What do you think?
Rate this book
Connessi e isolati
Dolorosa, contagiosa, mortale: è la solitudine del terzo millennio ingenerata dal cattivo uso della tecnologia
La solitudine del terzo millennio è una situazione di isolamento che è tanto più dannosa quanto meno evidente perché mascherata spesso da quella che ne è anche la causa principale: l’abbondanza di relazioni virtuali che soprattutto nei giovani sostituiscono in modo improprio le relazioni sociali, atrofizzando la capacità a istituirne di autentiche. Con conseguenze dannose per l’equilibrio psicofisico degli individui e con ricadute a lungo termine sull’intera società. Chi è solo si ammala più facilmente: la solitudine è abbinata a una percentuale più elevata di disturbi cardiaci, forme tumorali, ictus, depressione e forme di demenza. Ma la solitudine è anche contagiosa e si diffonde come un’epidemia che non riguarda necessariamente chi è single o vive da solo, ma anche coppie, persone sposate o che vivono in famiglia. Nei paesi occidentali è diventata direttamente o indirettamente la prima causa di mortalità. La tesi di Manfred Spitzer è suffragata da migliaia di studi scientifici condotti in tutto il mondo occidentale. L'importante è capirlo al più presto, prima che diventi un processo irreversibile.
336 pages, Kindle Edition
First published January 1, 2018
About the author
Manfred Spitzer
114 books70 followersManfred Spitzer (* 27. Mai 1958 in Lengfeld in der Nähe von Darmstadt) ist ein deutscher Psychiater, Psychologe und Hochschullehrer.
Seit 1998 ist er ärztlicher Direktor der Psychiatrischen Universitätsklinik in Ulm, als der er auch die Gesamtleitung des 2004 dort eröffneten Transferzentrums für Neurowissenschaften und Lernen (ZNL) innehat, das sich vor allem mit Neurodidaktik beschäftigt.
Seit 1998 ist er ärztlicher Direktor der Psychiatrischen Universitätsklinik in Ulm, als der er auch die Gesamtleitung des 2004 dort eröffneten Transferzentrums für Neurowissenschaften und Lernen (ZNL) innehat, das sich vor allem mit Neurodidaktik beschäftigt.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 29 of 29 reviews
January 16, 2021
Jedini razloga zbog kojeg ovoj knjizi dajem 4, a ne 5 zvjezdica je što sam očekivao malo više filozofije na temu, grebanje ispod te bio-medicinske kore koju je Spitzer uspio odlično secirati i izanalizirati. No, korak dublje je možda preindividualan čin i, ne samo pravo, nego nepovrediva dužnost svakog od nas. Ipak, to što nisu 5 zvjezdica ne znači da knjiga nije odlična – zaista je za svaku pohvalu.
Spitzer, njemački psihijatar, dosljedno kao znanstvenik koristi metodu istraživanja i argumentiranja pa tako ne uspoređuje sadašnja i neka bivša vremena paušalno, već nudi konkretne primjere i brojke kojima argumentira tvrdnje koje iznosi, npr. da se u današnjem vremenu ipak bilježi stanovit porast narcisoidnosti i individualizma, ili pak razlike u socijalnom funkcioniranju između muškaraca i žena.
Podastirući zanimljive i jednostavne primjere objašnjava kako percipiramo usamljenost i približava neurobiologiju negativnih osjećaja koji se pri usamljenosti javljaju; usamljenost uspoređuje sa zaraznom bolesti, nudeći pritom spoznaje iz poznate ''Fraingham'' studije o zdravlju Amerikanaca. Jako je zanimljiv primjer onaj sa štakorima u kavezu koji intermitentno doživljavaju strujne udare.
Ono što je pohvalno je što je usamljenost sagledao sa svih strana, iz svih kuteva, ne isključujući najprije intimnu sferu pojedinca i njegov intrapsihički život, a onda i socijalni život, kako onaj uski, među prijateljima, tako i onaj širi, službeni, u kontekstu rada, i, naravno, biomedicinski, ali i moralni, i, iznenađujuće, ekonomsko-financijski.
