, asemeni unei ecuații cu mai multe necunoscute, un fel de matematică superioară. Și-ți trebuie mai mult de 400 pagini pentru a descurca ițele. Deși, stilul este simplu și ușor de urmărit, finalul este neașteptat.
✍️“Fiecare individ are două cărți de vizită. Una pentru extern - cum arătăm de dimineață, îmbăiați și machiați și etalând doar ce vrem noi să știe despre noi, cealaltă, secretă.”
✍️“Toată lumea se plânge de bani, dar minte puțină, nimeni...”
✍️“...de multe ori lovim și ștergem chestiunea din memorie, trecem mai departe, dar cel vătămat nu uită niciodată.”
✍️“Cu cât e mai plin chimirul, cu atât legătura de pe ochi devine mai groasă. Pe ăștia, ajunșii, nu-i interesează nimic dacă nu le afectează propria afacere, n-au ochi, urechi, inimă pentru nimeni și nimic.”
✍️“Timpul, m-am convins, e ingrat, dar și un mare tămăduitor. Dizolvă esența tragediei.”
“Necunoscuta din congelator”, Rodica Ojog-Brașoveanu
Cu siguranta nu va ramane singura intalnire cu Rodica Ojog-Brasoveanu! O carte foarte dinamica, ce m-a tinut constant in priza, iar lipsa unei stelute din numarul se cinci se datoreaza numai unui mic cliseu de final. Altfel, un roman politist chiar bun, care m-a incantat si mi-a reamintit de ce sunt o impatimita a genului.
Am cumparat cartea de mult la targul Gaudeamus, cred ca era printre primele editii, pretul fiind unul bun (10lei) fata de ce gasesti acum. Simpatica scriitoarea, complicata povestea, crime cat incape. Si, totusi, ceva nu a mers...initial recostructia fetei cadavrului este dificila - fata este prea zdobita, apoi suspectul recunoaste crima prin stangulare?!? Si atunci, de unde reconstructia dificila?!? Limbajul amuzant, personaje "colorate', per ansamblu mi-a placut.
2.5 și pun mare accent pe acel 0.5!!!!! Idee bună, însă execuția lasă de dorit. S-a citit repede și chiar am fost curioasă să aflu e se întâmplă pe parcurs. Am tot auzit comparația aceea conform căreia Rodica Ojog-Brașoveanu ar fi Agatha Christie de România. Doar dacă închid un ochi în întregime și pe celălalt mai mult de jumătate pot vedea o umbră de adevăr în această afirmație. Cartea nu mi-a displăcut, să nu se înțeleagă greșit. Am primit explicații pe la sfârșit, deși nu îndestulătoare, din punctul meu de vedere. Totuși, având în vedere că am lăsat cartea "Coșmar" după ce am citit mai puțin de un sfert (m-a plictisit enorm, nu am rezonat deloc cu stilul), a fost o evoluție.
Cartea asta este scrisa extraordinar, personajele foarte bine creionate si firul narativ interesant-nu am putut sa o las din mana. Mi-a lipsit insa, putina Melania!
Prima mea interacțiune cu operele Rodicăi Ojog-Brașoveanu a fost ușor dezamăgitoare. În mare parte pentru ca așteptările au fost la cote înalte.
Ca și părți pozitive, pot spune că am adorat alegerea protagonistului. E prima dată când am văzut un "dandy" în ipostaza detectivului, și de-a lungul cărții, carisma acestuia combinată cu ingeniozitatea au reprezentat o gură de aer proaspăt. Nici cu celelalte personaje nu pot spune că mi-a fost rușine, autoarea conturând cu măiestrie personalitățile fiecărui. Backstory-urile acestora au fost, de asemenea, captivante. Toată construcția narativă arată profesionalismul și experiența scriitoarei.
