What do you think?
Rate this book
Așteptând o altă omenire
Suntem doar o verigă către „ceva mai bun și mai înalt“? Va ieși vreodată din noi, ca dintr-o uriașă crisalidă, „omul cu adevărat uman“? Sau poate că ar trebui să ne împăcăm cu gândul că nu vom arăta niciodată mai bine decât ne-a creat bunul Dumnezeu?
Așteptând sau nu ceva mai înalt decât noi, s-ar cuveni deocamdată să ne punem această întrebare: cum ar fi bine să trăim ca „buni muritori“? Pentru că este o datorie de onoare, dacă tot am fost dotați cu rațiune, să încercăm să înțelegem ce trăim, după cum e o dezonoare a speciei să fi primit rațiune și să murim fără să fi încercat. Paginile acestei cărți s-ar fi putut tot atât de bine intitula Îndreptarul bunului muritor.
Așteptând sau nu ceva mai înalt decât noi, s-ar cuveni deocamdată să ne punem această întrebare: cum ar fi bine să trăim ca „buni muritori“? Pentru că este o datorie de onoare, dacă tot am fost dotați cu rațiune, să încercăm să înțelegem ce trăim, după cum e o dezonoare a speciei să fi primit rațiune și să murim fără să fi încercat. Paginile acestei cărți s-ar fi putut tot atât de bine intitula Îndreptarul bunului muritor.
240 pages, Hardcover
First published October 1, 2018
13 people are currently reading
191 people want to read
About the author
Gabriel Liiceanu
123 books302 followersGabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 19 of 19 reviews
December 10, 2018
O superbă lecție de conduită morală și o transparență în analiza personalităților care sunt amintite in această lucrare, pe alocuri presărat cu umorul de situație, cum ar fi relația dintre Benjamin Constant și Madame de Staël, în stilul caracteristic al domnului Liiceanu. Este o adevărată plăcere să simți tonul, mesajul și justețea moralizatoare a acestui mare scriitor și filosof. Nu ai cum să rămâi nepăsător în fața scrierilor pline de candoare și de înțelepciune.
December 19, 2024
Îndreptarul bunului muritor sau ce s-a întâmplat cu lumea grăbită de azi?
Încotro mergem, trebuie oare să ne punem întrebarea "Quo Vadis?" la tot pasul, să ne rederesam simțurile și deprinderile de fiecare dată?
E greu să răspundem la atâtea întrebări deodată, o avalanșă existențială ne paște, cum vom mai supraviețui?
Mă așteptam, mai mult, la un ghid filosofic din partea lui Liiceanu, am găsit doar răspunsuri ambigue, poate va trebui să o mai recitesc peste ani...
Încotro mergem, trebuie oare să ne punem întrebarea "Quo Vadis?" la tot pasul, să ne rederesam simțurile și deprinderile de fiecare dată?
E greu să răspundem la atâtea întrebări deodată, o avalanșă existențială ne paște, cum vom mai supraviețui?
Mă așteptam, mai mult, la un ghid filosofic din partea lui Liiceanu, am găsit doar răspunsuri ambigue, poate va trebui să o mai recitesc peste ani...
March 20, 2020
E o placere sa citesti aceasta carte. Simti cum te reunesti cu tine si cu constiinta ta. Iti dai seama de factorii perturbatori din jurul tau si atingi realitatea fara sa o simti. Recomand aceasta carte!
March 24, 2025
Voxa • R389
În lucrarea „Așteptând o altă omenire”, Gabriel Liiceanu explorează teme esențiale legate de natura umană, societate și condiția omului într-o lume marcată de crize și provocări existențiale. Liiceanu reflectă asupra schimbărilor fundamentale pe care le trăiește omenirea, precum și asupra rolului filozofiei și al gândirii critice în această perioadă.
Printre temele majore ale lucrării se numără:
1. Criza omului contemporan: Liiceanu argumentează că omenirea se află într-o perioadă de criză profundă, marcată de dezorientare și incertitudine. Această criză nu este doar una economică sau politică, ci și o criză a sensului și identității. Omul contemporan pare a fi prins între idealurile umaniste ale trecutului și provocările tehnologiei și globalizării, iar această stare de tranziție determină o frustrare existențială.
2. Așteptarea unei „alte omeniri”: Liiceanu subliniază ideea că omenirea a ajuns la un punct în care trebuie să aștepte o schimbare esențială în modul în care înțelege și își trăiește viața. Această „altă omenire” nu este doar un ideal utopic, ci o necesitate reală pentru a depăși crizele și limitele actuale. În viziunea lui Liiceanu, această schimbare presupune o transformare profundă a conștiinței colective și individuale, o reevaluare a valorilor fundamentale ale societății.
3. Problema sensului și a libertății: Liiceanu pune accent pe ideea că, în ciuda progreselor tehnologice și științifice, omul contemporan a ajuns să se confrunte cu o criză a sensului. Libertatea este înțeleasă ca o responsabilitate profundă, dar și ca o capcană, întrucât, într-o lume tot mai complexă și tot mai reglementată, libertatea individuală poate deveni o iluzie. Filosoful consideră că adevărata libertate nu este doar o libertate exterioară, ci una interioară, în care omul își regăsește sensul vieții.
