Lucius Annaeus Seneca (often known simply as Seneca or Seneca the Younger); ca. 4 BC – 65 AD) was a Roman Stoic philosopher, statesman, and dramatist of the Silver Age of Latin literature. He was tutor and later advisor to emperor Nero, who later forced him to commit suicide for alleged complicity in the Pisonian conspiracy to have him assassinated.
Hmm greu de pus în cuvinte impresiile după cartea asta. Trebuie să zic că mă gândeam că o termin in one session, little did I know ce mă așteaptă.
Fiind o ediție așa mică te face să crezi că poți să o citești lejer, dar sunt multe pagini la care tot reveneam și le reciteam ca să ajung la adevărata esență și să înțeleg mai bine ce voia Seneca să împărtășească. Dacă până acum ziceam că timpul este o iluzie, ei bine o să continui să o spun, dar acum (cred, sper) știu să-l folosesc mai înțelept și să trăiesc prezentul, nici viitorul nici trecutul.
Câteva gânduri pe care le iau ca “temă de casă” și “rumegat” mai bine:
•uneori locurile familiare trezesc în noi un dor care era adormit înăuntrul nostru; nu aprind vreo amintire stinsă demult, ci o trezesc din amorțire;
•valoarea vieții nu ține de durata ei, ci de felul cum este folosită;
•în sufletul nostru sunt niște părți cumva nesigure, care au mare nevoie de îngrijire;
•să facem așa încât viața noastră să nu valoreze prin cantitate, ci prin calitate;
•luna trece peste soare și că, deși este mai înceată, îl lasă în urma sa.
Inca nu am ‘intampinat’ un stoic care sa dezamageasca:
“Gandeste-te bine: mare parte din viata noastra se scurge facand rau, cea mai mare parte nefacand nimic; toata viata facand altceva decat ar trebui”
“Invata-ma ca valoarea vietii nu tine de durata ei, ci de felul cum este folosita”
📝”La ce-i folosesc cei 80 de ani petrecuti in lancezeala? El nu a trait ci a intarziat prin viata; nu a murit tarziu, ci a murit vreme indelungata”
📌”Vrei sa stii ce deosebire este intre un om viguros care priveste cu dispret soarta, care si-a implinit toate datoriile vietii omenesti si unul care a lasat anii sa se scurga? •Cel dintai traieste si moare, cel de-al doilea s-a stins inainte de a muri.”
Aceste scrisori dedicate lui Lucilius de către Seneca sunt o doză garantată de înțelepciune vie din trecut. O sursă de revitalizare intelectuală și spirituală aparte. Idei ce le poți frământa prin toate ungherele minții pentru a te alege cu miezul delicios. Recomand cartea celor ce au o slăbiciune aparte pentru filozofie, mai bine zis pentru stoicism.
"Nimic nu ne aparține, doar timpul e al nostru."
"Sa fim așa încât viața noastră să nu valoreze prin cantitate, ci prin calitate."
"Cel care nu este în stare să trăiască în prezent stă suspendat în viitor."
nu stiu daca este o lectura potrivita pentru cineva care nu a citit pana acum despre stoicism sau filosofie in general, dar daca aceasta lectura aste considerata un punct de start bun, atunci sunt impacata cu ale mele concluzii.
nu sunt de acord cu 90% din punctele de vedere expuse aici. Este o parere pe aici care puncteaza bine, este o carte de buzunar de 70 de pagini, mica, dar e tare ca un ketonal.
eu gasesc si multe idei care se contrazic... nu stii ce-ti rezerva ziua de maine, dar daca te loveste boala, nu lupta...😶
(aceasta idee apartine cuiva, a lui Seneca, care provenea dintr-o familie de aristrocrati, iar pt problemele sale de sanatate din tinerete a fost dus undeva unde a primit cele mai bune ingrijiri medicale).
mai vorbeste despre faptul ca o viata lunga este de prisos, si ca mai bine traim o viata scurta.
nici cu aceaata idee nu sunt de acord, daca chiar dansul zice ca nu stim ce ne rezerva viitorul, pana nu murim, nu stim daca ne consideram viata c-a traita degeaba. il insusi a scris lucrari si spre batranete, daca ar fi considerat prima sa lucrare suficient de buna, atunci n-ar mai fi fost nicio alta lucrare dupa, viata lui ar fi incetat in acel moment (cam atat de radical mi-a parut mie c-ar fi fost Seneca).
Această carte este, în fapt, unul dintre cele cinci plicuri, alături de "Despre Libertate", "Despre Moarte", Despre Învățătură" și "Despre prietenie", în care au împărțit cei de la Editura Seneca opera "Seneca. Scrisorile către Lucilius".
În mod practic, aceasta reprezintă o culegere de idei filosofice și morale extrase din scrisorile autorului adresate discipolului său, Lucilius, cu rolul de a-l modela ca filosof stoic. Astfel, el abordează problematica și influențele timpului asupra vieții, analizând diferite concepte, pe care mi-am permis să le rezum într-o manieră subiectivă și generală la urmatoarele: percepția asupra timpului și risipirea acetuia, fericirea în simplitate, atenția, modestia, accentul pe calitate, nu pe cantitate, imprevizibilitatea, puterea pe care o are prezentul și normalitatea.
