De la Dacia antică la Marea Unire, de la Marea Unire la România de azi

by Lucian Boia

„Încerc să înfăţişez, cât pot de echilibrat, problema alcătuirii României (din părţi asemănătoare, însă distincte). Avem o ţară (aproape) întregită. Ce am făcut însă cu ea? Ce facem cu ea în prezent? Cât suntem de capabili să înfruntăm viitorul? Să recunoaştem deschis cum stau lucrurile, altminteri nu ne vom îndrepta nicicând. România nu arată deloc bine: e afectată de mari întârzieri şi de mari dereglări. Toate acestea, adunate, ar putea genera un amestec exploziv, de natură să pună în pericol inclusiv construcţia naţională. La 100 de ani de la Marea Unire, avem datoria să ne reparăm ţara.“ – Lucian Boia

Genres: History, Romania, Nonfiction

104 pages, Paperback

First published October 1, 2018

About the author

Lucian Boia is a Romanian historian, known especially for his works debunking Romanian nationalism and Communism.

Reviews

[Valentin Derevlean · Rating 4 out of 5]

peste așteptări. o intruducere în temele și cărțile sale, dar mai ales un scurt eseu despre cum istoria nu e niciodată clară, alb-neagră. tot timpul sunt interpretări, informații lipsă, ezitări.

o carte foarte potrivită pentru contextul istoric actual când naționalismul de tip comunist revine la modă.

[Claudia Șerbănescu · Rating 2 out of 5]

Cărticica este o sinteză a teoriilor istorice ale profesorului Boia, completată de o analiză a societății românești la ceas aniversar.

[Jovi Ene · Rating 3 out of 5]

Putem spune că această cărțulie a lui Lucian Boia este un fel de conferință, un eseu care poate fi citit studenților (și nu numai) în aproximativ două ore.
Din care putem învăța că lucrurile nu au stat niciodată roz pe teritoriul actualei Românii, că nu suntem nici daci, nici romani, că întregirea țării a fost rodul norocului decât a unei acțiuni concertate, că populația românească nu a fost niciodată peste tot majoritară, că trebuie să ne mulțumim cu ce avem după Mica și Marea Unire etc. etc.
Cel mai mult mi-a plăcut însă felul în care Boia se implică și trage semnale de alarmă în privința viitorului. Parcă niciodată nu a pus punctul pe i ca acum, parcă niciodată nu a numit vinovații politici și a scris concret despre România cu mai multe viteze.

[Claudiu · Rating 3 out of 5]

am tot oscilat intre 3 si 4 stele si pana la urma ales sa dau 3.
Boia are idei interesante, dar, din pacate, nu le prea nuanteaza.
pot intelege ca o parte a istoriei noastre este mitizata si ca, uneori, anumite mituri ne fac mai mult rau decat bine. pot intelege. ce nu pot intelege este de ce ai lasa aceste idei fara sa le nuantezi. cartea lui Boia este, in fapt, o suita de articole/texte care incearca sa explice conceptul de roman si de romanism, ambele idei puternic impregnate in curentul nationalist. textele fiind scurte, ele nu reusesc decat sa enunte ideea principala si... cam atata. mi-ar fi placut, de exemplu, sa explice mult mai mult ceea ce intelege prin identitate moldoveneasca. da, pot crede ca muntenii, transilvanenii si moldovenii aveau, pe langa limba si religie comuna, si o anumita identitate care ii diferentia, dar cum era acesta? ce caracteristici avea? si asa se cam intampla pe tot parcursul cartii astfel incat ramai cu multe intrebari si prea putine raspunsuri.

[Alexandru · Rating 2 out of 5]

O carte prea scurta care incearca sa atinga prea multe idei. Multe din ele sunt valide dar spatiul alocat este atat de mic incat pare a fi mai degraba un articol de ziar. Nici nu este clar daca vrea sa fie o carte de istorie sau un comentariu social. Nu prea reuseste nici una nici alta.