4. Critica modernității și tehnicismului: Liiceanu nu se sfiește să critice excesul de tehnicism și științism din lumea modernă, considerând că acestea riscă să reducă omul la o simplă funcție a mecanismului social sau tehnologic. El susține că tehnologia nu ar trebui să fie un scop în sine, ci un mijloc de a îmbunătăți viața umană, iar progresul tehnologic trebuie însoțit de o reflecție filozofică profundă asupra implicațiilor sale.
5. Lipsa spiritualității în societatea contemporană: Liiceanu observă, de asemenea, o lipsă de spiritualitate autentică în societatea modernă, dominată de raționalism și materialism. Aceasta creează un vid existențial, în care oamenii se simt din ce în ce mai izolați, deși sunt conectați la o rețea globală. Filosoful sugerează că o „altă omenire” ar trebui să reînvie valorile spirituale și să regăsească sensul în relațiile interumane și în căutarea unui ideal mai înalt decât cel al succesului material.
În concluzie, „Așteptând o altă omenire” este o lucrare în care Gabriel Liiceanu reflectează asupra condiției umane într-o lume aflată într-o continuă schimbare. El susține că, pentru a depăși crizele și provocările cu care se confruntă societatea modernă, este necesar ca oamenii să regândească fundamentele existenței lor, să redescopere sensul profund al libertății și să reintegreze spiritualitatea în viața cotidiană.
În lucrarea „Așteptând o altă omenire”, Gabriel Liiceanu explorează teme esențiale legate de natura umană, societate și condiția omului într-o lume marcată de crize și provocări existențiale. Liiceanu reflectă asupra schimbărilor fundamentale pe care le trăiește omenirea, precum și asupra rolului filozofiei și al gândirii critice în această perioadă.
Printre temele majore ale lucrării se numără:
1. Criza omului contemporan: Liiceanu argumentează că omenirea se află într-o perioadă de criză profundă, marcată de dezorientare și incertitudine. Această criză nu este doar una economică sau politică, ci și o criză a sensului și identității. Omul contemporan pare a fi prins între idealurile umaniste ale trecutului și provocările tehnologiei și globalizării, iar această stare de tranziție determină o frustrare existențială.
2. Așteptarea unei „alte omeniri”: Liiceanu subliniază ideea că omenirea a ajuns la un punct în care trebuie să aștepte o schimbare esențială în modul în care înțelege și își trăiește viața. Această „altă omenire” nu este doar un ideal utopic, ci o necesitate reală pentru a depăși crizele și limitele actuale. În viziunea lui Liiceanu, această schimbare presupune o transformare profundă a conștiinței colective și individuale, o reevaluare a valorilor fundamentale ale societății.
3. Problema sensului și a libertății: Liiceanu pune accent pe ideea că, în ciuda progreselor tehnologice și științifice, omul contemporan a ajuns să se confrunte cu o criză a sensului. Libertatea este înțeleasă ca o responsabilitate profundă, dar și ca o capcană, întrucât, într-o lume tot mai complexă și tot mai reglementată, libertatea individuală poate deveni o iluzie. Filosoful consideră că adevărata libertate nu este doar o libertate exterioară, ci una interioară, în care omul își regăsește sensul vieții.
4. Critica modernității și tehnicismului: Liiceanu nu se sfiește să critice excesul de tehnicism și științism din lumea modernă, considerând că acestea riscă să reducă omul la o simplă funcție a mecanismului social sau tehnologic. El susține că tehnologia nu ar trebui să fie un scop în sine, ci un mijloc de a îmbunătăți viața umană, iar progresul tehnologic trebuie însoțit de o reflecție filozofică profundă asupra implicațiilor sale.
5. Lipsa spiritualității în societatea contemporană: Liiceanu observă, de asemenea, o lipsă de spiritualitate autentică în societatea modernă, dominată de raționalism și materialism. Aceasta creează un vid existențial, în care oamenii se simt din ce în ce mai izolați, deși sunt conectați la o rețea globală. Filosoful sugerează că o „altă omenire” ar trebui să reînvie valorile spirituale și să regăsească sensul în relațiile interumane și în căutarea unui ideal mai înalt decât cel al succesului material.
În concluzie, „Așteptând o altă omenire” este o lucrare în care Gabriel Liiceanu reflectează asupra condiției umane într-o lume aflată într-o continuă schimbare. El susține că, pentru a depăși crizele și provocările cu care se confruntă societatea modernă, este necesar ca oamenii să regândească fundamentele existenței lor, să redescopere sensul profund al libertății și să reintegreze spiritualitatea în viața cotidiană.