Bio-medicinski primjeri i pojašnjenja koja daje dovoljno su pojednostavljeni i dobro objašnjeni, iz moje perspektive, laicima sasvim razumljivi i lako predočivi. Fascinira koliko je korelacija ustanovljeno između usamljenosti i cijelog niza organskih bolesti, odnosno njezinom utjecaju na smrtnost, a posebno mi je zanimljiv onaj paradoks incidencije šećerne bolesti kod oženjenih muškaraca.
Vjerojatno nastavno na svoje djelo, ''Digitalna demencija'', koje nisam čitao, Spitzer nastavlja kritiku društvenih mreža i suvremene tehnologije koja je bitno promijenila paradigmu socijalnog života adolescenata i odraslih u 3. mileniju, što pozdravljam, iako je nemoć čovječanstva da to preokrene notorna.
I, konačno, o razlici između samoće i usamljenosti, i prednostima samoće i samovanja; o duhovnoj dimenziji samoće, prednostima tišine i izolacije od ''urbanizma'' i ''urbanosti''.
Usamljenost je nerješiv – ili, možda preciznije, vrlo teško rješiv – problem, i nema sile na Zemlji koja ga može raspetljati. Odnosi, bilo poslovni ili privatni, a pogotovo intimne veze, samo dokazuju kako pojednostavljeno percipiramo taj problem, a ne samo ljubav i principe na kojima odnosi općenito funkcioniraju. O usamljenosti ne govorimo, to je veći tabu od seksa i pornografije, i to je vrlo loše, tim lošije što ne postoje nacionalne strategije za promišljeno i sustavno obračunavanje s tim smrtonosnim, a onda i skupim, jasno, problemom od kojega nitko nije siguran. Ako se društvo kao cjelina ne organizira i ne potrudi ponuditi ništa manje kompleksno rješenje, nekakvo cjepivo proizvedeno socijalnim injžinjeringom, za tu opaku bolest, koja kao Levijatan proždire čovjeka osuđujući ga na svoj nepregledni studeni mrak, humanost će se otuđiti od čovječanstva i to će biti njegova nova definicija – čovječanstvo je ono ljudsko što je izgubilo ljudskost, i time će se nastaviti strmoglavljujuća spirala.
Usamljenost je velik filozofski problem, ali i vrlo konkretna egzistencijalna boljka mnogih. Čak i ako smo od njega pošteđeni, ne znači da mu nekako nismo pridonijeli. Sebe možda ne možemo spasiti, ali spas možda možemo pronaći u tome da nekom drugom pomognemo, ako nam se poklope zvijezde, i mislim da je to ključ.
Spitzer, njemački psihijatar, dosljedno kao znanstvenik koristi metodu istraživanja i argumentiranja pa tako ne uspoređuje sadašnja i neka bivša vremena paušalno, već nudi konkretne primjere i brojke kojima argumentira tvrdnje koje iznosi, npr. da se u današnjem vremenu ipak bilježi stanovit porast narcisoidnosti i individualizma, ili pak razlike u socijalnom funkcioniranju između muškaraca i žena.
Podastirući zanimljive i jednostavne primjere objašnjava kako percipiramo usamljenost i približava neurobiologiju negativnih osjećaja koji se pri usamljenosti javljaju; usamljenost uspoređuje sa zaraznom bolesti, nudeći pritom spoznaje iz poznate ''Fraingham'' studije o zdravlju Amerikanaca. Jako je zanimljiv primjer onaj sa štakorima u kavezu koji intermitentno doživljavaju strujne udare.
Ono što je pohvalno je što je usamljenost sagledao sa svih strana, iz svih kuteva, ne isključujući najprije intimnu sferu pojedinca i njegov intrapsihički život, a onda i socijalni život, kako onaj uski, među prijateljima, tako i onaj širi, službeni, u kontekstu rada, i, naravno, biomedicinski, ali i moralni, i, iznenađujuće, ekonomsko-financijski.
Bio-medicinski primjeri i pojašnjenja koja daje dovoljno su pojednostavljeni i dobro objašnjeni, iz moje perspektive, laicima sasvim razumljivi i lako predočivi. Fascinira koliko je korelacija ustanovljeno između usamljenosti i cijelog niza organskih bolesti, odnosno njezinom utjecaju na smrtnost, a posebno mi je zanimljiv onaj paradoks incidencije šećerne bolesti kod oženjenih muškaraca.
