Mr. Gica is the world's greatest barber. He is one-point-sixty-two meters tall and weighs fifty-eight kilograms. He is also the fastest barber in the world. He holds the world record for sculptural hairstyling and has won three Olympic golds in neck massage. But his specialty is the shave.
Mr. Gica’s shop has six mirrors on the walls, six sinks, six barber chairs, and no employees. Always crowded, its chairs always occupied, the barbershop forms an off-kilter microcosm: a world of melancholic kitsch that includes opera singers, football players, gladiators, the secret police, fantasies of Edith Piaf, four lost hippies, and other ludic figures—including our superhuman protagonist's ever-lurking antagonist in perpetual disguise, Dorel Vasilescu.
Trying on a variety of voices and modes like so many work coats, Curl scissor-snips love poems, mock-critical commentaries with footnotes, dreams, diary entries, streams of words without punctuation, cultural references, and a number of rebellious hairs off a number of necks to sculpt a patchwork portrait of universal loneliness.
T. O. Bobe s-a născut în 1969 la Constanţa. În 1995 a absolvit Fa cultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. În anul 2000 a fost bursier la Akademie der Kunste din Berlin, iar în 2003 și 2004 bursier la Akademie Schloss Solitude din Stuttgart. A fost, pe rând, magaziner în portul Constanţa, secretar literar la Teatrul Mic din Bucureşti, redactor şi scenarist de televiziune, copywriter, iar în prezent este scriitor liber-profesionist.
Premii: Tablou de familie a primit premiul pentru debut al revistei Tomis, iar Bucla a primit Premiul Național Mihai Eminescu pentru debut în poezie Ambele cărți au fost nominalizate la premiile ASPRO. Cartea Darul lui Moș Crăciun a fost nominalizată la premiile AER.
"Gică fie numele meu și fie mîinile mele acelea care bărbieresc lumina de pe obrazul lui Dumnezeu și fie foarfecele mele acelea care retează aripile îngerilor așezați cîte șase în scaunele mele. Sunt cel mai mare frizer din lume. Și nu regret nimic. Și nu urlu în singurătatea frizeriei mele. Și ceea ce vedeți voi, nenorociților, nu sunt lacrimile mele, ci boabe de viață pură care vor exploda și vor întinde în infinit șervețele albe ale altor universuri.
Lovely. Lovely translation. Lovely edition. Wakefield Press strikes again. A good book with a great translator’s note. “Because a person ought to leave something behind, something so sincere it couldn’t seem at all calculated, that comes from within and will be stirred by any breath of fear or love.”
T. O. Bobe câștiga, în 1998, concursul de debut al Editurii Univers, la secțiunea poezie. În 1999 avea să-i apară, astfel, Bucla, un volum atipic de poeme care avea să atragă atenția asupra lui și să-l propulseze printre cei mai buni debutanți de după ’90. După Darul lui Moș Crăciun (Humanitas, 2003) și Cum mi-am petrecut vacanța de vară (Polirom, 2004, 2007; Humanitas, 2011), publica Centrifuga (Polirom, 2005), unde reunea Spirala din volumul colectiv Tablou de familie (Leka-Brâncuş, 1995) și inconfundabila Bucla (Univers, 1999).
Iată, la zece ani distanță de Centrifuga, T. O. Bobe reeditează, la Editura Humanitas, acea Buclă inițială cu care și-a fermecat, nu de puține ori, cititorii. O decizie inspirată, numai bună pentru cei ca mine, care erau puberi când apăruse ultima ediție. Așa am reușit și eu să citesc, în sfârșit, despre nea Gică, cel mai mare frizer din lume, și universul său fascinant, cel despre care doar auzisem până acum.
Ediția 2015 a apărut în februarie, luna în care Humanitas și-a sărbătorit cei 25 de ani de existență. Independent sau nu de acest eveniment, Bucla lui T. O. Bobe a fost tipărită în condiții grafice excelente, este o carte frumoasă tare de la copertele sale și până la file și conținut (la sfârșit, avem și o secțiune suplimentară, Referințe critice). Fie și numai pentru cum arată și tot trebuie să o aveți în bibliotecă!
Citești acest articol in aproximativ 5 minute bucla t o bobe T. O. Bobe câștiga, în 1998, concursul de debut al Editurii Univers, la secțiunea poezie. În 1999 avea să-i apară, astfel, Bucla, un volum atipic de poeme care avea să atragă atenția asupra lui și să-l propulseze printre cei mai buni debutanți de după ’90. După Darul lui Moș Crăciun (Humanitas, 2003) și Cum mi-am petrecut vacanța de vară (Polirom, 2004, 2007; Humanitas, 2011), publica Centrifuga (Polirom, 2005), unde reunea Spirala din volumul colectiv Tablou de familie (Leka-Brâncuş, 1995) și inconfundabila Bucla (Univers, 1999).
