What do you think?
Rate this book
Privind înăuntru
Am fost un om zdrobit, întors spre moarte, nu înspre viață. La 30 de ani, mă imaginam trăind încă doar cîțiva ani, la fel de zbuciumat cum am trăit mereu. Apoi, murind devreme. Cu un ochi priveam spre moarte, iar cu celălalt spre copiii mei, opintindu-mă să mai trăiesc o vreme, cît să văd fetele suficient de mari ca să se descurce singure. Este un miracol că nu am murit, trăind atît de sinucigaș, fără măcar să-mi dau seama. Am trecut razant pe lîngă moarte, nu doar fiindcă am fost îngropată sub o avalanșă, ci fiindcă am trăit fiecare zi ca să mor. Am făcut întoarcerea spre viață în ziua în care am decis să mă vindec. Nu știam atunci, însă, că asta fac, un U turn definitiv spre lumină. Am aflat abia acum, după un drum lung și dureros, cînd am ajuns. Am adunat în cartea aceasta drumul meu spre sine și lecțiile mele. Poate vor mai fi de folos cuiva, drumeț rătăcit pe calea vindecării. E darul pe care îl întorc vieții, că m-a îngăduit și așteptat să mă întorc cu fața spre ea.
336 pages, Paperback
First published January 1, 2018
75 people are currently reading
985 people want to read
About the author
Petronela Rotar
10 books464 followersPetronela Rotar nu are biografie literară. Maximum una pseudoliterară, cu indulgenţă. S-a născut la ţară, ca veşnicia lui Blaga, undeva lîngă Braşov, şi a făcut naveta la oraş. La şcoală, aia cîtă a făcut. La liceu, i-au apărut cîteva poezii în revista literară a şcolii, iar ăsta ar fi putut fi un început bun pentru o biografie literară, dar nu a fost. Apoi nu a mai apărut decît la televizor şi în ziare. Şi acolo, de partea greşită a microfonului. A fost reporter, editor sau prezentator la staţiile locale ale Pro TV, Antena 1, Realitatea. S-a apucat de două facultăţi, Litere şi Sociologie, şi nu a terminat-o pe niciuna. Are de gînd să nu o termine nici pe a treia. S-a apucat şi de doi copii, iar pe ăştia încă îi desăvîrşeşte. Sau aşa îşi imaginează, cînd se place pe sine. Cînd nu, nu îşi imaginează nimic. A scris toată viaţa pentru ea, sperînd că atunci cînd o să dea colţul va fi descoperită, publicată şi premiată. S-a prins tîrziu că nu va fi aşa, drept care şi-a făcut un blog. Aşa a ajuns să publice în Tiuk şi să scrie pentru Catchy. Şi să scoată prima carte, O să mă ştii de undeva. Gata.
Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/petrone...
Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/petrone...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 122 reviews
April 20, 2025
Deși mi-au plăcut și celelalte, „Privind înăuntru” e prima pe care a trebuit să o citesc încet. M-a provocat să privesc înăuntrul meu și mi-a dat seama câtă nevoie avem să ne înțelegem întâi și întâi pe noi ca să putem fi fericiți. Poate că dacă știi povestea Petronelei și îi citești blogul (ceea ce eu fac deja), nu vei afla nimic nou.
January 31, 2020
Privind înăuntru este una dintre cele mai incomode și crude cărți pe care am citit-o în ultima vreme. Poate tocmai de aceea, aș reciti-o oricând. Iar într-o lume în care se publică mii de cărți în fiecare zi, nu e deloc puțin lucru să vrei să recitești o carte. Și totuși s-ar putea să nu îți placă.
S-ar putea să îți placă pentru că sapă în tine, zgândărește, ustură, amărește. Nu o poți citi dintr-o suflare, din scoarță în scoarță, fără să te oprești și să respiri, să te aduni, să privești aiurea-n gol. Se citește ușor, dar se depune greu, te face să te întorci la cealaltă pagină, să citești același paragraf de două-trei ori. Și te surprizi crâșnind printre dinți că e doar o carte, nu e despre tine. Ba da, e mai ales despre tine.
Review complet pe blog - simonarentea.ro/privind-inauntru/
S-ar putea să îți placă pentru că sapă în tine, zgândărește, ustură, amărește. Nu o poți citi dintr-o suflare, din scoarță în scoarță, fără să te oprești și să respiri, să te aduni, să privești aiurea-n gol. Se citește ușor, dar se depune greu, te face să te întorci la cealaltă pagină, să citești același paragraf de două-trei ori. Și te surprizi crâșnind printre dinți că e doar o carte, nu e despre tine. Ba da, e mai ales despre tine.
Review complet pe blog - simonarentea.ro/privind-inauntru/
November 18, 2018
”Și mă gândesc că nimeni nu salvează pe nimeni, ne agățăm doar unii de alții ca să ne scufundăm împreună, unii scapă, alții se afundă, doar unii rămân vii. Și că există un singur sens pe autostrada asta, ăla către tine, că ești singurul care te poate salva. Dar cei mai mulți oameni nu reușesc să vadă asta și continuă să se agațe și fiecare dintre noi doare infinit, lasă dâre de sânge în urmă-i, și în siajul ăsta purpuriu, fiecare act de trădare, fiecare iubire care moare, fiecare vorbă ca o lovitură, fiecare pumn în plexul solar, fiecare îngheț, toate împrăștie și mai mult sânge, și e atâta sânge nevăzut în lume, râuri de sânge nevăzut, oceane (..)