Vjerojatno nastavno na svoje djelo, ''Digitalna demencija'', koje nisam čitao, Spitzer nastavlja kritiku društvenih mreža i suvremene tehnologije koja je bitno promijenila paradigmu socijalnog života adolescenata i odraslih u 3. mileniju, što pozdravljam, iako je nemoć čovječanstva da to preokrene notorna.
I, konačno, o razlici između samoće i usamljenosti, i prednostima samoće i samovanja; o duhovnoj dimenziji samoće, prednostima tišine i izolacije od ''urbanizma'' i ''urbanosti''.
Usamljenost je nerješiv – ili, možda preciznije, vrlo teško rješiv – problem, i nema sile na Zemlji koja ga može raspetljati. Odnosi, bilo poslovni ili privatni, a pogotovo intimne veze, samo dokazuju kako pojednostavljeno percipiramo taj problem, a ne samo ljubav i principe na kojima odnosi općenito funkcioniraju. O usamljenosti ne govorimo, to je veći tabu od seksa i pornografije, i to je vrlo loše, tim lošije što ne postoje nacionalne strategije za promišljeno i sustavno obračunavanje s tim smrtonosnim, a onda i skupim, jasno, problemom od kojega nitko nije siguran. Ako se društvo kao cjelina ne organizira i ne potrudi ponuditi ništa manje kompleksno rješenje, nekakvo cjepivo proizvedeno socijalnim injžinjeringom, za tu opaku bolest, koja kao Levijatan proždire čovjeka osuđujući ga na svoj nepregledni studeni mrak, humanost će se otuđiti od čovječanstva i to će biti njegova nova definicija – čovječanstvo je ono ljudsko što je izgubilo ljudskost, i time će se nastaviti strmoglavljujuća spirala.
Usamljenost je velik filozofski problem, ali i vrlo konkretna egzistencijalna boljka mnogih. Čak i ako smo od njega pošteđeni, ne znači da mu nekako nismo pridonijeli. Sebe možda ne možemo spasiti, ali spas možda možemo pronaći u tome da nekom drugom pomognemo, ako nam se poklope zvijezde, i mislim da je to ključ.
July 19, 2026
Odličan Spitzer! Iznosi argumente, primjere, pojašnjava rezultate brojnih istraživanja na temu osamljenosti, stresa i brojnih bolesti povezanih s njima. Kao i U Digitalnoj demenciji kritizira društvene mreže i ovisnost o ekranima te naglašava da se empatija razvija isključivo uživo, u interakciji s ljudima, a ne putem ekrana...
Piše stučno, ali dovoljno jasno i jako zanimljivo!
Piše stučno, ali dovoljno jasno i jako zanimljivo!
August 17, 2019
Informativ, naja. Sehr nüchtern und wissenschaftlich, und leider auch viele Wiederholungen.
Es erden sehr viele Studien aufgeführt, sehr irreführend. Allein 60 Seiten sind im anhang als Anmerkungen und Nachweise für besagte Studien.
Gelernt hab ich im Endeffekt, dass Einsamkeit, wie eigentlich fast alles auf dieser Welt, verantwortlich für Herzinfakt, Schlaganfall und Krebs ist. Was für Neuigkeiten...
Und leider viel zu viele Zahlen. Das verwirrt eher, als das es nützte, weil es für mich als Leser völlig egal ist, ob es 28 000 Probanten waren, oder 27 982.
Ein Buch der Klammern und Zahlen, mit der einzigen Information am Ende...Einsamkeit führt in den Tod...wie am Ende das Leben eben immer.
Es erden sehr viele Studien aufgeführt, sehr irreführend. Allein 60 Seiten sind im anhang als Anmerkungen und Nachweise für besagte Studien.
Gelernt hab ich im Endeffekt, dass Einsamkeit, wie eigentlich fast alles auf dieser Welt, verantwortlich für Herzinfakt, Schlaganfall und Krebs ist. Was für Neuigkeiten...
Und leider viel zu viele Zahlen. Das verwirrt eher, als das es nützte, weil es für mich als Leser völlig egal ist, ob es 28 000 Probanten waren, oder 27 982.