Din păcate, componenta polițistă a romanului a lăsat de dorit, cu mult. Deznodământul misterului a fost, cu părere de rău, exagerat și inutil de supraîncâlcit. Premiza cu travesti-ul e trasă de păr și nu e ceva ce s-ar putea întâmpla în realitate fără să bănuiască măcar o persoană. Prea puțin focus pe tatăl lui Ciprian pentru a face conexiunile, iar multitudinea de fire narative care au fost doar "coincidențe" slăbesc mult concluzia misterului. De asemenea, nu am înțeles rostul pasajelor despre viața amoroasă a lui Milord, n-au avut nicio legătură cu plot-ul. Deși, în mare, cam acesta a fost laitmotivul romanului: multe fire narative și personaje care puteau fi cu ușurință tăiate. A lipsit cursivitatea misterului și până și autoarea a simțit nevoia să se scuze la un moment dat, susținând prin prisma lui Dinu că acest caz nu are foarte mult sens.
O să pun această scăpare pe seama faptului că "Necunoscuta din congelator" a fost ultima lucrare a doamnei și că ori a dorit să încerce ceva diferit, ori că după atâția ani de muncă, inevitabil obosești.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Fana inraita a Rodicai Ojog-Brasoveanu. Pana la capat. Cartea este, asa cum eram deja obisnuita, genul pe care cu greu il lasi din mana si dai pagina dupa pagina sperand ca vei ghici cine este autorul crimei si de ce a facut-o. Eu una m-am prins destul de tarziu. :) nu cred ca voi mai gasi in romanele Rodicai Ojog-Brasoveanu un personaj care sa imi placa asa cum imi place Melania, dar nici Milord nu e de ici de colo. Una peste alta, o lectura agreabila, deloc plictisitoare cu persoanje interesante, bine construite. Din nou am avut sentimentul ca vad un film politist bun. O mica scapare insa: spre sfarsit, din motive necunoscute mie, pentru 1 sau 2 pagini Codruta devine Crenguta. In rest, cartea isi merita cu prisosinta fiecare stea
O descriere a caracterelor si o punere in scena a acestora impecabila. Atunci cand citeam aceasta carte, simteam ca personajele se aflau pe o scena de teatru iar eu in primul rand. O carte de gen reusita.
Încă nu am chiar toate cărțile semnate de Rodica Ojog-Brașoveanu însă nu sunt foarte departe de a marca acest canon event.
E o autoare care-mi place tare, tare mult. Are o scriitură lină, cărțile ei se citesc ușor, personajele sunt pline de personalitate, romanele ei te țin cu sufletul la gură iar stilul narativ e alert și captivează.
Privitor la "Necunoscuta din congelator", abia am mai lăsat-o din mâna. M-a prins foarte tare și am bâjbâit prin întuneric ca să-mi dau seama cine este criminalul.
Finalul m-a surprins - nici nu știu dacă să zic plăcut sau nu, dar m-a surprins.
Nu aș zice că e una dintre cele mai bune cărți ale ei pe care le-am citit până în prezent, însă cărțile ei sunt întotdeauna o plăcere, un moment de respiro, și nu pot să nu apreciez acest lucru!
Mi-a plăcut cartea, deși e destul de încâlcită și are prea multe personaje, părerea mea. La un moment dat trebuia să mă opresc sa îmi dau seama oare cine e "Cutărescu", care era povestea lui până la momentul ăla? Finalul mi s-a părut puțin, puțin tras de coadă, dar per total e chiar o carte și un roman bun. Strașnic personajul domnului Mănescu, deștept foc! 😍
Cartea asta mi-a adus aminte de "Crima din Orient Express" - Agatha Christie. O gramada de personaje, aparent fara nici o legatura intre ele, ciudat insa de aglomerate intr-un spatiu restrans. Un cadavru, niciun suspect, mai multe cadavre, povesti imbarligate, un criminal care se da singur de gol. Per total o lectura interesanta, voit a fi greu de urmarit.