Sau poate că e nevoie de fiecare dată de un drum greu spre casă, dintr-un rai din care vei fi izgonit curând, ca să te vindeci (..) Și suntem insule ale eternelor dureri..
Dar pentru suflete schiloade nu există certificate de handicapat și nici măcar locuri de parcare dedicate.
Mă tot gândesc la felul în care fugim de singurătate, la stratagemele la care recurgem ca nu cumva să rămânem singuri, să murim singuri, ca să realizăm că orice am face, în momentele importante, tot singuri suntem. Oricine ar sta lângă noi. ..”
Sau poate că e nevoie de fiecare dată de un drum greu spre casă, dintr-un rai din care vei fi izgonit curând, ca să te vindeci (..) Și suntem insule ale eternelor dureri..
Dar pentru suflete schiloade nu există certificate de handicapat și nici măcar locuri de parcare dedicate.
Mă tot gândesc la felul în care fugim de singurătate, la stratagemele la care recurgem ca nu cumva să rămânem singuri, să murim singuri, ca să realizăm că orice am face, în momentele importante, tot singuri suntem. Oricine ar sta lângă noi. ..”
April 17, 2019
Mi-a placut patchworkul pe care l-a construit Petronela in cartea asta. De o sinceritate ce poate sa doara, daca nu esti pregatit pentru ea, Petro iti suceste capul si iti intoarce mintea spre tine. Uneori privirea asta e abisala, uneori e racoroasa ca o ploaie de vara, alteori e melancolica si imi aminteste de vacantele de vara de la strabunica. Dar ce incearca mereu sa fie este "true". Pentru ca doar atunci cand stii cu adevarat cine esti, poti sa fii mai mult.
O recomand cu drag tuturor celor care considera, ca mine, ca singurul material de lucru pe care il avem cu adevarat, este sinele.
O recomand cu drag tuturor celor care considera, ca mine, ca singurul material de lucru pe care il avem cu adevarat, este sinele.
September 15, 2020
Petronela Rotar m-a impresionat şi de această dată cu o carte profundă, care nu se citeşte, ci se simte! Autoarea abordează subiectul incomod al traumei şi al lungului drum spre vindecare, descrie veşnica luptă interioară dintre propriile alegeri şi ceea ce aşteaptă societatea de la noi, dintre copilul de ieri şi femeia de mâine, dintre viață şi moarte.
Petronela Rotar îşi pune sufletul pe tavă şi le dă ocazia cititorilor să o analizeze, să empatizeze cu ea, să o judece, totul fără a masca întâmplările neplăcute (unele chiar şocante!) din viața ei.
Am citit toate cărțile autoarei, vi le recomand cu căldură.
Petronela Rotar îşi pune sufletul pe tavă şi le dă ocazia cititorilor să o analizeze, să empatizeze cu ea, să o judece, totul fără a masca întâmplările neplăcute (unele chiar şocante!) din viața ei.
Am citit toate cărțile autoarei, vi le recomand cu căldură.
April 11, 2020
Nu e o "carte". E o compilație de lucrări de psihologie și psihoterapie, amestecată alandala cu niște episoade din copilărie. Eterna supraestimare a scriitorilor români contemporani, sau a actorilor etc.
March 26, 2020
O carte terapie, care necesită o anumită stare pentru a fi înțeleasă. Deși nu e neapărat genul meu și cu siguranța nu am ales bine momentul lecturii, cred că romanul poate avea un impact puternic asupra persoanelor care au nevoie de această privire înăuntru lor și de un ajutor pentru a ieși din prăpastie. Autoarea e talentată, și-a pus sufletul pe tavă, scrie frumos și profund, mi-a plăcut mai mult decât în Orbi. Mi-a plăcut în mod special capitolul despre părinți și copii. Iată și un citat care m-a pus pe gânduri..
"Leoaica își crește puii pregătindu-i pentru viața pe care o vor duce singuri, le dă dragoste, hrană, cunoaștere, nu așteaptă de la pui să fie cei mai buni pui de lei din savană, ca să o facă pe ea mândră că e mama lor. Ea e cea mare, îi ajută să crească, apoi le dă drumul cu dragoste, să devină adulți și să-și ducă propriile vieți. Cît de curgătoare, înțelepte și firești sunt comportamentele mamelor-animale, și ce complicate și împotriva firii sunt cele ale mamelor de homo sapiens, deși cuvîntul înțelepciune (sapiens) este o particulă care le descrie pe ultimele. De multe ori, nemeritat. "
"Leoaica își crește puii pregătindu-i pentru viața pe care o vor duce singuri, le dă dragoste, hrană, cunoaștere, nu așteaptă de la pui să fie cei mai buni pui de lei din savană, ca să o facă pe ea mândră că e mama lor. Ea e cea mare, îi ajută să crească, apoi le dă drumul cu dragoste, să devină adulți și să-și ducă propriile vieți. Cît de curgătoare, înțelepte și firești sunt comportamentele mamelor-animale, și ce complicate și împotriva firii sunt cele ale mamelor de homo sapiens, deși cuvîntul înțelepciune (sapiens) este o particulă care le descrie pe ultimele. De multe ori, nemeritat. "
January 4, 2019
Prima carte din viața mea pe care m-aș fi apucat sa o recitesc din momentul in care am terminat-o de citit. 5 stele e prea puțin pentru cartea asta! Mulțumesc Petronela pentru că scrii!