November 25, 2021
*Cum se face însă că distanța dintre felul în care te vezi, când ești singur cu fapta ta, și felul în care te vezi cu ochii celorlalți, din clipa în care fapta e dată în vileag, e atât de mare? Altfel spus, cum se face că, atunci când ne uităm la noi, suntem miopi moral și conviețuim liniștiți cu tot ce e reprobabil în viețile noastre, iar când începem să ne vedem cu ochelarii de distanță ai opiniei publice, ne devenim de nesuportat? De unde această prăpastie dintre ”oglinda noastră” și ”oglinda celorlalți”? Cum se face că răul produs beneficiază de complezența proprie, dar că aceasta dispare de îndată ce răul este privit, necruțător și limpede cu un ochi străin? (De aceea, nu întâmplător, cele mai reușite șantaje sunt cele cu ”darea în vileag”) de ce conștiința se activează și rușinea te învăluie abia o dată cu expunerea comportamentului reprobabil? De ce ”discurusul complezenței”, care până atunci funcționase atât de bine, își pierde dintr-odată puterea când apari pe scena lumii în toată goliciunea abjecției proprii? Este evident că atâta vreme cât numai noi ne cunoaștem ”faptele urâte”, suntem dispuși fie să le îngropăm, fie, fiindu-ne singurii judecători, să găsim circumsanțe atenuante pentru ele și să ne iertăm, până la urmă, orice. În schimb, când fapta contestabilă ne explodează în față și când nu suntem în stare să ne asumăm responsabilitatea ei prin mărturisire, regret și căință, trebuie să facem orice pentru a scăpa de ea. Sau, mai precis, pantru a scăpa de noi, de eul care a comis facpta și care trebuie ucis, expulzat, evacuat din ființa noastră.*
March 17, 2021
Un compendiu diversificat al valorilor care te fac sa fii om acompaniat de povestiri și analogii presărate cu umor, ironie și tristețe. Este o capodopera desăvârșită ce nu ar trebui sa lipsească din biblioteca unui cămin. Tema grea la care ne îndeamnă autorul presupune un proces de introspecție din care sa rezulte un îndreptar al bunului muritor. Mai există speranță pentru omenire sau suntem condamnați la o viață pustita spiritual, fără valori și moralitate. Cu cine putem fi comparați : șobolani sau gâște sălbatice? Cum ar trebui să arate o viață onorabil trăită? Căci, în fond, după cum precizează și autorul, a-ți propune sa nu mori bou este o îndatorire morală.
Pe scurt: este o carte minunata ce merita citita cel puțin o data!
Pe scurt: este o carte minunata ce merita citita cel puțin o data!
March 8, 2021
“Ori de câte ori mă privesc în oglindă, mă văd simultan pe mine, dar și pe străinul care sunt.”
“Exemplarele „fără de pereche” ale omenirii, asemni lui Moise, Siddartha, Confucius, Socrate sau Isus, care făcuseră din comandamentul „Fă ca mine!” calea de urmat, erau, prin chiar natura lor excepțională, neimitabile. Toate preceptele lor au ridicat prea sus ștacheta de om.”
“Toate civilizațiile care s-au dus de râpă au fost victima conjuncției letale dintre ticăloșie și ignoranță.”
“Exemplarele „fără de pereche” ale omenirii, asemni lui Moise, Siddartha, Confucius, Socrate sau Isus, care făcuseră din comandamentul „Fă ca mine!” calea de urmat, erau, prin chiar natura lor excepțională, neimitabile. Toate preceptele lor au ridicat prea sus ștacheta de om.”
“Toate civilizațiile care s-au dus de râpă au fost victima conjuncției letale dintre ticăloșie și ignoranță.”
July 30, 2023
Cartea este o călătorie erudită prin labirintul condiției umane, o explorare caleidoscopica a unui existențialism apăsător și adeseori prăfuit. Totuși, în pofida dorinței acesteia de a se preta unei densității filosofice propice și par exellence pe un fond care se dovedește în ultimă instanță profund moralizator, cartea nu se sfiește în a-și ademeni cititorul prin vagi referințe pop, vrând fără doar și poate să adauge un strat de accesibilitate și modernitate discuției.
May 29, 2024
O carte care, pe măsură ce o citești, pătrunde în mâinile tale ca un adevărat dar. Este de-o frumusețe extraordinară să înțelegi ceea ce trăiești, să te apropii de ceea ce numește Konrad Lorenz, ale cărui afirmații sunt des menționate- "omul cu adevărat uman". Pe scurt, să nu fii un șobolan ghidat de mirosul tribal, ci să încerci să fii eminamente moral, fără a te a auto-expulza din specia umană
July 14, 2025
Îmi place că în cărțile domnului Liiceanu găsesc mereu alte cărți pe care vreau să le citesc. Dar nu îmi plac citatele din franceză și nici faptul că trebuie să tot întorc paginile până la note/referinte ca să văd traducerea lor. În rest foarte bună cartea.
July 29, 2019
Genială.
September 16, 2020
„Ori de câte ori mă mă privesc în oglindă mă văd simultan pe mine, dar și pe străinul care sunt”
May 22, 2025
Cum e posibil ca omul sa fie facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu cand e capabil de cele mai mari orori? Cum ne mai putem uita la noi, la sangele de pe mainile noastre, dupa ce l-am omorat pe seamanul nostru, adica pe Dumnezeu?
December 1, 2018
Un preambul a meseriei de a fi om in lume. Un spectru foarte larg de lecturi se deschide dupa ce intorci si ultima pagina.
Displaying 1 - 19 of 19 reviews