“Așa e în viață, domnii mei. Dacă ți-a reușit o mișcare, ești dat dracului, dacă nu îți iese pasiența, ești un imbecil”
Cu indulgența 3.5 stele, dar am rămas la 3. Cartea se citește repede, însă cred ca putea fi scurtată acțiunea. Prezenta prea multor personaje uneori te poate confuza. De câteva ori a fost nevoie să mă opresc pentru a mă gândi “oare cine era personajul Y? Coincidențe trase de păr - dar specifice romanelor polițiste, în general. O carte ce o recomand dacă îți dorești să citești ceva ce va merge repejor și nu ai prea mari așteptări. Un plus este stilul de scriere al autoarei, caracterizat printr-un bun simț al umorului.
It all started when I saw the book in a store some years ago, and I thought to myself "that sounds interesting". After that day, I never found this book again anywhere. Finally, some weeks ago I found a site that had it, and it was a MUST buy. I have to say, I don't regret anything, it could well be the best book I've ever read.
Când Harald Bălăcescu, funcţionar superior la Ambasada Română din Statele Unite se întoarse în ţară, vara era deja bine instalată. Primul contact cu meleagul natal, după o absenţă de opt luni, îl făcea însă să strâmbe din nas. Taxiul nu avea aer condiţionat, iar termometrele, după cum îi anunţase echipajul, înainte de aterizare, arătau în Bucureşti 38 de grade la umbră. Cum nu era genul care să privească lucrurile cu uşurinţă, reflectă nemulţumit că atmosfera umedă, aproape sufocantă din maşină, constituia numai un avertisment şi un punct de pornire pentru toate necazurile care-l aşteptau. Fusese însă alegerea lui, şi-ar fi putut petrece concediul în Hawaii, Barbados sau, la mare vogă printre turiştii americani, Insula Paştelui. Plaiurile exotice însă nu-l mai fascinau. În primii ani (lucra la Washington din ’91), cu o bucurie şi o curiozitate moderate îşi petrecuse vacanţele în zone de mare referinţă turistică, dar asta numai pentru că era păcat să rateze posibilităţi la care cei mai mulţi nici nu îndrăznesc să viseze. Îi plăcuse, înregistrase plusuri la ceea ce el numea capital de viaţă, imuabil şi nealterabil, dar fără a fi extaziat, mereu cu moderaţia care constituia dominanta personalităţii sale.
Se simţea mai obosit ca de obicei şi nu avea chef să schimbe meridianul şi hotelurile cu Kodakul de gât. Dar şi o moştenire neaşteptată contribuise la decizia lui de a-şi petrece concediul în România. Neaşteptată, deoarece n-avea familie, unicul frate murise de câţiva ani, iar de o verişoară depărtată nu mai ştia nimic de pe vremea când era student. O moştenire insolită, dar şi interesantă, printre bunuri figurând un imobil cu trei nivele la Mangalia.
Îşi privi ceasul, un Chopard de o mie cinci sute de dolari. Îi plăceau lucrurile de calitate; n-avea vicii costisitoare, trăia cumpătat, cu frână organică, iar în viaţa lui nu existau persoane dragi pentru care să-şi ajusteze bugetul.
Era şase, dar nici gând să se lase şi răcoarea o dată cu înserarea. Curentul din maşină nu făcea decât să clatine vag blocul compact de aer fierbinte. Încă nu intraseră în Bucureşti, îşi zise, înregistrând puzderia de construcţii noi care împânzea Băneasa. Parcă nu erau atâtea acum opt luni, e evident că ceva începuse să se mişte…
La începutul anilor 2000, locuitorii unui bloc din București primesc, pe rând, colete absolut macabre: părți din cadavrul unei femei, tranșat cu sânge-rece. Dar de ce? Cine e criminalul? Ce mesaje ascund pachetele? Și ce legătură există între destinatari?
Ca o îndrăgostită de thriller ce mă declar, am ajuns în cele din urmă și la operele Rodicăi Ojog-Brașoveanu. Încă de la primele pagini, stilul familial, franchețea și sinceritatea scrierii m-au captivat. Limbajul epocii, deși Rodica a scris până la finele lui 1999, a dat o nuanță pe care am apreciat-o foarte mult, m-am simțit un pic întoarsă în timp. De limbaj, de personaje, de scriere în sine. Umorul Rodicăi Ojog- Brașoveanu este, cel puțin până acum, fără egal. Tipicul românesc, expus ba subtil, ba pe șleau, m-a făcut să-mi dea lacrimile de râs de multe ori.
