Grafas Montekristas (pr. Le Comte de Monte-Cristo) – Aleksandro Diuma (vyresniojo) nuotykių romanas. Kartu su romanu Trys muškietininkai, laikomas geriausiu autoriaus darbu ir dažnai įtraukiamas į visų laikų geriausių romanų sąrašus. Kūrinys buvo pabaigtas rašyti 1844 m. Kaip ir dauguma A.Diumos knygų, kurios buvo išplėstos pagal kitų autorių paruoštus siužetus, „Grafas Montekristas“ buvo parašytas bendradarbiaujant su Augustu Maketu (Auguste Maquet).
This note regards Alexandre Dumas, père, the father of Alexandre Dumas, fils (son). For the son, see Alexandre Dumas fils.
Alexandre Dumas père, born Alexandre Dumas Davy de la Pailleterie, was a towering figure of 19th-century French literature whose historical novels and adventure tales earned global renown. Best known for The Three Musketeers, The Count of Monte Cristo, and other swashbuckling epics, Dumas crafted stories filled with daring heroes, dramatic twists, and vivid historical backdrops. His works, often serialized and immensely popular with the public, helped shape the modern adventure genre and remain enduring staples of world literature. Dumas was the son of Thomas-Alexandre Dumas, a celebrated general in Revolutionary France and the highest-ranking man of African descent in a European army at the time. His father’s early death left the family in poverty, but Dumas’s upbringing was nonetheless marked by strong personal ambition and a deep admiration for his father’s achievements. He moved to Paris as a young man and began his literary career writing for the theatre, quickly rising to prominence in the Romantic movement with successful plays like Henri III et sa cour and Antony. In the 1840s, Dumas turned increasingly toward prose fiction, particularly serialized novels, which reached vast audiences through French newspapers. His collaboration with Auguste Maquet, a skilled plotter and historian, proved fruitful. While Maquet drafted outlines and conducted research, Dumas infused the narratives with flair, dialogue, and color. The result was a string of literary triumphs, including The Three Musketeers and The Count of Monte Cristo, both published in 1844. These novels exemplified Dumas’s flair for suspenseful pacing, memorable characters, and grand themes of justice, loyalty, and revenge. The D’Artagnan Romances—The Three Musketeers, Twenty Years After, and The Vicomte of Bragelonne—cemented his fame. They follow the adventures of the titular Gascon hero and his comrades Athos, Porthos, and Aramis, blending historical fact and fiction into richly imagined narratives. The Count of Monte Cristo offered a darker, more introspective tale of betrayal and retribution, with intricate plotting and a deeply philosophical core. Dumas was also active in journalism and theater. He founded the Théâtre Historique in Paris, which staged dramatizations of his own novels. A prolific and energetic writer, he is estimated to have written or co-written over 100,000 pages of fiction, plays, memoirs, travel books, and essays. He also had a strong interest in food and published a massive culinary encyclopedia, Le Grand Dictionnaire de cuisine, filled with recipes, anecdotes, and reflections on gastronomy. Despite his enormous success, Dumas was frequently plagued by financial troubles. He led a lavish lifestyle, building the ornate Château de Monte-Cristo near Paris, employing large staffs, and supporting many friends and relatives. His generosity and appetite for life often outpaced his income, leading to mounting debts. Still, his creative drive rarely waned. Dumas’s mixed-race background was a source of both pride and tension in his life. He was outspoken about his heritage and used his platform to address race and injustice. In his novel Georges, he explored issues of colonialism and identity through a Creole protagonist. Though he encountered racism, he refused to be silenced, famously replying to a racial insult by pointing to his ancestry and achievements with dignity and wit. Later in life, Dumas continued writing and traveling, spending time in Belgium, Italy, and Russia. He supported nationalist causes, particularly Italian unification, and even founded a newspaper to advocate for Giuseppe Garibaldi. Though his popularity waned somewhat in his final years, his literary legacy grew steadily. He wrote in a style that was accessible, entertaining, and emotionally reso
"Ura e oarbă, furia e năucă, iar cel care îşi toarnă răzbunarea riscă să bea o băutură amară." "Contele de Monte Cristo" a fost o lectură minunată, fiind scrisă pe mai multe planuri, și urmărind un complot groaznic care distruge vieți nevinovate. Eram martor al nenorocirii și nu puteam să fac nimic...eram atât de aproape de personaje, încât am ajuns să le disprețuiesc pe rând...atât de captivă in poveste, încât parcă auzeam valurile mării și simțeam lacrimi care se conturau in ochii mei obosiți. Las mai jos două citate care mi-au plăcut. "Dumnezeu vrea ca omul pe care l-a creat şi în inima căruia a înrădăcinat aşa de adânc dragostea de viaţă, să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a păstra existenţa aceasta aşa de grea uneori, aşa de scumpă întotdeauna." "Căci, pentru omul fericit, rugăciunea rămâne un amestec monoton şi gol de sens, până în ziua când durerea vine să explice nefericitului acest limbaj sublim, cu ajutorul căruia el vorbeşte lui Dumnezeu." In final, "Conimus surdis".
