What do you think?
Rate this book
Șapte Octombrie
Un roman încărcat de erotism și observații sarcastice, cu aventuri care țin de lumea literară și de lumea subteranei interlope. Dar mai presus de toate un tandru roman de dragoste.
Nu putem judeca trecutul, s-a depus prea adânc în noi, ca un sediment dur, o piatră la rinichi, uneori doare, alteori nici n-o simți, de evacuat nu poți s-o evacuezi, orice ai face.
Nu putem judeca trecutul, s-a depus prea adânc în noi, ca un sediment dur, o piatră la rinichi, uneori doare, alteori nici n-o simți, de evacuat nu poți s-o evacuezi, orice ai face.
376 pages, Paperback
First published October 1, 2018
6 people are currently reading
110 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
June 25, 2020
Neașteptat de amuzantă. Un limbaj colorat, spumos, elegant pe alocuri, vulgar ici, colo, așa că m-am trezit mustăcind, zâmbind sau râzând la fiecare câteva pagini.
Un poet cu nu foarte mult succes la public are o revelație când vede statuia lui Vasile Lascăr ce are o muză la picioare: aceea că ar vrea și el o astfel de statuie, numai să-și găsească și muza. Numai că are ghinionul de a da peste o tipă arătoasă în tramvai, de care se iau doi derbedei; galant, poetul fără nume și protagonistul excelentei povești a lui Vlad Zografi îi sare femeii în ajutor; numai că golanii scot cuțitul și-l omoară pe poetul nostru.
Prilej de rememorări și treceri în revistă ale tuturor femeilor cu care acesta a avut aventuri mai lungi sau mai scurte, în căutarea muzei care să fie sculptată la picioarele viitoarei sale statui.
Povestea pendulează ba în trecutul petrecut în comunism (chiar o iubită îl admonestează că de ce tot spune pe vremea lui, doar a petrecut perioade egale din viață atât în comunism, cât și-n capitalism), ba în prezentul în care poeții (și scriitorii români, în general) se zbat să trăiască de pe o zi pe alta, visând la glorie, premii și cât mai mulți cititori (dar nu orice fel de cititori, mai bine puțini, dar inteligenți, decât mulți și să nu le înțeleagă poeziile), luând la rând toate meseriile (josnice) cu care s-a îndeletnicit poetul până a fost înjunghiat mortal în tramvai și dând peste o seamă de personaje care ar merita fiecare în parte câte un capitol doldora de analize de caz.
Mai multe, pe Bookblog: https://www.bookblog.ro/recenzie/cond....
Un poet cu nu foarte mult succes la public are o revelație când vede statuia lui Vasile Lascăr ce are o muză la picioare: aceea că ar vrea și el o astfel de statuie, numai să-și găsească și muza. Numai că are ghinionul de a da peste o tipă arătoasă în tramvai, de care se iau doi derbedei; galant, poetul fără nume și protagonistul excelentei povești a lui Vlad Zografi îi sare femeii în ajutor; numai că golanii scot cuțitul și-l omoară pe poetul nostru.
Prilej de rememorări și treceri în revistă ale tuturor femeilor cu care acesta a avut aventuri mai lungi sau mai scurte, în căutarea muzei care să fie sculptată la picioarele viitoarei sale statui.
Povestea pendulează ba în trecutul petrecut în comunism (chiar o iubită îl admonestează că de ce tot spune pe vremea lui, doar a petrecut perioade egale din viață atât în comunism, cât și-n capitalism), ba în prezentul în care poeții (și scriitorii români, în general) se zbat să trăiască de pe o zi pe alta, visând la glorie, premii și cât mai mulți cititori (dar nu orice fel de cititori, mai bine puțini, dar inteligenți, decât mulți și să nu le înțeleagă poeziile), luând la rând toate meseriile (josnice) cu care s-a îndeletnicit poetul până a fost înjunghiat mortal în tramvai și dând peste o seamă de personaje care ar merita fiecare în parte câte un capitol doldora de analize de caz.
Mai multe, pe Bookblog: https://www.bookblog.ro/recenzie/cond....
December 9, 2018
Un poet minor este ucis într-un tramvai din București, de niște vagabonzi. Avea un pic peste 50 de ani. Prilej ca, după moarte, să-și reamintească viața, să descopere care i-ar fi muza care ar sta la poalele statuii ce trebuie sculptată, în cinstea lui, și amplasată în capitală.