January 19, 2019
Poate as fi acordat doar patru stele acestei cărți , însa a cincea stea a primit-o pentru capitolul referitor la întoarcerea acasă, în satul tatălui, unde nimic nu este schimbat și cu toate astea nimic nu mai este la fel. Aceasta descriere, atât de personala, s-a suprapus perfect peste amintirile și sentimentele mele pentru acele locuri pierdute, mitice, ale copilăriei, din care odată plecat nu te mai întorci înapoi, sau atunci când o faci nu mai regăsești decât frânturi care par nesemnificative, alte dimensiuni, probabil mai mici, alta valoare a lucrurilor răpuse de timp, care sunt aceleași ca cele ce ti-au creat aceste amintire indisolubile, și imposibil de împărtășit. Regretul ca n-ai luat ceva de-acolo, cu care sa dovedești peste timp altora cum a fost, imposibilitatea de a mai lua ceva deoarece nu iti aparține nimic, doar amintirile.
Nu am mai întâlnit acest pasaj, acest sentiment în literatura romana. A fost scris ca pentru mine. De altfel, cred ca cei care au apreciat aceasta carte au simțit-o ca fiind scrisa ca pentru ei.
Nu am mai întâlnit acest pasaj, acest sentiment în literatura romana. A fost scris ca pentru mine. De altfel, cred ca cei care au apreciat aceasta carte au simțit-o ca fiind scrisa ca pentru ei.
February 22, 2022
O urmăresc pe Petronala pe Facebook și eram curioasă cum se exprimă în scris.
O să incep cu ce mi-a plăcut.
Mi-a plăcut faptul că fiecare dintre noi, cred eu, se poate regăsi în vreuna dintre întâmplările pe care le povestește pe alocuri.
Mi-a plăcut că are curajul sa dezbată deschis anumite subiecte taboo in societatea românească.
Mi-au plăcut fragmentele despre exercițiile din terapie și puținele explicații din psihologie.
Ce nu mi-a plăcut:
Cartea pare scrisă dintr-o suflare, pe fugărite. O compilație de pagini de jurnal, bloguri și note de la ședințele de terapie în care nu s-a investit atenție suficientă pentru a le găsi conexiunea. Cred că întotdeauna există, daca o căutăm suficient.
Începând cu pagina 76 incepe un capitol în care este descrisa o plimbare pe un deal, "O călărire în după-amiaza de Paște" in care mi se pare că nu se spune absolut nimic. Aproape 10 pagini de descriere, cu fraze kilometrice de cate o pagina întrega, virgule după virgule, culminând cu pagina 84 unde o frază are o pagina jumătate.
Credeam că scriitorii cu experiență (7 cărți scrise), știu să-și facă mai bine ordine în gând, exprimare, scris când vine vorba de fraze kilometrice.
Partea de editare necesita mai multa atenție, cu siguranță. Nu-s genul de persoana foarte atenta la detalii și totuși am observat foarte multe typo.
Nu mi-a plăcut faptul că repeta exagerat de mult mesajul că toți ar trebui sa mergem la terapie. idee repetată mult prea mult, chiar și dacă ar fi așa. La un moment dat incepe să sune a marketing pt terapie.
Legat de repetiție, după prima jumătate a cărții parca recitesc aceleași povesti modificate doar foarte puțin.
În unele pagini mi se pare că autoarea cataloghează oamenii și generalizează mult prea superficial: femeile care rămân aproape de familie sunt femei slabe, oamenii care se apuca de alergat maratoane au probleme și ar trebui sa facă terapie, femeile care se întreba ce sa mai gătească mâine sunt femei mediocre (ideea nu este exprimată explicit, dar destul de implicit).
Încă nu m-am hotărât daca sa citesc și cărțile anterioare sau să mă opresc aici. Uneori autoarea îmi dă senzația că întregul univers se învârte doar in jurul ei, nu prea pare să aibă sentimente de empatie sau înțelegere față de cei din jur.
Dar asta cred că ține de personalitate și afinitățile fiecărui cititor, daca face click cu stilul autoarei sau nu. Eu nu prea sunt convinsa.
O să incep cu ce mi-a plăcut.
Mi-a plăcut faptul că fiecare dintre noi, cred eu, se poate regăsi în vreuna dintre întâmplările pe care le povestește pe alocuri.
Mi-a plăcut că are curajul sa dezbată deschis anumite subiecte taboo in societatea românească.
Mi-au plăcut fragmentele despre exercițiile din terapie și puținele explicații din psihologie.