Una dintre cărțile adolescentei mele, carte pe care am adorat-o si care mi-a rămas în inima și gând chiar și astăzi. Povestea de supraviețuire, de determinare și de ambiție la care luam parte este parca ireala! Recomand. 5 stele.
I like how the story starts, keeps you engaged. It's not only character-driven, but story-driven as well, and this makes it the perfect summer reading, although it's quite an extended book.
Dintre toate cele 4 volume, cred că acesta are impactul cel mai profund asupra cititorului, apoi volumul 4, 3 și 2. Volumul 1 e atât de intens încât, până la volumul 4, celelalte volume (2 și 3) par de umplutură.
Contele de Monte Cristo" este o carte care prezintă o soartă uluitoare a unui tânăr marinar de prin anii 1800. Mai precis, Edmund Dantès este arestat pentru o faptă inventată de o pereche de oameni invidioși și cu intenții malefice, iar pe urmă este închis în subteranul unui castel grotesc. Mai departe, tânărul inocent își face dreptate, rescriindu-si viitorul. Alexandru Dumas prezintă voința intensă a băiatului îndrăgostit și cum dreptatea câștiga de fiecare data în ciuda aparențelor. Temele romanului sunt numeroase: Dragostea, aventura, dreptatea, familia, prietenia și educația. Cartea sugerează mesajul că o faptă nu trece nedreptațită și ridică mai multe întrebări, precum " Ce gânduri malefice a putut avea acest om? " sau " E cu putință ca o persoană să ia aceste decizii de neconceput? " Narațiunea descrie totodată traiul persoanelor cu o avere nemărginită și cum se disting ele pe lângă oamenii de rând. Prin urmare, autorul cuprinde numeroase tipologii umane, evidențiind avantajele și dezavantajele fiecăruia. Alexandru Dumas are un stil de a povesti foarte interesant. El scrie mereu elocvent, descriptiv, însă puțin prea exagerat în acest sens, folosind un limbaj oarecum diplomatic și uneori greu de înțeles. Totuși, narațiunea este liniară, urmând mai multe planuri ale diferitelor personaje, dar prioritizând întotdeauna viața lui Edmond Dantès. Povestea cuprinde salturi dubioase, cum ar fi trecerea de la un timp la altul cu schimbări majore, evoluția bruscă a unor personaje ori mutarea locului acțiunii dintr-o parte a lumii intr-alta. Personajele sunt bine conturate, deoarece, așa cum am menționat, autorul are plăcerea să între în descrieri amoroase. Ele sunt complexe, ceea ce este și de așteptat întrucât acțiunea se întinde pe mai bine de un deceniu. Personal, povestea mi se pare interesantă și intrigant, însă puțin plicticoasă. Totodată, limbajul peste măsură de elocvent poate deveni foarte obositor. Unele capitole mi-au sporit curiozitatea, altele m-au lăsat confuz, unele mi-au schimbat părerile despre personaje în mod radical, iar altele s-au încheiat fără a-mi forma o opinie anume și lăsându-mă plictisit. Este o carte bună pe care o recomand, insa care nu este splendidă și care s-ar putea sa nu iti sporească în mod deosebit atenția și curiozitatea. Iar stilul elevat de a scrie a autorului nu este pentru oricine. Concluzionând, romanul prezintă o soartă cruntă și îndreptățirea ei. El poate fi foarte cuprinzător, dar și plicticos. Are un stil complicat de prezentare, iar acțiunea poate fi puțin greu de înțeles uneori. Cartea seamănă destul de mult cu " Toate Pânzele Sus! " de Radu Tudoran.