Ein Buch der Klammern und Zahlen, mit der einzigen Information am Ende...Einsamkeit führt in den Tod...wie am Ende das Leben eben immer.
August 22, 2024
Een interessant boek met soms ook schokkende feiten over eenzaamheid. Wist je bijvoorbeeld dat eenzaamheid besmettelijk is? Of dat eenzaamheid een enorme negatieve invloed heeft op je (mentale) gezondheid? Het boek is ook erg maatschappijkritisch: we zijn als samenleving individualistisch en egoïstisch, zijn de gemeenschap uit het oog verloren en zijn blind voor de gevolgen daarvan. De auteur weet wetenschappelijk onderzoek en psychologische processen op een begrijpelijke manier uit te leggen. Daarnaast bevat het ook handvaten om met eenzaamheid om te gaan; zowel bij jezelf als bij anderen.
August 7, 2022
Einsamkeit. Woher zeugt es und was macht es mit dem Gehirn. Da dieses Buch im Jahr 2018 erschienen ist, sind wichtige Aspekte der Pandemie und der derzeitigen Social Media Trends nicht erhalten.
Belegt werden die Aussagen mit sämtlichen bekannten Studien. Hier hat mir persönlich die Unterscheidung von Intraversion und Extraversion gefehlt. Denn es gibt ja auch bewusst gewählte zeitlich beschränkte Einsamkeit, die man nicht als psychische Krankheit bezeichnen sollte.
Belegt werden die Aussagen mit sämtlichen bekannten Studien. Hier hat mir persönlich die Unterscheidung von Intraversion und Extraversion gefehlt. Denn es gibt ja auch bewusst gewählte zeitlich beschränkte Einsamkeit, die man nicht als psychische Krankheit bezeichnen sollte.
January 6, 2022
Un buon saggio dall'approccio scientifico, sull'impatto della solitudine e dell'isolamento sulla nostra salute. E altro.
February 11, 2026
Tanzen und Gras anfassen ist Prophylaxe für Einsamkeit!
Ein solides populäres Sachbuch zur Thematik.
Ein solides populäres Sachbuch zur Thematik.
December 28, 2025
Es war sehr interessant. Es geht um so viel mehr als Einsamkeit. Das Thema Stress war sehr spannend, ebenso das Thema Online sein.
Fazit für mich: Raus in die Natur! Und sei es nur für einen kleinen Spaziergang.
Fazit für mich: Raus in die Natur! Und sei es nur für einen kleinen Spaziergang.
Read
July 25, 2023Am citit traducerea românească apărută la Humanitas –„Singurătatea. Boală Nerecunoscută” (ediție care încă nu e pe Goodreads).
Teza cărții este că singurătatea îmbolnăvește. Simplificat, argumentul principal ar fi așa: singurătatea provoacă stres, iar stresul îmbolnăvește. Un pic tras de păr, având în vedere multitudinea de factori care provoacă stres – spre exemplu, ce procentaj din concentrația de cortizol e cauzat de singurătate? Greu de zis...
Cartea suferă de o problemă pe care am tot întâlnit-o la cărțile de non-ficțiune: primele capitole sunt foarte bune, apoi restul capitolelor sunt de umplutură. Spitzer divaghează într-un mare fel, la un moment dat scrie chiar un capitol despre toxicitatea vieții de cuplu. Câteodată, spre finalul capitolelor, își amintește că se apucase să scrie o carte despre singurătate și menționează o conexiune forțată cu subiectul cărții.
Aduce în discuție enorm de multe studii (cred că peste o sută în toată cartea). Le rezumă metodologia, concluziile și... cam atât. Implicarea sa e minimă, iar opiniile lui se confundă prea mult cu concluziile studiilor ca să poată fi originale și interesante. Încercarea lui de sinteză seamănă mai mult cu o simplă agregare. Prin comparație, lui Lars Svendsen îi reușește o astfel de sinteză în „Philosophy of Loneliness”. Dar Svendsen e filosof, se simte de la o poștă că mintea lui e antrenată să sintetizeze, pe când Spitzer nu are nicio treabă (deși este evident un om foarte inteligent).