Ce nu mi-a plăcut:
Cartea pare scrisă dintr-o suflare, pe fugărite. O compilație de pagini de jurnal, bloguri și note de la ședințele de terapie în care nu s-a investit atenție suficientă pentru a le găsi conexiunea. Cred că întotdeauna există, daca o căutăm suficient.
Începând cu pagina 76 incepe un capitol în care este descrisa o plimbare pe un deal, "O călărire în după-amiaza de Paște" in care mi se pare că nu se spune absolut nimic. Aproape 10 pagini de descriere, cu fraze kilometrice de cate o pagina întrega, virgule după virgule, culminând cu pagina 84 unde o frază are o pagina jumătate.
Credeam că scriitorii cu experiență (7 cărți scrise), știu să-și facă mai bine ordine în gând, exprimare, scris când vine vorba de fraze kilometrice.
Partea de editare necesita mai multa atenție, cu siguranță. Nu-s genul de persoana foarte atenta la detalii și totuși am observat foarte multe typo.
Nu mi-a plăcut faptul că repeta exagerat de mult mesajul că toți ar trebui sa mergem la terapie. idee repetată mult prea mult, chiar și dacă ar fi așa. La un moment dat incepe să sune a marketing pt terapie.
Legat de repetiție, după prima jumătate a cărții parca recitesc aceleași povesti modificate doar foarte puțin.
În unele pagini mi se pare că autoarea cataloghează oamenii și generalizează mult prea superficial: femeile care rămân aproape de familie sunt femei slabe, oamenii care se apuca de alergat maratoane au probleme și ar trebui sa facă terapie, femeile care se întreba ce sa mai gătească mâine sunt femei mediocre (ideea nu este exprimată explicit, dar destul de implicit).
Încă nu m-am hotărât daca sa citesc și cărțile anterioare sau să mă opresc aici. Uneori autoarea îmi dă senzația că întregul univers se învârte doar in jurul ei, nu prea pare să aibă sentimente de empatie sau înțelegere față de cei din jur.
Dar asta cred că ține de personalitate și afinitățile fiecărui cititor, daca face click cu stilul autoarei sau nu. Eu nu prea sunt convinsa.
April 17, 2019
Mi-a plăcut foarte mult cartea, am descoperit nu o autoare oarecare, ci o femeie care a avut curajul și puterea de a povesti despre viața ei, despre terapie, despre modul cum terapeutul bun este capabil să ajute pacientul să se vindece de suferință. A povestit despre viziunea ei asupra vieții, a relațiilor, a ceea ce înseamnă să fii o mamă bună și multe alte lucruri interesante.
https://www.randurileevei.ro/2019/04/...
https://www.randurileevei.ro/2019/04/...
January 13, 2019
Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit. Luată de la secțiunea “beletristica” cred ca s-ar încadra perfect și la secțiunea “dezvoltare personală” tratând teme diverse: familia, rușinea, banii, depresia, vulnerabilitatea.
“a fi curajos nu înseamnă să nu simți deloc teama, ci să o accepți, dar fără sa o lași sa preia controlul.”
“a fi curajos nu înseamnă să nu simți deloc teama, ci să o accepți, dar fără sa o lași sa preia controlul.”
October 10, 2021
O pledoarie sincera despre necesitatea si beneficiile terapiei.
Cu siguranta toti ne putem regasi intr-o mai mica sau mai mare masura printe paginile acestei carti.
Cu siguranta toti ne putem regasi intr-o mai mica sau mai mare masura printe paginile acestei carti.
December 12, 2022
Iată că am găsit și cea mai bună carte citită de mine în acest an. Am început să o citesc cu unele rezerve, ștind că o să fie despre psihoterapie și traume din copilărie, dar sunt atâtea adevăruri în această carte, atâtea momente revelatorii încât sunt sigură- e cartea care trebuie citită si recomandată, fiecare o să se regăsească undeva într-un capitol, sau în mai multe.
📚 "Și cred că acesta este principalul motiv pentru care mor relațiile: fiindcă nu avem puterea să ne recunoaştem rănile, să le vindecăm, să fim autentici, adică vulnerabili în cadrul lor. Iar moartea unei relații nu înseamnă neapărat separare. Moarte poate să însemne și o relație în care nu se mai întîmplă nimic bun, în care partenerii (nu neapărat de cuplu, orice tip de relație presupune parteneri)
nu reușesc să se mai vadă, să fie curioși, să fie implicați cu adevărat."
📚 "... cum de nu mi-am dat seama cît de lipsită de empatie și cu ce ușurință aș fi putut răni oamenii, cu cele mai bune intenții? Răspunsul este: am crescut într-o cultură a datului cu părerea, a crezutului despre, a opinatului pe marginea vieții celorlalți, a rîsului de alții, a miștourilor, așa că am făcut și eu ce am
văzut în jur, de mică, fără să-mi pun multă vreme problema cît de în regulă era ce făceam."
📚 "Peste tot, oamenii fug de durere. Se amorțesc cu alcool, cu droguri, cu mîncare, cu partyuri, cu zgomot, cu
sport, cu muncă sau cu activități peste activități, cu risc, cu adrenalină, cu filme, cu muzică sau cu orice exces poate fi astupat vidul ăla interior."
