Un carusel în care viața și literatura nu se mai deosebesc
O întâlnire neașteptată cu cel mai cunoscut scriitor al momentului îi schimbă viața lui Alexandru Damian, un tânăr profesor de română, care visează să-și vadă cărțile publicate. Faimosul Marius Vasilescu îi propune un joc incitant: fiecare să scrie un roman și să îl publice cu numele celuilalt. Norocul pare să fi dat peste el. Prins în chingile scrisului, Damian se îndepărtează de fosta viață, de principiile și de prietenii săi și se trezește acuzat de o crimă pe care nu a comis-o. Cum reușești să te salvezi când totul pare pierdut? „Cristian Englert ne oferă o carte pătrunzătoare despre lumea subterană a literaturii de azi, mai degrabă ring al puterii de influență decât măsură onestă a talentului. Ființă vulnerabilă, Damian se trezește prins între două lumi ce par de neîmpăcat. Tabloul lumii literare, ca univers carnivor, se înscrie într-un București a cărui atmosferă este surprinsă cu mult spirit de observație și finețe, autorul reușind să învelească tema căutării adevărului în și prin literatură într-o sprintenă și complicată poveste de dragoste cu intrigă polițistă.“ Dana Pîrvan
„Cristian Englert îndrăznește să vină cu un roman calofil, pe alocuri prolix, tributar unei scriituri vintage, în răspăr cu valul minimalist contemporan. Piramida sa este construită cu migală și cu pasiune pură pentru literatură. Ți se va potrivi, indiferent de ce tip de cititor ești, căci e atât o carte despre cărți, scris, scriitori și lumea literară, cât și o cronică a zilelor noastre, o poveste de dragoste, un volum cu intrigă polițistă.“ Eli Bădică coordonatoarea colecției n’autor
As far as software engineers go, Cristian Englert is a very lucky one, being paid to play with robotic rovers for the future interplanetary missions of the European Space Agency, somewhere in a little town in The Netherlands. Published novelist in his native country, Romania, he's still gathering material for his first volume of short stories in English.
Am ezitat puțin dacă să îi acord 3 sau 4 stele. Finalul, deși cumva șocant, nu e suficient justificat din punctul meu de vedere. Interesantă povestea, mi-a plăcut și stilul de scriere, dar cu adevarat importante mi s-au parut doar primele 50 de pagini și ultimele 100. Pentru o carte de 500+ pagini e totusi puțin. As recomanda-o? Nu neaparat. Ma bucur ca am citit-o si recunosc ca, undeva pe la pagina 200, am vrut sa o abandonez, dar nu am facut asta din pricina review-urilor bune de pe goodreads, in special pentru mențiunile referitoare la final. Cu toate acestea eu nu o consider un must read.
4.5 din 5 pentru dialogurile interesante, personajele bine construite, acțiunea alertă și pentru că nu am prevăzut finalul. O lectură foarte plăcută pentru zilele de vacanță.
"Piramida" este o carte interesantă, ce are la bază o reinterpretare a pactului faustian, numeroase dialoguri frumos creionate şi un final şocant. Viața scriitorului aspirant Alex Damian ia o nouă turnură în momentul în care îl cunoaşte pe faimosul autor Marius Vasilescu. Acesta îi face o propunere inedită: fiecare să scrie un roman și să îl publice cu numele celuilalt. Printre altele, regăsim tehnica "povestirii în ramă", foarte bine integrată în roman, însă din păcate acțiunea a fost previzibilă, cu excepția ultimelor 2 pagini ale cărții, care m-au determinat să cresc ratingul de la 3⭐ la 3,5⭐. De asemenea, consider că personajul lui Alex Damian este ridicol de naiv, iar povestea de dragoste descrisă în roman mi se pare total nepotrivită şi prea siropoasă, chiar dacă ulterior aflăm că aparențele sunt înşelătoare... Totuşi, romanul merită citit, şi sper ca următoarele cărți publicate de Cristian Englert să fie din ce în ce mai interesante.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Nu am mai citit carti in romana de ani buni. Piramida m-a facut (lucru mare!) sa ma indragostesc din nou de limba romana si sa ii pretuiesc mai mult pe scriitorii ramasi, pana de curand, o amintire din liceu.
Englert este precis si sugubat, evocativ si imprevizibil - un adevarat virtuoz care aluneca cu usurinta printre stiluri, acaparandu-ti imaginatia si daruindu-ti-o inapoi mai buna decat a primit-o.