În adolescență am citit Cei trei muschetari, nu mai țin minte cum de nu am ajuns și la această serie, însă am toate cărțile autorul, pe care vreau sa le citesc. Primul volum din romanul Contele de Monte Cristo începe cu povestea lui Edmond Dantès, un tânăr marinar cinstit, care este pe punctul de a avea o viață fericită, urmează să fie promovat căpitan și să se căsătorească cu femeia pe care o iubește. Totul se schimbă însă brusc, când este trădat de oameni invidioși și ajunge închis pe nedrept într-o fortăreață izolată, Château d’If. Acolo, viața lui se schimbă complet. Dantès descoperă cât de nedreaptă poate fi lumea, dar și cât de puternic poate deveni un om care nu renunță la speranță. În închisoare îl întâlnește pe un bătrân înțelept, care îl învață multe lucruri și îl ajută să vadă viața cu alți ochi, deși ceilalți îl considera un nebun. Acesta ii povestește despre o comoară ascunsă pe insula Monte Cristo și începe să își facă planuri de evadare și răzbunare. Mi-a plăcut foarte mult această carte, pentru că povestea te ține mereu curios, iar personajul principal trece printr-o transformare impresionantă. La început este un tânăr naiv și încrezător, dar experiențele dure prin care trece îl fac mai puternic, mai atent și mai hotărât. Pe parcursul romanului, am fost profund impresionantă de Morrel, patronul lui Dantès. Morrel este un om de afaceri corect și bun, care vede în Dantès un tânăr promițător și merită să ajungă capitan al navei sale. Mi-a plăcut cum autorul a conturat personajele și atmosfera Franței post-napoleoniene. Deși acțiunea înaintează mai lent la început, lectura devine captivantă pe parcurs. La cum s-a încheiat primul volum, abia astept să descopăr continuarea.
This entire review has been hidden because of spoilers.
📖 INFORMAȚII GENERALE 📖 ✨ Gen: Clasic, Ficțiune 🔍 Hint: Răzbunare, mare, O mie și una de nopți, destin 📚 Seria: Contele de Monte Cristo 📖 Volumul: 1 📅 Început: Decembrie 2024 📅 Finalizat: 27 ianuarie 2025 📖 Format: Fizic 🏛 Editura: Hyperion 📜 Număr de pagini: 512 📆 Publicată în: 1992 🔞 Vârstă recomandată: 16+ ⭐ Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐
Datorită concursului organizat de @in.my.system, unde tema lunii ianuarie a fost să citim o carte clasică inspirată de zodia Vărsător, am ales să recitesc un roman legendar: Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas.
Aceasta este povestea fascinantă a lui Edmond Dantès, un tânăr marinar care, în ziua logodnei, este trădat și închis pe nedrept în temnița de la Castelul If. În timpul detenției, se împrietenește cu bătrânul abate Faria – un om considerat nebun de ceilalți, dar care îi va schimba destinul pentru totdeauna. După 14 ani de suferință, descoperă un secret care îi oferă o nouă șansă la viață: o comoară uriașă și un plan de evadare. Din acel moment, Edmond Dantès nu mai este doar un om obișnuit – devine Contele de Monte Cristo, un simbol al răzbunării și dreptății.
💭 Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte? Este o lecție despre speranță, inteligență și răzbunare, dar și despre modul în care destinul poate lua întorsături neașteptate. Când totul pare pierdut, Dumnezeu îți oferă o cale de scăpare. Exact cum Edmond l-a întâlnit pe abatele Faria, fiecare dintre noi poate descoperi oameni sau întâmplări care ne schimbă viața.
📌 Dacă îți plac poveștile despre răzbunare inteligentă, secrete și destin, această carte este pentru tine!
"Nu există în viață decât o preocupare gravă: moartea. Ei, bine, nu e curios să studiezi în câte feluri sufletul poate să iasă din corp și cum anume, după caractere, temperamente și chiar și după moravurile țării, indivizii suportă trecerea supremă de la ființă la neant? În ce mă privește, vă garantez un lucru: că, cu cât ai văzut mai mult pe alții murind, cu atât ți se pare mai ușor să mori. Astfel, după părerea mea, moartea este un supliciu, dar nu o ispășire. [...] Contele avea deci dreptate; ceea ce este mai curios în viață e spectacolul morții. [...] Creatura omenească ce va muri este furioasă că semenul său nu moare o dată cu ea și, dacă ar lasă-o liberă, l-ar sfâșia cu unghiile și cu dinții în loc să-i îngăduie să se bucure de viața de care ea va fi lipsită. Oh, oameni! Oameni! Specie de crocodili, cum spune Karl Moor, exclamă contele, întinzând pumnii spre gloată. Cât de bine vă recunosc și cât de mult sunteți întotdeauna vrednici de voi! Priviți, priviți, căci, pe cuvântul meu, e curios. Uite un om care se resemnase cu soarta sa care mergea la eșafod, care urma să moară, ca un laș, este drept, dar, în sfârșit, fără împotrivire și fără să cârtească. Știți ce îi dădea oarecare forță? Știți ce-l mângâia? Știți ce-l făcea să-și suporte chinul? Faptul că un altul împărtășea zbuciumul său. Că un altul avea să moară ca și el. Că un altul avea să moară înaintea lui. Duceți două oi la măcelărie, doi boi la abator și faceți unul dintre animale să înțeleagă că tovarășul său nu va muri: oaia va behăi de bucurie, boul va mugi de plăcere, dar omul pe care Dumnezeu l-a făcut după chipul său, omul căruia Dumnezeu i-a impus ca primă, unică, supremă lege dragostea pentru aproapele său, omul căruia Dumnezeu i-a dat glas pentru a-și exprima cugetarea, ce va striga aflând că tovarășul său va fi salvat? Un blestem. Onoare omului, capodopera naturii, regele creațiunii!"