📚 "Și cred că acesta este principalul motiv pentru care mor relațiile: fiindcă nu avem puterea să ne recunoaştem rănile, să le vindecăm, să fim autentici, adică vulnerabili în cadrul lor. Iar moartea unei relații nu înseamnă neapărat separare. Moarte poate să însemne și o relație în care nu se mai întîmplă nimic bun, în care partenerii (nu neapărat de cuplu, orice tip de relație presupune parteneri)
nu reușesc să se mai vadă, să fie curioși, să fie implicați cu adevărat."
📚 "... cum de nu mi-am dat seama cît de lipsită de empatie și cu ce ușurință aș fi putut răni oamenii, cu cele mai bune intenții? Răspunsul este: am crescut într-o cultură a datului cu părerea, a crezutului despre, a opinatului pe marginea vieții celorlalți, a rîsului de alții, a miștourilor, așa că am făcut și eu ce am
văzut în jur, de mică, fără să-mi pun multă vreme problema cît de în regulă era ce făceam."
📚 "Peste tot, oamenii fug de durere. Se amorțesc cu alcool, cu droguri, cu mîncare, cu partyuri, cu zgomot, cu
sport, cu muncă sau cu activități peste activități, cu risc, cu adrenalină, cu filme, cu muzică sau cu orice exces poate fi astupat vidul ăla interior."
October 26, 2021
Nu mă așteptam ca o carte să mă răscolească atât de mult.
Privind înăuntru, este o carte excepțională. Autoarea se deschide in fața ta, te lasă să o cunoști și să privești atât în sufletul ei, cat sa privești și în înăuntrul tău ( scuzați cacofonia).
Fiecare care dintre noi avem rani ce le purtam, important este sa le descoperim și să dorim sa ne vindecam. Nu este un proces tocmai ușor și rapid. Este important pentru sănătatea noastră mintală sa ne confruntăm trecutul și rănile lăsate de el, nu sa îl lăsăm să stea ascuns, pentru că nu va trece de la sine, ci încet, încet va ieși la suprafață.
As putea trece cartea la dezvoltare personala, pentru că consider că te poate ajuta.
Privind înăuntru, este o carte excepțională. Autoarea se deschide in fața ta, te lasă să o cunoști și să privești atât în sufletul ei, cat sa privești și în înăuntrul tău ( scuzați cacofonia).
Fiecare care dintre noi avem rani ce le purtam, important este sa le descoperim și să dorim sa ne vindecam. Nu este un proces tocmai ușor și rapid. Este important pentru sănătatea noastră mintală sa ne confruntăm trecutul și rănile lăsate de el, nu sa îl lăsăm să stea ascuns, pentru că nu va trece de la sine, ci încet, încet va ieși la suprafață.
As putea trece cartea la dezvoltare personala, pentru că consider că te poate ajuta.
September 16, 2020
Acum doi ani am vazut cartea aceasta la Carturesti si am ras, mi se parea ca autoarea prea scoate carti pe banda rulanta.
Intre timp, o prietena a citit-o si mi-a spus ca a rezonat cu ea, ca a plans, ca i-a placut tare mult; am devenit curioasa sa vad si eu despre ce e vorba. Dupa care m-am facut de ras in doua librarii, intreband de ea; mi s-a parut ca librarii m-au privit cu mila, chiar cu un usor dispret. Pana la urma am facut rost de carte fara ajutorul lor si acum imi fac mea culpa pentru ca am privit de sus acest gen de postari de pe blog adunate intr-o carte.
Nu e literatura clasica cu care suntem obisnuiti, dar dezvaluirea unor amanunte despre ea insasi, in care atatea alte persoane se regasesc, este un lucru benefic. Iar Petronela a trecut prin multe- lipsa de iubire in copilarie, umilinte, batai, viol, avort, doliu, divort, somatizari, atacuri de panica, a bifat tot ce e rau in viata si fiecare poate gasi un aspect cu care sa se identifice. Cartea are multe explicatii psihologice, provenite de la orele nenumarate de terapie prin care Petronela si-a recompus sinele si daca doar cateva persoane ii urmeaza exemplul, atunci cu siguranta merita sa scrie si sa publice in continuare, cu atat mai mult cu cat foloseste scrisul in mod terapeutic.
Intre timp, o prietena a citit-o si mi-a spus ca a rezonat cu ea, ca a plans, ca i-a placut tare mult; am devenit curioasa sa vad si eu despre ce e vorba. Dupa care m-am facut de ras in doua librarii, intreband de ea; mi s-a parut ca librarii m-au privit cu mila, chiar cu un usor dispret. Pana la urma am facut rost de carte fara ajutorul lor si acum imi fac mea culpa pentru ca am privit de sus acest gen de postari de pe blog adunate intr-o carte.
Nu e literatura clasica cu care suntem obisnuiti, dar dezvaluirea unor amanunte despre ea insasi, in care atatea alte persoane se regasesc, este un lucru benefic. Iar Petronela a trecut prin multe- lipsa de iubire in copilarie, umilinte, batai, viol, avort, doliu, divort, somatizari, atacuri de panica, a bifat tot ce e rau in viata si fiecare poate gasi un aspect cu care sa se identifice. Cartea are multe explicatii psihologice, provenite de la orele nenumarate de terapie prin care Petronela si-a recompus sinele si daca doar cateva persoane ii urmeaza exemplul, atunci cu siguranta merita sa scrie si sa publice in continuare, cu atat mai mult cu cat foloseste scrisul in mod terapeutic.