O incursiune în anii comunismului (7 octombrie a fost ziua națională a RDG), ai post-comunismului, ai bodegilor aparent insalubre, dar pline de farmecul vieții, al iubirilor și partidelor de sex trecute, al poezii dure și violente (cam nimic nu mi-a plăcut din ce a compus acest personaj, nu e genul meu). Iar atunci când descoperă iubirea, îi pasează ritmul aminitirilor, pentru ca aceasta să-și povestească viața și bărbații ei.
Vlad Zografi construiește aici un Henry Chinaski/Bukowski mai sofisticat, mai elaborat, căci temele sunt comune - literatura, băutura, sexul, femeile, condiția scriitorului.
O incursiune în anii comunismului (7 octombrie a fost ziua națională a RDG), ai post-comunismului, ai bodegilor aparent insalubre, dar pline de farmecul vieții, al iubirilor și partidelor de sex trecute, al poezii dure și violente (cam nimic nu mi-a plăcut din ce a compus acest personaj, nu e genul meu). Iar atunci când descoperă iubirea, îi pasează ritmul aminitirilor, pentru ca aceasta să-și povestească viața și bărbații ei.
Vlad Zografi construiește aici un Henry Chinaski/Bukowski mai sofisticat, mai elaborat, căci temele sunt comune - literatura, băutura, sexul, femeile, condiția scriitorului.
October 15, 2019
Un roman delicios. Incepe cam greu, un cititor grabit ar putea sa isi piarda rabdarea, dar ar rata unul dintre cele mai bune romane ale ultimilor ani. Nu inteleg de ce nu a facut gaura in cer, dar nu ma mai mira nimic cand e vorba de literatura romana. Este o carte de atmosfera, cu multe straturi, inchegata asa cum trebuie. Viata unui poet care face tot felul de alte lucruri in afara de a scrie, inclusiv trafic de droguri si vanzare de reviste prin trenuri, dar care practic traieste poezia de zi cu zi, este pretextul autorului de a descrie lumea literara, lumea mafiota, saracia si bogatia, precum si un cenaclu, sau o miscare literara foarte boama. Erotic, fara a cadea deloc in vulgaritate, foarte cinic, amuzant, croit dupa o reteta clasica, dar cat se poate de actual, romanul acesta are cate ceva din toate. Inclusiv titlul, care initial nu mi-a placut, e bine ales. O sa citesc si "Efectele secundare ale vietii", Vlad Zografi m-a convins.
August 22, 2024
Un roman interesant având în vedere temele abordate: condiția poetului, iubirea, erosul, timpul și moartea. Toate se completează și întrepătrund foarte ușor, insesizabil. Frazele sunt bine construite, din care nu ai cum să nu remarci descrierile fine ale personajelor feminine și umorul sarcastic.
Este un roman erotic, însă lipsit de vulgaritate; personajele feminine și intriga, de la care pleacă scriitorul în acest roman, sunt de o originalitate pură.
Un aspect negativ pe care l-am sesizat: romanul începe bine, dar are o parte destul de greu de parcurs din cauza personajelor multiple, uneori sunt plictisitoare.
Este un roman erotic, însă lipsit de vulgaritate; personajele feminine și intriga, de la care pleacă scriitorul în acest roman, sunt de o originalitate pură.
Un aspect negativ pe care l-am sesizat: romanul începe bine, dar are o parte destul de greu de parcurs din cauza personajelor multiple, uneori sunt plictisitoare.
March 21, 2021
Nu mai știu cum sunt femeile în literatura română contemporană, pentru că, spre rușinea mea, citesc foarte rar în zona asta. Dar vă pot spune sigur că există măcar o femeie superbă: Vera, a lui Vlad Zografi, în Șapte Octombrie.
Vera e un fel de nebună care te amuză și te încântă. Are senzația că părinții ei sunt "falși" că au adoptat-o, nu-i poate suferi. E foarte independentă. A pictat, a terminat Artele, era talentată și, ca orice om deștept, îi vedea mai bine pe cei și mai talentați ca ea. Are câteva prietene la care ține, câteva tipuri interesante de femei la 35 de ani. A încercat să facă singura un copil și i-a trecut. Muncește pe rupte și se distrează jucând rolul de cleptomană în propria sa viață, fură diverse din magazine, for fun.