Piramida poate fi privita ca o carte despre carti, insa oarecum in aceeasi masura in care Baltagul poate fi numit povestea unui topor. De buna seama, romanul lui Englert celebreaza cartile si frumusetea limbajului, iar asemanarea cu Zafon din alt review nu este catusi de putin gratuita. Dar sunt atatea alte comori de cules in paginile Piramidei incat incerc sa ma feresc de a o descrie doar ca pe o meta-carte.
Un carusel în care viața și literatura nu se mai deosebesc. Nu sunt cuvintele mele, ci le găsiți chiar pe coperta romanului. Dacă la începutul lecturii credeam că această frază este scrisă acolo doar datorită multitudinii de referințe la literatura autohtonă (și nu numai) din roman, pe parcurs și până la final am înțeles adevărata însemnătate a acestor cuvinte. Piramida este, într-adevăr, un labirint de idei, în care atât de ușor te lași atras. Inițial, îți pare simplă și o joacă de copii, dar cu fiecare pas pe care îl faci, ajungi întortocheat într-o enigmă care se adâncește tot mai mult cu fiecare pagină. Până la ultima pagină, cititorul este învăluit în mistere și condus pe căi greșite, e lăsat să creadă un lucru, în timp ce, în realitate, e cât se poate de departe de adevăr. Recenzia completă aici: https://omulfolositor.blogspot.com/20...
“Piramida” lui Cristian Englert este o carte deosebita, abordand un subiect drag mie: cartile. Este usor de citit, cu actiune interesanta si complexa care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura. In acelasi timp este multifatetata si imi aminteste de “Umbra vantului”, a lui Zafon. Mi-a placut foarte mult cum autorul a reusit sa imbine armonios descrierea Bucurestiului de azi si a celui din trecut, amintirile din copilarie ale lui Damian, imaginea complexa a societatii romanesti din ziua de azi cu bune si cu rele, si nu in ultimul rand metamorfoza eroului principal (no spoilers!). Nu ma asteptam la romanul in roman si mi-a placut cu atat mai mult cu cat stilul este complet diferit de al romanului-gazda. Pentru mine pasajele din cartea lui Damian complementeaza perfect actiunea principala a romanului lui Cristian Englert.
Uf! Sfârșitul încă mă bântuie, atât de puternic a fost! „Piramida” este o carte complicată, o carte imposibil de clasificat cu mijloace convenționale. Are ca pretext târgul încheiat între doi scriitori (ceva faustic în afacerea asta), însă acesta e doar un pretext pentru a arunca în oală o mulțime de alte ingrediente: comentariu social, cultural și politic, thriller, dramă, o poveste de dragoste, un roman în roman… Totuși dacă ar fi să ghicesc până la urmă tema centrală a romanului, ea este dragostea pentru scris. Dacă toate aceste ingrediente se îmbină armonios într-un roman (cărtărescian ca proporții), puteți vedea voi înșivă. Două (foarte mici) critici: -universul literar românesc e prezentat un piculeț prea naiv și simplificat; înțeleg de ca autorul face asta, dar impresia rămâne -romanul în roman este scris într-un stil joycean, care poate fi dificil de urmărit (dar care furnizează un contrapunct interesant stilului fluent din romanul gazdă) Per total, un 4.5 solid, o carte care te atinge la suflet. Aștept să mai citesc proză de-a lui Cristian Englert!
Pe la jumatate, i-as fi dat 3 stele. In pofida subiectului captivant, simteam o oarecare stangacie in scris. Ramanem pana la final cu obsesia pentru pletele negre ale Cezarei, insa pana scriitorului intra in verva si creioneaza magistral a doua jumatate a cartii, terminand en fanfare. Cultura, policier, intriga, intorsaturi de situatie... O carte pe care am citit-o intr-o saptamana doar pentru ca nu am avut mai mult timp la dispozitie, caci altfel nu as fi lasat-o din mana.
O aventură literară și un carusel emoțional cu final neașteptat de înaltă calitate, scrisă într-un stil revigorant, Piramida este unul dintre cele mai bune romane în limba română pe care le-am citit. Pe lângă povestea și personajele în jurul cărora este scris romanul, se pot vedea, uneori subtil iar alte ori foarte evident, pasiunea și cercetarea pe care Cristi le-a investit în scrierea acestui roman. (Pun accent pe "limba română", pentru că citind-o, mi-am dat seama cât de puțin ar fi înțeleasă de cineva străin chiar dacă ar fi tradusă în alte limbi.)