November 25, 2018
O carte dureros de sinceră. Deşi ea nu se consideră aşa, Petronela Rotar, este o femeie curajoasă pentru că are tăria să facă acest exercițiu al adevărului spus până la capăt, lăsându-l pe cititor să o judece sau să o accepte aşa cum este. Ea s-a acceptat şi aceasta era cea mai importantă acceptare de care avea nevoie pentru a fi bine.
November 24, 2018
"Cel mai greu e sa fie usor. Cel mai complicat e sa lasi sa fie simplu.
Respiram. Inspiram adanc. Expiram."
Petronela Rotar
Respiram. Inspiram adanc. Expiram."
Petronela Rotar
February 27, 2019
Incepe foarte bine, citeva idei misto, dupa care devine repetitiva si foarte greu de parcurs fara sa fii tentat sa sari paragrafe si pagini intregi uneori.
July 20, 2023
Foarte falsă recenzie, cu introducere lungă și final brusc:
Am împrumutat cartea asta anul trecut de la doi oameni dragi mie care o citiseră și mi-au recomandat-o cu căldură. Nu m-am îngrămădit cu cititul (la modul general) în ultimele 13 luni. După ce am anunțat oamenii că nu am citit nimic din ce am luat de la ei, i-am mai vizitat o dată, în august. Știind că merg iar în septembrie, m-am uitat la cărțile împrumutate și am cugetat eu hm, ce o fi mai ușor de citit? Am ales-o pe Petronela, da' nu a fost chiar așa ușor.
Mă rog, începusem cartea anul trecut, da' pe vremea aia abia citeam un articol sportiv, așa că am luat-o de la început tura asta și am și terminat-o. Ba destule capitole (după primul sfert, așa) le-am citit de două ori.
Începutul m-a făcut de ambele dăți să strîmb discret din nas, nu m-a încălzit foarte tare introducerea aia, na, se mai întîmplă. Pînă am dovedit primul sfert, nu știam ce citesc - credeam că sînt niște memorii ceva, da' în general foarte ok. De la un moment încolo, avînd și eu experiența blogurilor, hehe, m-am prins că probabil capitolele sînt articole de blog, dar nu cum scriam eu ;), ci elaborate foarte mișto. Am făcut o grămadă de sublinieri, ba chiar am început să copiez citate într-un document pe calculator. Nu am terminat pentru că erau multe rău :) și eu intrasem în criză de timp. Nu le-am putut poza, că aveam și criză de spațiu de stocare pe telefon, cum s-au aliniat toate planetele, ce să zic. Nici o problemă, că sper să mai aibă cartea cetățenii cînd oi mai ajunge pe la ei, că între timp am spațiu gîrlă și și telefon ultra inteligent care știe să scaneze text, adio ”scris la mînă” citate. (Poate ar fi trebuit să mă fi apucat de studii și mai tîrziu, că multe s-au îmbunătățit pînă în zilele noastre.)
Hm, rar (?) se întîmplă să scriu ”despre” o carte fără să o am în față. Nu-mi amintesc mare lucru, deși să zicem că abia am citit-o. Dar ideea nici nu e să-mi amintesc foarte multe din ea, zic eu. După ce primul sfert l-am citit cu hm destul de multă rezistență, deși îmi plăcea și nu prea găseam chestii de criticat (cel mult aspecte de genul ”aici parcă s-a străduit cam prea tare”), chiar am apreciat folosirea formelor ”aia” și variante, că oi mai fi scris eu pe undeva (în afară de WhatsApp), cuvintele astea nu au ciumă. :P
La partea cu ”articole de blog” eram din ce în ce mai impresionată (cu mici excepții, pe care nu mi le amintesc musai, o poezie parcă și o mai fi fost ceva) și începusem să stresez persoane pe diverse canale media cu poze din carte (șterse după, ouch, lipsa de spațiu). Simțeam cumva că o cunosc din ce în ce mai bine pe ”Petronela”, așa cum transpare ea din textele ei foarte personale. Din păcate, am păstrat o mică mică doză de antipatie pentru ea (să mă ierte pentru sinceritate) pe care nu mi-o pot explica decît prin ceva invidie, mai studiez problema.
(După ce am terminat cartea, am ascultat x episoade din y podcasturi la care am prins-o invitată pe Spotify.)
Cred că elementul inovativ (pentru mine) al cărții e că textele de la un punct încolo funcționează cumva după un tipar care mi s-a părut foarte interesant (și pentru altcineva care face psihoterapie (PR scrie ”a merge *în* terapie”) de ceva anișori): aflăm care e starea actuală a lucrurilor referitoare la aspectul x al vieții (se folosește status quo în română? (am căutat în dex)), urmează y ore de terapie și ceva revelații/ răsturnări și îmbunătățire a stării foste actuale, care clar nu era foarte roz. Nu au fost puține situațiile în care cîte un capitol din ăsta mă cam lăsa mască.