🤎O carte pe care nu credeam sa am "curajul" sa o citesc, mi se părea prea "grea", mi se părea ca nu o voi înțelege, ca nu o sa-mi placa povestea, ca ma voi pierde în datele istorice, dar deși cu un început mai greu, tocmai din cauza acestor date istorice, pe parcurs m-a prins total în povestea de viata a personajului nostru principal Edmond Dantes. 🤎Cine este el? Un suflet nevinovat si naiv, un personaj care deși nu a făcut nici un rau în cei nouăsprezece ani ai lui, are totuși dușmani, dușmani care ii vor Raul, deși el ii crede prieteni. Tot ce vrea Dantes este sa fie căpitanul navei "Faraonul" si sa se căsătorească cu fata iubita, Mercedes. Ce va reuși din toate acestea? Citiți și o sa aflați. Pentru ca soarta lui va lua o întorsătură neașteptată într-o zi importanta pentru el. 🤎Mi-a plăcut ideea urmata de autor in acest volum și anume ca Binele pierde și va avea de suferit, iar Raul va triumfa, cel puțin pentru moment, pentru ca sfârșitul încă nu este nici măcar pe aproape. 🤎Asa mult l-am îndrăgit pe preotul "nebun" care ii va deveni cel mai mare sprijin lui Dantes, care ii va deveni ca un al doilea tata si care îl va invata tot ce este de știut despre viata, despre multiplele fete ale omului și despre multiplele caractere ascunse ale omului. 🤎O carte care trebuie citita neapărat! Abia aștept sa aflu ce va mai face Dantes după ce a rasplatit Binele! 🌟🌟🌟🌟🌟
Une première partie du 'Comte de Monte-Cristo' que j'ai mise exactement 140 jours à lire ; et encore, sans le livre audio en parallèle j'y serai encore 👁️👄👁️ C'était pas mal mais trèèèèès longué, je suis abasourdie qu'Alexandre Dumas ait eu tant de choses à dire (c'est sûr que s'il avait vécu en 2025 ce serait un podcast bro celui là because surely there comes a point??? 🥱) ?! ✋🏽🙄
Les bases de l'histoire ont été posées, pas moins de 859 personnages 'entre 25 et 26 ans' qui murmurent tous a voix haute leurs pensées les plus sombres au lieu de juste les dire dans leur tête (😤) ont été présentés ; j'ai donc à présent hate de découvrir la suite puisqu'on rentre ENFIN dans le vif du sujet : LA VENGEANCE 😈😈😈
En lisant le livre je me suis senti comme dans une série Netflix qu'on binge-watch. Les twists m'ont à nouveau bluffé, et voir Edmond Dantès devenir le Comte de Monte-Cristo m'a remué comme au premier jour. la plume m'a carrément absorbé dans cette aventure, où chaque page était un nouveau plot twist. Ressortir ce premier tome, c'était comme retrouver un pote de longue date, me donnant grave envie de poursuivre cette épopée littéraire de ouf.
Alexandre Dumas is & always will be such a great writer that I admire whole-heartedly ! The depth of his characters, especially his main ones, are so human...you can only empathise with them, especially with Edmond Dantès, a man who suffered so much at such a young age despite being innocent of the charges held against him ! And he makes you despise so easily and willingly the characters who have wronged him ! A classic and a jewel of the XIXth century French literature ✨
De l'aventure sur un ton particulierement agréable à lire, avec des thèmes de société et politique qui sont parfaitement intéressants à soupeser avec l'actualité de notre siècle.
