Viața monotonă a unui bărbat ia un curs neașteptat atunci când localul său preferat devine locul de întâlnire cu o victimă a violenței domestice. Ce începuse inițial ca o mică ajutorare ia proporții neprevăzute atât în viața ei dar mai ales în cea a bărbatului.
Ideea n-a fost deloc rea, doar foarte dezlânată și mult prea slab împachetată într-un milion de stiluri fără sens; limbajul copilăresc și nu mai zic de greșelile gramaticale flagrante. Păcat.
In mare, mi-a placut cartea… Sentimentele puse frumos in cuvinte, fir narativ coerent, darrrrrr putin exagerat. Nevoia continua a eroului de a o salva pe femeie poate fi putin dusa la extrem in parti, spre exemplu momentul in care isi da demisia, fapt care nu era neaparat necesar. Este de inteles ca este iubire si ca trebuie exagerat un pic, dar autorul o duce un pic la extrem in “Cafeneaua”. Unde e necesar sa iti dai demisia ca sa iti ajuti dragostea vietii tale? Unde e necesar sa urci la usa apartamentului sa vezi daca e cineva acasa, fiindca ea nu mai vine la locul intalnirii voastre? Inteleg iubirea fiind sentimentul care duce pe orice in extrem, dar pentru cat de repede s-au intamplat toate aici, este un pic cam mult. Cartea are 85 de pagini, dar are o multime de greseli de tot felul, gramaticale, lexicale… AS fi apreciat-o mult mai mult daca nu ave atatea greseli, mai ales ca multe dintre ele sunt cele de acord… “intr-un” si “intr-o” nu se prea inteleg cu genul substantivului de dupa…
This entire review has been hidden because of spoilers.
Cafeneaua devine un loc al cititorului și al personalului, parcul un loc al conștientizării. E o carte cuminte, o carte de citit când te relaxezi sau când îți dorești o pauză, deloc solicitantă.
Mi-a plăcut cartea și toată povestea, doar că mi s-a părut ciudat omul care venea mereu la cafenea și tot ce s-a întâmplat cu el.. dar... o lecție de viață
A început interesant, la o cafenea, dar subiectul e mai complicat: violență domestică combinată cu complexul salvatorului. Personajul principal își bea cafeaua în fiecare dimineață înainte de muncă în cafeneaua respectivă, unde într-o zi este martor la un eveniment neplăcut petrecut la blocul de vis-a-vis: o femeie a fost agresată de soțul ei. Omul nostru se implică cu doamna în cauză mult prea repede și mult prea intens, și în încercarea de a o salva pe ea și fiica ei, nu se salvează nici pe sine, ca să zic așa.
Finalul a fost ca și cum n-a fost, cam forțat și artificial. Bine, nici subiectul nu a fost exploatat cum trebuie în atât de puține pagini, nici autorul nu a mers prea profund, nici măcar cu conturarea personajelor. Te lăsă în ceață, dar nu în sensul bun. Ce păcat de așa o temă cu un așa mare potențial...