Teza cărții este că singurătatea îmbolnăvește. Simplificat, argumentul principal ar fi așa: singurătatea provoacă stres, iar stresul îmbolnăvește. Un pic tras de păr, având în vedere multitudinea de factori care provoacă stres – spre exemplu, ce procentaj din concentrația de cortizol e cauzat de singurătate? Greu de zis...
Cartea suferă de o problemă pe care am tot întâlnit-o la cărțile de non-ficțiune: primele capitole sunt foarte bune, apoi restul capitolelor sunt de umplutură. Spitzer divaghează într-un mare fel, la un moment dat scrie chiar un capitol despre toxicitatea vieții de cuplu. Câteodată, spre finalul capitolelor, își amintește că se apucase să scrie o carte despre singurătate și menționează o conexiune forțată cu subiectul cărții.
Aduce în discuție enorm de multe studii (cred că peste o sută în toată cartea). Le rezumă metodologia, concluziile și... cam atât. Implicarea sa e minimă, iar opiniile lui se confundă prea mult cu concluziile studiilor ca să poată fi originale și interesante. Încercarea lui de sinteză seamănă mai mult cu o simplă agregare. Prin comparație, lui Lars Svendsen îi reușește o astfel de sinteză în „Philosophy of Loneliness”. Dar Svendsen e filosof, se simte de la o poștă că mintea lui e antrenată să sintetizeze, pe când Spitzer nu are nicio treabă (deși este evident un om foarte inteligent).
April 5, 2020
Het is een tikje ironisch om te lezen over sociaal isolement in deze quarantainetijden, maar voor alle duidelijkheid: ik was al begonnen in dit boek nog voor de coronacrisis tot zijn volle uitwerking kwam.
Verontrustend boek. Ik wist wel dat eenzaamheid een onderschat probleem is in onze samenleving, maar het wordt hier voorgesteld als doodsoorzaak nummer één. Verwacht je niet aan filosofisch gemijmer over eenzaamheid, over hoe het onvermijdelijk tot de condition humaine behoort en dergelijke, want afgezien van een verwijzing naar Kant zo nu en dan is dit vooral een boek vol met wetenschappelijke onderzoeken die moeten bewijzen dat eenzaamheid heel nare gevolgen heeft voor onze psychische en lichamelijke gezondheid. Wie zelf eenzaam is, zal wellicht verre van gerustgesteld worden met dit boek. Gelukkig eindigt het toch nog een beetje met een positieve noot, aangezien er wel degelijk manieren zijn om eenzaamheid te voorkomen. Daarvoor is het wel belangrijk dat we onze individualistische en gedigitaliseerde samenleving in vraag stellen.
Het is belangrijk dat het onderwerp van eenzaamheid uit de taboesfeer wordt gehaald, en dit boek draagt daar wat mij betreft alleszins aan bij. Misschien is het zoals met het coronavirus: mensen moeten eerst bang gemaakt worden vooraleer ze inzien dat er iets gedaan moet worden.
Verontrustend boek. Ik wist wel dat eenzaamheid een onderschat probleem is in onze samenleving, maar het wordt hier voorgesteld als doodsoorzaak nummer één. Verwacht je niet aan filosofisch gemijmer over eenzaamheid, over hoe het onvermijdelijk tot de condition humaine behoort en dergelijke, want afgezien van een verwijzing naar Kant zo nu en dan is dit vooral een boek vol met wetenschappelijke onderzoeken die moeten bewijzen dat eenzaamheid heel nare gevolgen heeft voor onze psychische en lichamelijke gezondheid. Wie zelf eenzaam is, zal wellicht verre van gerustgesteld worden met dit boek. Gelukkig eindigt het toch nog een beetje met een positieve noot, aangezien er wel degelijk manieren zijn om eenzaamheid te voorkomen. Daarvoor is het wel belangrijk dat we onze individualistische en gedigitaliseerde samenleving in vraag stellen.
Het is belangrijk dat het onderwerp van eenzaamheid uit de taboesfeer wordt gehaald, en dit boek draagt daar wat mij betreft alleszins aan bij. Misschien is het zoals met het coronavirus: mensen moeten eerst bang gemaakt worden vooraleer ze inzien dat er iets gedaan moet worden.
