In mare, mi-a placut cartea… Sentimentele puse frumos in cuvinte, fir narativ coerent, darrrrrr putin exagerat. Nevoia continua a eroului de a o salva pe femeie poate fi putin dusa la extrem in parti, spre exemplu momentul in care isi da demisia, fapt care nu era neaparat necesar. Este de inteles ca este iubire si ca trebuie exagerat un pic, dar autorul o duce un pic la extrem in “Cafeneaua”. Unde e necesar sa iti dai demisia ca sa iti ajuti dragostea vietii tale? Unde e necesar sa urci la usa apartamentului sa vezi daca e cineva acasa, fiindca ea nu mai vine la locul intalnirii voastre? Inteleg iubirea fiind sentimentul care duce pe orice in extrem, dar pentru cat de repede s-au intamplat toate aici, este un pic cam mult.
Cartea are 85 de pagini, dar are o multime de greseli de tot felul, gramaticale, lexicale… AS fi apreciat-o mult mai mult daca nu ave atatea greseli, mai ales ca multe dintre ele sunt cele de acord… “intr-un” si “intr-o” nu se prea inteleg cu genul substantivului de dupa…