Sînt convinsă că din cartea asta mulți pot învăța lucruri interesante. Asta dacă la nivel de lucru cu psihicul chiar folosesc ”sfaturile de la alții” (eu zic că da).
O să urmăresc cartea prin librării cînd mai ajung iar prin țară pentru că vreau s-o am (aha!) și să pot reciti cînd mă lovește cheful. Pînă una-alta, am constatat că pe site-ul autoarei pot fi citite o parte din capitolele cărții.
Chiar o recomand și eu, chit că am pornit cu destul scepticism la drum. Și mi-a plăcut și cum scrie Petronela Rotar, nu doar ce scrie. Bun.
LE Îmi place muuuult mai mult să citesc non ficțiune scrisă de PR vs romane (ok, am citit doar Orbi).
Am împrumutat cartea asta anul trecut de la doi oameni dragi mie care o citiseră și mi-au recomandat-o cu căldură. Nu m-am îngrămădit cu cititul (la modul general) în ultimele 13 luni. După ce am anunțat oamenii că nu am citit nimic din ce am luat de la ei, i-am mai vizitat o dată, în august. Știind că merg iar în septembrie, m-am uitat la cărțile împrumutate și am cugetat eu hm, ce o fi mai ușor de citit? Am ales-o pe Petronela, da' nu a fost chiar așa ușor.
Mă rog, începusem cartea anul trecut, da' pe vremea aia abia citeam un articol sportiv, așa că am luat-o de la început tura asta și am și terminat-o. Ba destule capitole (după primul sfert, așa) le-am citit de două ori.
Începutul m-a făcut de ambele dăți să strîmb discret din nas, nu m-a încălzit foarte tare introducerea aia, na, se mai întîmplă. Pînă am dovedit primul sfert, nu știam ce citesc - credeam că sînt niște memorii ceva, da' în general foarte ok. De la un moment încolo, avînd și eu experiența blogurilor, hehe, m-am prins că probabil capitolele sînt articole de blog, dar nu cum scriam eu ;), ci elaborate foarte mișto. Am făcut o grămadă de sublinieri, ba chiar am început să copiez citate într-un document pe calculator. Nu am terminat pentru că erau multe rău :) și eu intrasem în criză de timp. Nu le-am putut poza, că aveam și criză de spațiu de stocare pe telefon, cum s-au aliniat toate planetele, ce să zic. Nici o problemă, că sper să mai aibă cartea cetățenii cînd oi mai ajunge pe la ei, că între timp am spațiu gîrlă și și telefon ultra inteligent care știe să scaneze text, adio ”scris la mînă” citate. (Poate ar fi trebuit să mă fi apucat de studii și mai tîrziu, că multe s-au îmbunătățit pînă în zilele noastre.)
Hm, rar (?) se întîmplă să scriu ”despre” o carte fără să o am în față. Nu-mi amintesc mare lucru, deși să zicem că abia am citit-o. Dar ideea nici nu e să-mi amintesc foarte multe din ea, zic eu. După ce primul sfert l-am citit cu hm destul de multă rezistență, deși îmi plăcea și nu prea găseam chestii de criticat (cel mult aspecte de genul ”aici parcă s-a străduit cam prea tare”), chiar am apreciat folosirea formelor ”aia” și variante, că oi mai fi scris eu pe undeva (în afară de WhatsApp), cuvintele astea nu au ciumă. :P
La partea cu ”articole de blog” eram din ce în ce mai impresionată (cu mici excepții, pe care nu mi le amintesc musai, o poezie parcă și o mai fi fost ceva) și începusem să stresez persoane pe diverse canale media cu poze din carte (șterse după, ouch, lipsa de spațiu). Simțeam cumva că o cunosc din ce în ce mai bine pe ”Petronela”, așa cum transpare ea din textele ei foarte personale. Din păcate, am păstrat o mică mică doză de antipatie pentru ea (să mă ierte pentru sinceritate) pe care nu mi-o pot explica decît prin ceva invidie, mai studiez problema.
(După ce am terminat cartea, am ascultat x episoade din y podcasturi la care am prins-o invitată pe Spotify.)
Cred că elementul inovativ (pentru mine) al cărții e că textele de la un punct încolo funcționează cumva după un tipar care mi s-a părut foarte interesant (și pentru altcineva care face psihoterapie (PR scrie ”a merge *în* terapie”) de ceva anișori): aflăm care e starea actuală a lucrurilor referitoare la aspectul x al vieții (se folosește status quo în română? (am căutat în dex)), urmează y ore de terapie și ceva revelații/ răsturnări și îmbunătățire a stării foste actuale, care clar nu era foarte roz. Nu au fost puține situațiile în care cîte un capitol din ăsta mă cam lăsa mască.
Sînt convinsă că din cartea asta mulți pot învăța lucruri interesante. Asta dacă la nivel de lucru cu psihicul chiar folosesc ”sfaturile de la alții” (eu zic că da).
O să urmăresc cartea prin librării cînd mai ajung iar prin țară pentru că vreau s-o am (aha!) și să pot reciti cînd mă lovește cheful. Pînă una-alta, am constatat că pe site-ul autoarei pot fi citite o parte din capitolele cărții.