December 5, 2018
Ich werde mit Spitzers Büchern nicht warm. Seine Beschreibung von Facebook trifft seine Schreibe in analoger Weise: Man hat sich mit einem wichtigen Thema (anderen und was ihnen wichtig ist) beschäftigt, aber fühlt sich so schlau (einsam) als wie zuvor. Am Ende sind es nur angehäufte Informationen ohne Einsichten oder überraschende Gedanken.
December 5, 2019
Sehr spannend zu lesen und schön, einmal eine nüchterne Betrachtung des Themas zu finden. Die Tatsache, dass der Autor bei allen vorgestellten Erkenntnissen konsequent bei den zugrunde liegenden Studien anfängt und diese inklusive Aufbau ausführlich erläutert, empfinde ich als äußerst positiv. Da das Thema nicht extrem komplex und die Erklärungen gut sind, kann das Buch trotzdem problemlos bei 60% Konzentration auf der Bahnfahrt zur Arbeit gelesen werden.
January 8, 2026
Mostly I felt like I was reading a scientific article and I lost interest. It is not "general population friendly" with some expressions and statistic numbers that are not further explained. Some parts were informative and interesting.
July 10, 2026
Interessante lettura sullo sviluppo dei media/ delle tecnologie in relazione all'incremento dell'isolamento de* ragazz*.
August 8, 2021
Manfred Spitzer is really an expert and I like reading his books, I especially liked Digitale Demenz. Wie wir uns und unsere Kinder um den Verstand bringen when it first came out, although it is very similar to The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains.
My problem with Spitzer is that he keeps repeating the same theses in all of his books - I have also read Die Smartphone-Epidemie: Gefahren für Gesundheit, Bildung und Gesellschaft. He somehow seems overly pessimistic about the future and about younger generations - it is very problematic that he treats 'the young' as a passive homogenous whole, as a group, not recognizing their differences enough.
I don't think he is totally wrong, just that his usage of data is biased - of course we spend too much time on our phones on average, of course video games are mostly shallow and violent, of course people can be mean to each other on Facebook... But there are numerous times when I want to ask him to show me the other side, other possibilities (digitalisation has helped us a lot, it improved our lives in numerous ways, also the lives of young people...). Life is not a straight line, people are different, there is no homonogenous "new generations" who are shallow and stupid, as much as those of us who are older tend to see the past as being better and brighter. Of course, I don't know to what extent is he too pessimistic since that kind of statistics are not my field of expertise.
And also, this title lacks philosophy, it is too statistical, flat and narrow in it's explanations of loneliness - not everything in life can be narrowed down to numbers. For example, A Philosophy of Loneliness is a much better book on the subject.
My problem with Spitzer is that he keeps repeating the same theses in all of his books - I have also read Die Smartphone-Epidemie: Gefahren für Gesundheit, Bildung und Gesellschaft. He somehow seems overly pessimistic about the future and about younger generations - it is very problematic that he treats 'the young' as a passive homogenous whole, as a group, not recognizing their differences enough.
I don't think he is totally wrong, just that his usage of data is biased - of course we spend too much time on our phones on average, of course video games are mostly shallow and violent, of course people can be mean to each other on Facebook... But there are numerous times when I want to ask him to show me the other side, other possibilities (digitalisation has helped us a lot, it improved our lives in numerous ways, also the lives of young people...). Life is not a straight line, people are different, there is no homonogenous "new generations" who are shallow and stupid, as much as those of us who are older tend to see the past as being better and brighter. Of course, I don't know to what extent is he too pessimistic since that kind of statistics are not my field of expertise.
And also, this title lacks philosophy, it is too statistical, flat and narrow in it's explanations of loneliness - not everything in life can be narrowed down to numbers. For example, A Philosophy of Loneliness is a much better book on the subject.
October 27, 2019
Zoals Tim hier ook al aangaf: 'ik loop van Spitzer zijn boeken niet bepaald warm'. De wetenschappelijke insteek van het onderwerp trok me juist aan om het boek vast te pakken, maar de manier waarop het uitgevoerd is stelt teleur. Het ene na het andere saai empirisch gestaafd onderzoek al dan niet rechtstreeks quoten om aan te tonen dat de natuur een mens goed doet - iets wat iedereen intuïtief al aanvoelt - het kostte me veel moeite om te blijven hopen op een beter hoofdstuk, dat er uiteindelijk niet kwam. Zelfs een concluderend hoofdstuk ontbreekt. Laatste onderwerp gedaan? Baf, noties. Huh? Een boek dat me te veel concentratie kostte om te weinig van terug te krijgen. Jammer, want de inhoud lijkt wel hout te snijden.