În ciuda dimensiunii reduse a cărții, timpul alocat pentru lectura acesteia a fost unul destul de îndelungat, întrucât nu poți trece prin ea ca fiind o poveste și permițându-ți luxul de a înțelege din context și de a nu fi atent la detalii. Este o operă ce merită o analiză complexă, ce presupune atât o înțelegere a sensului afirmațiilor, cât și a contextului istoric, aflând în partea dedicată vieții acestuia că Senenca a trăit în perioada împăraților Caligula, Claudiu și Nero, cu toate consecințele de rigoare ce au decurs de aici, acesta fiind un apropiat al curții.
În masura în care ai deja anumite așteptări asupra cărții, găsesc foarte util și suficient de bine formulat acest citat al autorului, care poate căpăta valențe generale: "Îți scriu acestea nu pentru că tu aștepți de la mine un leac atât de întârziat (sunt încredințat că ți-ai spus de-acum singur tot ce vei citi aici), ci ca să te dojenesc pentru acea clipă de șovăire în care te-ai abătut de la tine însuți, să te stârnesc să-ți faci curaj împotriva sorții și să privești la toate loviturile ei nu ca la ceva ce se poate întâmpla, ci ca la ceva sigur. Rămâi cu bine."
This entire review has been hidden because of spoilers.
"Odată cu prietenul îți îngropi și prietenia? [...] Crede-mă, cei mai mulți dintre noi pe care i-am iubit ne rămân aproape, chiar dacă moartea ni i-a luat; trecutul este al nostru." "Nimic nu ne aparține, Lucilius, doar timpul este al nostru."
“Și atunci, până când voim să trăim? Am ajuns să cunoaștem totul: Știm pe ce principii se sprijină natura, în ce fel rânduiește ea lumea, care sunt căile pe care anul se tot întoarce, în ce fel a însemnat hotarele tuturor lucrurilor ce vor fi și cum s-a așezat ca hotar pentru sine însăși; Știm ca stelele se mișcă prin forța lor, că niciun corp ceresc nu este nemișcat, în afară de pământ, iar celelalte aleargă cu iuțeală, fără să se oprească; Știm că luna trece peste soare și că, deși este mai înceată, îl lasă în urma sa, oricât e acela de rapid; știm cum se luminează și cum se întunecă, ce aduce noaptea și ce aduce îndărăt ziua: Se cuvine să mergem acolo de unde aceste fenomene pot fi contemplate mai îndeaproape.”
“Se află în aceeași cetate oameni la antipozi care, cum spune Cato, nu au văzut niciodată nici răsăritul, nici apusul soarelui. Crezi tu oare că trăiesc cei care nu știu nici măcar când anume trăiesc? Și unii ca ei se tem de moarte, câtă vreme s-au îngropat de vii? Chiar dacă își petrec nopțile între vin și parfumuri, chiar dacă își trec tot timpul de veghe între multe feluri de mâncare pregătite cu grijă, ei nu se află la ospăț, și la propria lor înmormântare. (…) Spiritul le este înțepenit, rigid, aflat într-un întuneric de unde pot invidia pe cei orbi. Cine avut oare vreodată ochii ca să trăiască în întuneric?”
Unele animale, ca să nu poată fi găsite, își amestecă urmele în jurul culcușului: și tu va trebui să faci la feĺ, alminteri nu-ți vor lipsi urmăritorii.
Trebuie să ai puțină îngăduință față de cel ce a suferit o lovitură și își suportă cu greu rana adâncă: dacă însă cineva alege sa plângă, atunci se cuvine să fie mustrat de îndată, ca să învețe că și lacrimile pot fi uneori semn de prostie.
...între atâtea întâmplări omenești de tot soiul, singura certitudine este moartea; numai că toți se plâng de singurul lucru care nu amăgește pe nimeni.
O să las aceeași recenzie la toate variantele astea fragmentate: perfecte de făcut cadou și de citit la coadă pe undeva. Am preferat varianta completă și cartonată pentru păstrat în bibliotecă, dar e prea drăguț design-ul ăsta de paperback (nu-i broșat, e capsat) încât să nu-i dau 4/5 stele.
De altfel filosofia lui seneca mi se pare foarte safe, nu atât de controversată ca cei mai recenți dintre filosofi. Merge făcută cadou oricui, înlocuiește bine un curated feed de instagram.
"Timpul se scurge cu o iuțeală nemăsurată, iar asta înțelegem doar când ne uităm îndărăt; cât stăm cu ochii aţintiți asupra prezentului, el trece nebăgat în seamă, așa zboară de ușurel în goana-i năvalnică."
Those letters are wisdom shares from Seneca to Lucius, his friend, talking about time, and not only. Talking about suffering, arguing why producing suffering by our own thoughts is the weakest thing to be done.