[Dorin · Rating 1 out of 5]

Ce soartă crudă pentru un copac să devină "carte" de Boia. Oare când se va opri acest domn bun la toate să ne invadeze cu banalităţi?

[Horia Bura · Rating 3 out of 5]

Încă o broșurică marca Boia, în care autorul nu face decât să-și reformuleze idei și interpretări din cărți mai vechi, inclusiv date statistice deja prelucrate și utilizate. Totuși, ceva nou există aici: o critică mai apăsată a României de azi și un semnal de alarmă tras serios în privința viitorului națiunii.

On a side note, nu înțeleg rațiunea autorului - altfel, deloc cunoscut ca vreun mare patriot, ci ca un istoric echilibrat (uneori, chiar enervant de echilibrat, până la relativizare totală a interpretării faptelor istorice) și chiar demitatizator -, cum spuneam, nu înțeleg de ce ai scrie "Țările Române" cu "ț" și "r" mic, iar "Ținutul Secuiesc" cu "Ț" și "S" mari! Până una, alta, prima este o denumire istorico-politică oficială și consacrată de secole, pe când cea din urmă este doar o proiecție în unele minți ceva mai înfierbântate decât ar trebui, fără nicio acoperire politică sau juridică, trecută sau actuală.

[Iulian Ștefan · Rating 5 out of 5]

Tare interesantă, parcă doar prea scurtă.

[Naomi · Rating 5 out of 5]

Cartea aceasta este, cum ar spune unii, “a wake up call”.

[Odilia · Rating 5 out of 5]

https://www.literaturadeazi.ro/rubric...

[Socrate · Rating 2 out of 5]

Când românii nu se gândeau încă la unire  De ce au fost Ţara Românească şi Moldova ţări separate? este titlul unui articol publicat de Petre P. Panaitescu în 1937.[1] Text interesant, fără îndoială, ca mai tot ce a scris acest istoric (mai puţin articolele legionare). Mi‑e teamă însă că întrebarea este greşit pusă. În fond, de ce n‑ar fi fost Ţara Românească şi Moldova ţări separate?. Nicăieri, în Europa Evului Mediu, nu întâlnim state alcătuite pe criteriul etniei sau al limbii comune. Doar şi italienii ştiau că sunt italieni, şi germanii ştiau că sunt germani, însă state italieneşti şi germane au fost o puzderie. Românii ştiau şi ei – nu puteau să nu ştie – că vorbesc toţi aceeaşi limbă, în Muntenia, Moldova sau Transilvania, dar de aici nu urma deloc consecinţa că ar fi trebuit să se reunească într‑un stat al tuturor românilor. Noi am ajuns să privim trecutul printr‑o grilă de secol XIX, ceea ce înseamnă o relaţie directă, şi uneori exclusivă, între limbă, naţiune şi stat naţional. Pentru românii de azi, Mihai Viteazul este marele simbol al unităţii româneşti. Nici vorbă însă de aşa ceva în textele de epocă. Cronicarii din secolul al XVII‑lea, munteni şi moldoveni deopotrivă, relatează în detaliu faptele de arme ale domnitorului, războaiele şi cuceririle sale, dar nicăieri nu întâlnim vreo interpretare „românească“. Pentru munteanul Radu Popescu, Mihai i‑a bătut şi i‑a supus de‑a valma pe turci, pe moldoveni şi pe unguri, „de‑i avea ca pe nişte măgari pe toţi“. Se observă cum moldovenii sunt trataţi la fel de „amabil“ ca ungurii sau ca turcii. Dinspre partea lui, moldoveanul Miron Costin vede războaiele purtate de domnitorul muntean ca „pricini de multe vărsări de sânge între creştini“, aşa încât nu e de mirare că până la urmă „se urâse muntenilor cu domnia lui Mihai‑vodă, tot cu oşti şi războaie“. Încă şi mai radical procedează Dimitrie Cantemir. În Descrierea Moldovei, eruditul principe înşiră lista completă a domnitorilor ţării sale (la cei mai importanţi dintre ei şi cu unele informaţii suplimentare). Toţi domnitorii, mai puţin unul: Mihai Viteazul, deşi acesta a domnit şi peste Moldova, în 1600–1601. Probabil că îl considera „nelegitim“: ce căuta un muntean în Moldova? Oricum, ideea unirii românilor nu pare să‑l fi frământat pe Cantemir. De altfel, şi‑a împins ţara spre Rusia, aliindu‑se cu Petru cel Mare împotriva Imperiului Otoman. Pentru cauza românească a fost un noroc înfrângerea lor la Stănileşti, în 1711. Dacă Rusia ar fi câştigat războiul, ce s‑ar fi întâmplat oare cu Moldova?