Într-o librărie, i-a venit ideea să fure ultima pagină a romanelor: „ce e aroganța asta demiurgică a scriitorilor? Să creadă că lucrurile se pot termina?!“ Așa îl întâlnește pe poetul care-i personajul principal din carte și începe o relație frumoasă cu el. Așa frumoasă că nici lui nu i se pare reală, dar ea e cât se poate de autentică, de solidă.
Poetul povestește toate astea din moarte: chiar în primele pagini ale romanului, se urcase în tramvaiul 16 și, într-un gest de eroism, încercând să apere o femeie de niște golani, moare prostește, înjunghiat și mintea îi rămâne la statuia lui Vasile Lascăr și muza de la picioarele lui.
"Dacă-mi fac ăștia statuie, pe cine îmi pun la picioare?" Așa că ia toate femeile și relațiile lui la rând, povestește și despre prietenii lui, poeții restaurantului Porcăria, oameni rupți de tehnologie dar nu de societate, de joburile lui marginale care-l duc de la controlor de RATB, la o scurtă perioadă în care livra droguri, la retrogradarea în postul de vânzător de reviste în tren. A fost intimidant, apoi reconfortant să văd cum vorbesc bărbații despre femei.
Veți zice că am deconspirat cartea, că Vera e muza aleasă pentru ipotetica statuie. Nu știu dacă e, Vlad Zografi explică la ce concluzie ajunge, în carte. Cartea incepe cu o mulțime de franjuri de poveste, aproape că nu înțelegi nimic, dar se înnoadă, până la final, într-o împletire superbă a vocilor celor doi, iar sfârșitul, despre care eu credeam că fusese deja la început, cu crima din tramvai, e tot trist, dar minunat scris.
Vera e un fel de nebună care te amuză și te încântă. Are senzația că părinții ei sunt "falși" că au adoptat-o, nu-i poate suferi. E foarte independentă. A pictat, a terminat Artele, era talentată și, ca orice om deștept, îi vedea mai bine pe cei și mai talentați ca ea. Are câteva prietene la care ține, câteva tipuri interesante de femei la 35 de ani. A încercat să facă singura un copil și i-a trecut. Muncește pe rupte și se distrează jucând rolul de cleptomană în propria sa viață, fură diverse din magazine, for fun.
Într-o librărie, i-a venit ideea să fure ultima pagină a romanelor: „ce e aroganța asta demiurgică a scriitorilor? Să creadă că lucrurile se pot termina?!“ Așa îl întâlnește pe poetul care-i personajul principal din carte și începe o relație frumoasă cu el. Așa frumoasă că nici lui nu i se pare reală, dar ea e cât se poate de autentică, de solidă.
Poetul povestește toate astea din moarte: chiar în primele pagini ale romanului, se urcase în tramvaiul 16 și, într-un gest de eroism, încercând să apere o femeie de niște golani, moare prostește, înjunghiat și mintea îi rămâne la statuia lui Vasile Lascăr și muza de la picioarele lui.
"Dacă-mi fac ăștia statuie, pe cine îmi pun la picioare?" Așa că ia toate femeile și relațiile lui la rând, povestește și despre prietenii lui, poeții restaurantului Porcăria, oameni rupți de tehnologie dar nu de societate, de joburile lui marginale care-l duc de la controlor de RATB, la o scurtă perioadă în care livra droguri, la retrogradarea în postul de vânzător de reviste în tren. A fost intimidant, apoi reconfortant să văd cum vorbesc bărbații despre femei.
Veți zice că am deconspirat cartea, că Vera e muza aleasă pentru ipotetica statuie. Nu știu dacă e, Vlad Zografi explică la ce concluzie ajunge, în carte. Cartea incepe cu o mulțime de franjuri de poveste, aproape că nu înțelegi nimic, dar se înnoadă, până la final, într-o împletire superbă a vocilor celor doi, iar sfârșitul, despre care eu credeam că fusese deja la început, cu crima din tramvai, e tot trist, dar minunat scris.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 4, 2019
Câte puțin din fiecare.
Povestea unui poet care face orice altceva decât sa fie poet.
Își găsește alte ocupații, bizare si neverosimile pentru el.
Încearcă sa fie ceva ce nu e.
Întortocheat si insipid ca si personaj, duce o viata conturata de povestile altora..
Povestea unui poet care face orice altceva decât sa fie poet.
Își găsește alte ocupații, bizare si neverosimile pentru el.
Încearcă sa fie ceva ce nu e.
Întortocheat si insipid ca si personaj, duce o viata conturata de povestile altora..