January 8, 2022
Dit boek heb ik gelezen ter voorbereiding van een lezing over eenzaamheid. Het onderwerp spreekt me zo aan door de stevige bewering dat het ziekmakend en zelfs dodelijk is en omdat ik door ziekte een grote eenzaamheid ervaar, maar die niet als belastend zie.
Spitzer heeft me met zijn haast protestante stellingen direct geboeid. Hij onderbouwt structureel alles met uitgebreid wetenschappelijk onderzoek. Dat voelt redelijk snel aan als het gelijk krijgen van zijn visie. Het is dan niet leuk meer om door te lezen. Gortdroog. Van mij mochten de stellingen en de oplossingen meer ondersteund worden met verhalen uit de praktijk. Nu is het een theoretisch verhaal, wat mij niet raakt. Misschien doet het dat wel bij de beleidsmakers die hier als de wiedeweerga mee aan de slag moeten.
Spitzer heeft me met zijn haast protestante stellingen direct geboeid. Hij onderbouwt structureel alles met uitgebreid wetenschappelijk onderzoek. Dat voelt redelijk snel aan als het gelijk krijgen van zijn visie. Het is dan niet leuk meer om door te lezen. Gortdroog. Van mij mochten de stellingen en de oplossingen meer ondersteund worden met verhalen uit de praktijk. Nu is het een theoretisch verhaal, wat mij niet raakt. Misschien doet het dat wel bij de beleidsmakers die hier als de wiedeweerga mee aan de slag moeten.
Read
February 1, 2025Spitzer argues that loneliness increases the risk of various serious health conditions, including cancer, heart attacks, strokes, depression, and dementia.
He emphasizes that loneliness is more than just being alone; it's a state that can severely affect both body and mind.
He critiques modern society's individualism and the erosion of communal bonds, which contribute to the spread of loneliness. He calls for a reevaluation of societal values, advocating for a shift towards more community-oriented living to combat the loneliness epidemic.
He emphasizes that loneliness is more than just being alone; it's a state that can severely affect both body and mind.
He critiques modern society's individualism and the erosion of communal bonds, which contribute to the spread of loneliness. He calls for a reevaluation of societal values, advocating for a shift towards more community-oriented living to combat the loneliness epidemic.
March 9, 2021
Zeer uitgebreide en wetenschappelijk gefundeerde analyse. Doet zij eigen waarden en geloofwaardiger echter teniet door boude besluiten zonder benodigde referenties. Ontgoochelt ook in de beperkte visie op heling en ondersteuning. Desondanks zeer interessant als naslagwerk en aanknopingspunt voor verdere lectuur.
August 9, 2020
Äußerst informativ und sicherlich nicht das letzte mal das ich es lese
November 23, 2020
Excellent book, Spitzer is one of the best writers in domain.
January 11, 2025
Tiefgründig, fundiert.
Spannende Einsichten in ein unterschätztes Phänomen in einer emotional verarmten Gesellschaft.
Lesenswert, wenn auch etwas trocken.
Spannende Einsichten in ein unterschätztes Phänomen in einer emotional verarmten Gesellschaft.
Lesenswert, wenn auch etwas trocken.
April 15, 2026
Manfred Spitzer thesis is not totally original or unknown, but it is good to remind ourselves about the detrimental effects of digital technologies.
December 28, 2023
Am citit ediția în limba română, apărută la editura Humanitas.
August 31, 2023
După ce am citit Demența digitală, carte cu care am rezonat foarte mult și care mi-a plăcut, mi-am dorit să ajung și la aceasta cât mai repede.
Autorul este de părere că singurătatea reprezintă un mare pericol pentru sănătate. Stresul produs de singurătate declanșează depresia, cancerul și patologiile cardiovasculare. Suferințele fizice și sufletești produse de singuratate nu-i ocolește nici pe cei tineri, nici pe cei bătrâni.