[Paul Ispas · Rating 4 out of 5]

Multe lucrări ale lui Boia par neterminate, iar aceasta nu face excepție. Deși surprinzător de comprehensivă pentru dimensiunile sale reduse (2 ore de lectură lejeră), autorul sumarizează modalitatea de demitificare și dezideologizare a istoriei plecând de la modul în care percepem istoria predată ca fiind a românilor, deci începând cu Dacia Antică. Pentru un cititor avid a lui Boia, temele sale sunt recurente, dar parcă de data aceasta cuvintele devin și mai apăsătoare din partea istoricului. Esențială este ruperea narativelor naționaliste care nu servesc nimănui, întrucât nu au cum să schimbe prezentul, și construirea unei percepții cât mai distante și corecte asupra trecutului. Dificilă treabă, dar plăcută lectura.

[Denis 3.14 ROI · Rating 5 out of 5]

O privire atât cât se poate de obiectivă asupra istoriei. Autorul face mai mult decât să demistifice istoria. Ridică și un semnal de alarmă vis-a-vis de problemele grave cu care încă se confruntă România azi, pe care politicienii și o parte din societate fie le ignoră, fie încearcă să le ascundă.

Glorificarea trecutului nu ne ajută deloc în rezolvarea problemelor prezentului.

[Mihai Pop · Rating 3 out of 5]

Daca ai mai citit Boia inainte, cartea asta n-are rost, ca deja ideeile au fost prezentate altundeva mult mai bine, daca n-ai citit Boia inainte, nu incepe cu cartea asta. Dar daca ai cartea si n-ai ce face, sa o citesti nu ocupa mai mult decat un citit de ziar.

[Vladimir Vrancianu · Rating 4 out of 5]

O carte care aduce un strop de lumină în istoria noastră îmbibată de cele mai multe ori de un naționalism pueril.

[Raluca · Rating 2 out of 5]

"în orice societate,nu economia comandă,ci cultura."

[Liviu · Rating 4 out of 5]

Interesting ideas though many repeat from other of the author's works; short but making one think

[Mihnea Călin · Rating 5 out of 5]

Apreciez tematica propusă de Lucian Boia în această carte. Cu atât mai mult că, inevitabil, te face să-ți pui anumite întrebări serioase cu privire la trecutul, prezentul și viitorul țării.

[Andràș-Florin Răducanu · Rating 4 out of 5]

O sumarizare perfectă mai ales pentru școli a istoriei româniei, dar 100 de pagini pot face doar atât de multe.

[Mihaela · Rating 4 out of 5]

O carticica de aproximativ 100 de pagini la 100 de ani de la Marea Unire care prezinta pe scurt situatia regiunilor istorice si situatia curenta a romanilor.

[Valentin Ghidici · Rating 3 out of 5]

În primele 3 sferturi Lucian Boia reia si reformuleaza idei intalnite in mai multe carti de-ale sale. Ultima parte insa ofera o imagine destul de clara si conturata a Romaniei de azi si a directiei in care ne indreptam.