De-a lungul lecturii, scriitoarea ne dă informații cruciale cu lingurița. E ca și cum scopul ar fi să faci o prăjitură, dar ingredientele și se dau pe rând, iar tu aștepți, deși intuiția îți dă senzația că știi ce urmează să amesteci, descoperi că te-ai înșelat. După Agatha și Ruth Ware, credeam că am destul instinct de polițist încât să-mi dau seama ce se întâmplă, din frânturi. Bineînțeles, m-am înșelat. Personajele sunt prezentate aparent neavând nimic în comun. Unii stau într-un colț al Bucureștiului, alții sunt vecini cu câteva personaje, dar niciunii nu se cunosc între ei, cel puțin la început. Pe parcursul acțiunii, totul capătă sens. X îl știe pe Y, și W pe Z, ba chiar sunt legături de sânge sau prin alianță între ei. Însă la pagina 396 tot ce ți-ai închipuit se spulberă și ingredientele vin năvală, prăjitura se face singură și tu doar te uiți, cu ochii mare, la ce se petrece.
Un roman polițist cu adevărat, care te ține cu sufletul la gură și te face să vrei să mănânci paginile, de-a dreptul!
Mi-a placut legatura dintre personaje, dramatismul si telenovela. Cu cat citeai parca mai aflai o barfa buna. Mi-a placut stilul amuzant al Rodicai si personajele create.
Nu mi-au placut conicidentele trase de par ale povestii. Aflam adevarul spre sfarsitul cartii, iar aceste potriviri dezamagesc.
Coincidentele sunt interesante si cateodata minunate doar in viata reala, insa in fictiune par prea convenabile si lenese.
Aceleasi personaje standard ale Rodicai (fata frumoasa care intoarce toate capetele, batranul distins cu maniere de lord, cuplul perfect) dar de care nu te saturi, si care se impletesc intr-un mod foarte captivant.
Si thumbs up pentru Alecu Baldovin, probabil avea Rodica o slabiciune pentru Alec Baldwin
Porneste mai greu decat alte romane ale Rodicăi, insa de la jumatate incolo greu o mai lasi jos. Toate faptele, o data insirate, puteau fi explicate usor backwards, cand aflai criminalul. Pentru aflarea criminalului insa era nevoie de o cheie de traducere, care nu venea din fapte, ci tocmai din amanunte, pe care le am consemnat insa nu le am legat. A fost neasteptat travestiul. Episodul cu gagica detectivului mi se parea inutil, nu adauga la poveste. Un lucru ce nu mi-a placut a fost lejeritatea cu care a scris " un viol mic" referindu-se la un gand al personajului Titu, insa nu pot judeca o carte intreaga dupa un paragraf, mai ales fiind sub forma de gluma. Per ansamblu, e o carte mai dura, nu plina de glume, ca altele ale doamnei, dar cu un final bun.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Stilul inconfundabil care te tine in suspans, un talent ieșit din comun si o imaginatie greu de egalat. Am citit o mare parte din cartile Rodicăi Ojog-Brasoveanu, dar ma surprinde de fiecare data. O carte care merita citita. N-o veti mai lasa din maini pana la final.
Prima carte pe care am citit-o (in 2 zile) de autoarea Rodica Ojog-Brasoveanu. Voi mai citi cu siguranta si altele. Romanul politist, cu o gramada de personaje "simpatice", este foarte bine scris, si desi povestea este putin "fantezista" incepe sa iti placa insa de la primele pagini. Recomand!
Mi-a placut stilul de a povesti al Rodicai Ojog Brasoveanu. Finalul este neasteptat, personajele sunt interesante. As recomanda acest roman unei prietene. ( careia ii plac romanele politiste)