Manfred Spitzer ne explică științific și omenește ce este singuratatea și ne prezintă modalități de combatere a acesteia.
Cartea se bazează pe foarte multe studii, iar autorul le rezumă metodologia și concluziile. Scoate în evidență faptul că petrecem mult prea mult timp pe device-uri și prea puțin timp față în față, iar acest lucru nu ne ajută deloc.
Mi s-a părut o carte mai slăbuță decât prima deoarece autorul repetă anumite idei pe care le-am regăsit și în Demența digitală. Consider că mai bine ești singur, decât în compania nepotrivită. Mi-a plăcut mai mult Demența digitală.
Autorul este de părere că singurătatea reprezintă un mare pericol pentru sănătate. Stresul produs de singurătate declanșează depresia, cancerul și patologiile cardiovasculare. Suferințele fizice și sufletești produse de singuratate nu-i ocolește nici pe cei tineri, nici pe cei bătrâni.
Manfred Spitzer ne explică științific și omenește ce este singuratatea și ne prezintă modalități de combatere a acesteia.
Cartea se bazează pe foarte multe studii, iar autorul le rezumă metodologia și concluziile. Scoate în evidență faptul că petrecem mult prea mult timp pe device-uri și prea puțin timp față în față, iar acest lucru nu ne ajută deloc.
Mi s-a părut o carte mai slăbuță decât prima deoarece autorul repetă anumite idei pe care le-am regăsit și în Demența digitală. Consider că mai bine ești singur, decât în compania nepotrivită. Mi-a plăcut mai mult Demența digitală.
May 24, 2026
Die Betrachtung der Einsamkeit basiert auf wissenschaftlichen Studien, was ich generell positiv finde. Dennoch bleiben für ein Sachbuch deutlich zu viele unbegründete (bzw. Nicht hergeführte), teilweise sogar polemische Thesen.
Die Menge der Studien fand ich angemessen, jedoch einseitig betrachtet (bzw. Im Sinne des Autors. Ein Beispiel: es werden 2.000 Studien betrachtet, von denen jedoch 1.990 nicht hinreichend wissenschaftlich fundiert sind. Dadurch bleiben lediglich 10 zur Analyse. Soweit so gut. Diese sind in den letzten 5 Jahren geschrieben worden, wodurch ein junges Interesse an dem Forschungsgebiet festgestellt wird. Die anderen Studien sind aber (wenn auch nicht von hinreichender Qualität) dennoch zu betrachten! Aus wissenschaftlichem Arbeiten könnte zb gerade folgen, dass erst nach anfänglichen Indikativen Studien genug Forschungsgelder für die notwendigeren komplexeren Studien und Probanden etc gewonnen wurde. Dier oben genannte Schluss war mir daher suspekt.
Ähnliche Bedenken zur Betrachtungsweise hatte ich an einigen Stellen des Buches.
Die Menge der Studien fand ich angemessen, jedoch einseitig betrachtet (bzw. Im Sinne des Autors. Ein Beispiel: es werden 2.000 Studien betrachtet, von denen jedoch 1.990 nicht hinreichend wissenschaftlich fundiert sind. Dadurch bleiben lediglich 10 zur Analyse. Soweit so gut. Diese sind in den letzten 5 Jahren geschrieben worden, wodurch ein junges Interesse an dem Forschungsgebiet festgestellt wird. Die anderen Studien sind aber (wenn auch nicht von hinreichender Qualität) dennoch zu betrachten! Aus wissenschaftlichem Arbeiten könnte zb gerade folgen, dass erst nach anfänglichen Indikativen Studien genug Forschungsgelder für die notwendigeren komplexeren Studien und Probanden etc gewonnen wurde. Dier oben genannte Schluss war mir daher suspekt.
Ähnliche Bedenken zur Betrachtungsweise hatte ich an einigen Stellen des Buches.
November 18, 2018
Triste realtà attualissima. E che ci riguarda tutti, nessuno escluso.
March 25, 2020
Gelezen voor mijn bachelorproef rond intimiteit en seksualiteit bij ouderen.
June 12, 2025
a good book, bit a bit hard to read due to the specific terms used in the first part and the hard subject of the last part.
Displaying 1 - 29 of 29 reviews