Me ha gustado mucho , que maestría del autor para escribir. Una verdadera degustación a saborear a la lectura de esta maravilla de la literatura universal
📖🔖 Citate preferate (editie online): 📖🔖 👉[p. 13] " — Bunul Caderousse, spuse bătrânul, ne iubeşte aşa de mult. — De bună seamă că vă iubesc şi vă şi stimez, dat fiind că oamenii cinstiţi sunt rari. Se pare însă că tu devii bogat, băiete, continuă croitorul, aruncând o privire piezişă mormanului de aur şi argint depus de Dantès pe masă. Tânărul remarcă fulgerarea de lăcomie care ilumină ochii negri ai vecinului. — Ei, doamne, spuse el cu neglijenţă, banii nu sunt ai mei; îi împărtăşeam tatălui meu temerea că o fi dus lipsă de ceva cât n-am fost eu aici şi, ca să mă liniştească, şi-a deşertat punga pe masă. Haide, tată, continuă Dantès, bagă-ţi banii la loc în puşculiţă; dacă însă vecinul Caderousse are şi el nevoie de un împrumut, poate să ceară."
👉[p. 13] "— Nu suntem niciodată chit faţă de cei care ne-au îndatorat, spuse Dantès; căci atunci când nu le mai datorezi bani, le datorezi recunoştinţă."
👉[p. 23] "— Te-am chemat pentru că alergai ca un nebun şi mi-a fost frică să nu te arunci în mare, spuse râzând Caderousse. Ce dracu, omul are prieteni nu numai pentru a le oferi un pahar cu vin, dar şi să-i împiedice să bea trei-patru ocale de apă."
👉[p. 49] " Capul care se pleaca, va fi apoi taiat." Proverb turcesc "Capul ce se pleacă merită retezat."
👉[p. 119] "Dantès epuizase cercul resurselor omeneşti. Aşa cum am spus că trebuia să se întâmple, el se înturnă atunci spre Dumnezeu. Toate ideile pioase risipite în lume şi pe care le spicuiesc nenorociţii încovoiaţi de destin, îi răcoriră atunci spiritul. Îşi reaminti rugăciunile pe care le învăţase de la mama sa şi le găsi un sens, altădată necunoscut de el. Căci, pentru omul fericit, rugăciunea rămâne un amestec monoton şi gol de sens, până în ziua când durerea vine să explice nefericitului acest limbaj sublim, cu ajutorul căruia el vorbeşte lui Dumnezeu."
👉[p. 205] "Astfel Dantès, care acum trei luni nu năzuia decât la libertate, nu se mai mulţumea cu libertatea şi năzuia la bogăţie; vina nu era a lui Dantès, ci a lui Dumnezeu care, limitând puterea omului, i-a dat dorinţi infinite."
👉[p. 205] "Vremea care aruncă asupra oricărui lucru fizic mantia ei de muşchi, aşa cum aruncă asupra lucrurilor morale mantia uitării..."
👉[p. 230] "— De foame? exclamă abatele sărind de pe scaun. Nici cele mai de rând animale nu mor de foame. Câinii care hoinăresc pe străzi găsesc o mână miloasă care le aruncă o bucată de pâine; şi un om, un creştin a murit de foame, printre alţi oameni, care îşi spun creştini ca şi el? Cu neputinţă! O, e cu neputinţă"
👉[p. 243] "— Te înşeli, prietene, spuse abatele: Dumnezeu poate să pară uneori ca uită când dreptatea lui se odihneşte, dar vine totdeauna un moment când îşi aduce aminte şi dovada ― uite-o"
Adaugiri alte referinte "Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie, Dar cu umilinţă lanţu-l înconvoaie! Ce e oare traiul dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit? Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună. Nu e totodată pace şi furtună." ("Daniil Sihastrul", Dimitrie Bolintineanu)
4.5/5 I had very low expectations for this book, mostly because I don't really enjoy reading sailing adventures. But this book wasn't that case. I really loved the characters, I was obsessed with Faria's personality and wiseness and I was so sad when he died. Also, I loved the intelligence of the bad characters and I liked how the author lets them have an amazing life and support no conseques after their mistakes. That doesn't happen often, especially in books. Also, poor Edmond. I kinda got angry at Mercedes for leaving him but her choice is ubderstandable. I admired him for making his life better even after he got out of prison and found out that no one was waiting for him anymore. This book is definetly one of my favourite classics. Can't wait to read the next volumes.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Aceasta carte este minunata .... nu am cuvinte rele de spus. M a lăsat uimită modul ingenios prin care eroul nostru principal a evadat din închisoare . Sunt foarte curioasă cum o sa decurgă restul poveștii uimitoare.
This entire review has been hidden because of spoilers.
„Regele? Îl credeam destul de filosof ca să înțeleagă că, în politică, nu există crimă. În politică, dragul meu, ştii ca şi mine că nu există oameni, ci idei. Nu sentimente, ci interese. În politică nu se ucide un om, se suprimă un obstacol, atâta tot.”