November 8, 2021
Mi-a placut mult stilul in care e scrisa. Nu stiu daca as putea-o recomanda oricui, cred ca subiectul si approach-ul nu sunt foarte usor de digerat.
October 28, 2025
Unidimensională din toate punctele de vedere. Căutat sau nu, totul este plat aici.
November 25, 2025
„S-ar părea că asta e tot.”
75% din carte m-a făcut să vreau s-o pun la loc în bibliotecă și să n-o mai ridic niciodată. Naratorul mi se părea oligofren și de-a dreptul insuportabil. Voiam mereu să sar peste „dialogul” lui, dar întreaga carte e un monolog, așa că n-am avut încotro. Înțeleg acum de ce a fost nevoie de întreaga lui istorie și de ce era nevoie să-l detestăm, pentru ca în final să înțelegem omul care a devenit. Rămân cu un gust plăcut după cartea asta. Îmi place că în moarte, ca ceva mai mic decât un punct practic inexistent, întregul univers al nostru se reduce la compania pe care ne-am ales-o când eram ceva mai mari decât un punct. Faină.
75% din carte m-a făcut să vreau s-o pun la loc în bibliotecă și să n-o mai ridic niciodată. Naratorul mi se părea oligofren și de-a dreptul insuportabil. Voiam mereu să sar peste „dialogul” lui, dar întreaga carte e un monolog, așa că n-am avut încotro. Înțeleg acum de ce a fost nevoie de întreaga lui istorie și de ce era nevoie să-l detestăm, pentru ca în final să înțelegem omul care a devenit. Rămân cu un gust plăcut după cartea asta. Îmi place că în moarte, ca ceva mai mic decât un punct practic inexistent, întregul univers al nostru se reduce la compania pe care ne-am ales-o când eram ceva mai mari decât un punct. Faină.
March 28, 2023
This book grows on you, at first I felt weird with its style, but then things converged in a unified direction. A pity to see the fate of romanian poets, marginalized by their own actions, full of superiority and inferiority at the same time, but from this bunch one arises only to vanish at the point that his life was turning around.
August 6, 2021
„Am să-ți spun eu cum e. Nu vezi soarele, ești înconjurat de o lumină difuză care își schimbă în permanență culoarea, dimineața e albăstruie, la prânz verde, după-masă galbenă, seara roșiatică, noaptea pâlpâie mov, nu vezi luna, nici stelele. Plouă săptămânal la ore fixe, temperatura e plăcută, douăzeci-douăzeci și două de grade tot timpul anului, deși noțiunea de an mi se pare improprie. Aerul e curat fiindcă nu sunt industrii poluante, se simte totuși un miros, imposibil să ți-l descriu, la început ești surprins, adulmeci în stânga și-n dreapta, pe urmă te obișnuiești și-l ignori. Nu există munți sau dealuri, dacă urci în turnul din centru vezi până departe, ai impresia că te afli pe un plan, nu pe o sferă sau pe vreun corp geometric oarecare, câmpia se prelungește la nesfârșit. Și, în fond, iartă-mi întrebarea prostească, tu de unde știi că Pământul e rotund? Pentru că ti l-au fotografiat din spațiu?
March 25, 2024
O carte pe care am deschis-o cu asteptari mari si am inchis-o cumva avand aceleasi asteptari, ridicand din umeri si inca asteptand sa se intample ceva. Necunoscandu-l pe Vlad Zografi decat din cateva din conferintele sale, literar vorbind mi-a creat impresia unui melanj sofisticat dintre Bukowski, Hemingway si Houellebecq - un erotism cvasivulgar pudrat din belsug cu misoginism si pedanterie. Desi se bucura de mare spatiu din carte, personajele si intamplarile de la Porcaria nu sunt neaparat cele mai pline de sens, neaducand un plus cartii, iar povestile Verei pe aceeasi tema sunt mai degraba plictisitoare. In ciuda faptului ca e scrisa bine, faptul ca are un fir diriguitor atat de clar o face mult prea previzibila si-i alunga orice farmec.
March 10, 2023
O carte despre un personaj cliseu pe care l-ai mai vazut in multe filme/alte carti- poetul teribilist care se crede superior tuturor, jigneste pe oricine, nu apreciaza nimic, e plin de remarci sexiste si desi este un puritan si ii vede pe toti ceilalti scriitori inferiori ne face sa ne indoim de talentul sau prin exemplul de versuri etalat in carte.
Displaying 1 - 14 of 14 reviews