Iată, la zece ani distanță de Centrifuga, T. O. Bobe reeditează, la Editura Humanitas, acea Buclă inițială cu care și-a fermecat, nu de puține ori, cititorii. O decizie inspirată, numai bună pentru cei ca mine, care erau puberi când apăruse ultima ediție. Așa am reușit și eu să citesc, în sfârșit, despre nea Gică, cel mai mare frizer din lume, și universul său fascinant, cel despre care doar auzisem până acum.
Ediția 2015 a apărut în februarie, luna în care Humanitas și-a sărbătorit cei 25 de ani de existență. Independent sau nu de acest eveniment, Bucla lui T. O. Bobe a fost tipărită în condiții grafice excelente, este o carte frumoasă tare de la copertele sale și până la file și conținut (la sfârșit, avem și o secțiune suplimentară, Referințe critice). Fie și numai pentru cum arată și tot trebuie să o aveți în bibliotecă!
bucla 2
Sursa
În ceea ce privește partea de conținut, Bucla nu este o înșiruire de poezii, fără legătură între ele sau cu un vag fir care se insinuează. Dimpotrivă, este un mare poem care are în centrul său o figură neașteptată, un personaj inedit pe care T. O. Bobe îl scoate din banal, îl scutură de praf (și de fire de păr) și-l aduce pe o scenă imaginară, să dea reprezentația vieții lui: nea Gică, cel mai mare frizer din lume. Poeziile în versuri sau în proză despre viața, obiceiurile, speranțele, dezamăgirile, ratările, iubirile, visele, moartea lui nea Gică construiesc, cum spuneam, o imagine de ansamblu asupra acestuia, cu patetismul, umorul, sentimentalismul, kitsch-ul, ludicul, ironia aferente.
Nea Gică e unic în peisajul literar românesc, nu are seamăn (deși a fost, desigur, contaminat de poezia optzecistă – de niște mopete, de exemplu). Și, citind Bucla, reacționezi diferit la fiecare poem, ba surâzând (de personalitatea celui mai mare frizer din lume, de jocul lui T. O. Bobe ș.a.m.d.), ba întristându-te, ba empatizând cu personajul acesta la care nu te-ai gândit niciodată atât de mult pe cât o faci la lectură.
Să-i degustăm „Prezentarea generală”:
„Nea Gică e cel mai mare frizer din lume. Are un metru șaizeci și doi și cincizeci și opt de kilograme. La el s-au tuns cele mai rapide extreme și cele mai eficace vârfuri. La el s-au bărbierit cei mai grași tenori. În frizeria lui s-au jucat cele mai lungi partide de șah. (Una, începută acum optzeci și trei de ani, pe vremea primului Gică, a fost lăsată moștenire și continuă din tată în fiu.)
Nea Gică e cel mai rapid frizer din lume. Deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic la masaj pe ceafă. Dar specialitatea lui e bărbieritul. (…)” (p. 7). (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/bucla-lui-t-...)
Oh my goodness! This is an absolute gem! Even if you aren't a poetry fan, you will love it! Mr Gica, the world's best barber, is the subject of all the vignettes/poems. They are comical, fantastical, poignant, sensual, subversive, and provide sheer pleasure! I spent an afternoon savoring every single page! The notes at the end by the translator are very interesting as well. Please read this little treasure!
I’d probably call this microfiction, but nevertheless, Curl is one of my favorite books. Short, odd, and written in a meld of verse and narrative, Curl tells, in fragments, the story of Romania’s most magical barber running a clandestine (sometimes) barbershop. With lyrical prose and drenched in magical realism, I fell in love with this book FAST. This book feels like home.
I’d only recommend this if you’re a hairdresser or into light-hearted quirkiness, which clearly I am not. There were a couple of amusing moments and a few almost touching moments, but overall it’s not really worth your time. At least the style changes and language use somewhat saved me from wanting to stab my eyes out with Mr. Gică’s scissors.
Incidentally, it was interesting to learn too that Bobe was part of a writing workshop led by Mircea Cărtărescu.
A brilliant novel, Curl evokes universal feelings of love and loneliness through the world of Mr. Gica, the greatest and fastest barber in the world. A quick and thought-provoking novella filled with prose, poetry and humor through the author’s imaginative storytelling.
I quite liked this (and now wish for an Eastern Europe Melancholy But Slyly Knowing Poetry Avengers led by Mr. Gica and Mr. Cogito). This is the only Romanian poetry in translation I’ve read, I think, outside of Celan’s Romanian Poems. Does anyone have any suggestions for more?
Picked this up on a staff recommendation and really glad I did. It’s a surreal little collection of prose and poetry that centres around the lost loves and loneliness of the world’s greatest barber”. The translators note at the back is really interesting too.