Chiar o recomand și eu, chit că am pornit cu destul scepticism la drum. Și mi-a plăcut și cum scrie Petronela Rotar, nu doar ce scrie. Bun.
LE Îmi place muuuult mai mult să citesc non ficțiune scrisă de PR vs romane (ok, am citit doar Orbi).
May 31, 2022
2.5
O carte curajoasa, transanta si de admirat, dar nu din punct de vedere stilistic.
“Privind inauntru” ridica covorul transgenerational pentru a scoate la iveala praful depus dedesubt. Imbratisandu-si vulnerabilitatea, Petronela pune punctul pe acele adevaruri de necontestat care definesc copilaria unei generatii. Se deschide in fata cititorului in speranta ca experientele prin care a trecut vor ajuta (si probabil ajuta).
In schimb, Petronela nu reuseste sa se ridice stilistic la inaltimea sensibilitatii a ceea ce ne impartaseste. Alcatuita din zeci de capitole scurte, “Privind inauntu” pare pusa cap la cap aleatoriu, combinand stiluri prea diferite pentru a oferi o unitate. Daca unele capitole ne poarta in copilaria scriitoarei, altele sunt expuneri pur teoretice, iar cateva par chiar lasate la voia intamplarii in aceasta insiruire de experiente profund personale. In plus, din punct de vedere teoretic, Petronela atinge doar suprafata unor concepte psihoterapeutice, adresandu-se unui cititor aflat probabil la primele lecturi de gen.
Nu evaluez experientele in sine — admir curajul Petronelei de a-si expune cele mai intime trairi — in schimb, lipsa de consecventa in ton (cand prea liric, cand prea didact, cand fortat, cand invechit) a dus la un ritm sacadat care au conturat un autor care inca mai are de crescut.
O carte curajoasa, transanta si de admirat, dar nu din punct de vedere stilistic.
“Privind inauntru” ridica covorul transgenerational pentru a scoate la iveala praful depus dedesubt. Imbratisandu-si vulnerabilitatea, Petronela pune punctul pe acele adevaruri de necontestat care definesc copilaria unei generatii. Se deschide in fata cititorului in speranta ca experientele prin care a trecut vor ajuta (si probabil ajuta).
In schimb, Petronela nu reuseste sa se ridice stilistic la inaltimea sensibilitatii a ceea ce ne impartaseste. Alcatuita din zeci de capitole scurte, “Privind inauntu” pare pusa cap la cap aleatoriu, combinand stiluri prea diferite pentru a oferi o unitate. Daca unele capitole ne poarta in copilaria scriitoarei, altele sunt expuneri pur teoretice, iar cateva par chiar lasate la voia intamplarii in aceasta insiruire de experiente profund personale. In plus, din punct de vedere teoretic, Petronela atinge doar suprafata unor concepte psihoterapeutice, adresandu-se unui cititor aflat probabil la primele lecturi de gen.
Nu evaluez experientele in sine — admir curajul Petronelei de a-si expune cele mai intime trairi — in schimb, lipsa de consecventa in ton (cand prea liric, cand prea didact, cand fortat, cand invechit) a dus la un ritm sacadat care au conturat un autor care inca mai are de crescut.
June 23, 2024
#2024 #67
Sunt la a treia carte a autoarei și probabil nu mă opresc aici, căci îmi place modul sincer și degajat în care așterne pe hârtie cele mai profunde simțăminte. Am perceput cartea precum un jurnal al autovindecării, un drum cu multe hopuri care destabilizează, însă atât de necesare pentru procesul de tratare.
O carte a traumelor și a emoțiilor refulate de ani de zile. O carte în care rănile sunt deschise pentru a fi vindecate cu adevărat. Căci o rană tratată superficial va supura mereu și va putrezi pe dinăuntru, chiar dacă pe dinafară pare cicatrizată.
“Toți avem răni și singura cale de a ni le vindeca este să ne întoarcem cu fața spre ele, să nu le negăm.”
Petronela Rotar scoate în evidență faptul că este important să lăsăm emoțiile să explodeze, să ne exprimăm sentimentele de durere și obidă chiar cu riscul de a-i răni pe cei dragi, căci doar astfel ne vom vindeca pe noi și pe ei, să salvăm relațiile cât mai pot fi salvate. Iar rolul terapiei este reamintit de nenumărate ori.
Recomand cartea în special oamenilor care se simt ca într-o capcană a disperării, cei care cred că nu mai văd luminița de la capătul tunelului, cei care au o traumă netratată și care cred că totul se rezolvă de la sine.
“Privind înăuntru” de Petronela Rotar
Sunt la a treia carte a autoarei și probabil nu mă opresc aici, căci îmi place modul sincer și degajat în care așterne pe hârtie cele mai profunde simțăminte. Am perceput cartea precum un jurnal al autovindecării, un drum cu multe hopuri care destabilizează, însă atât de necesare pentru procesul de tratare.
O carte a traumelor și a emoțiilor refulate de ani de zile. O carte în care rănile sunt deschise pentru a fi vindecate cu adevărat. Căci o rană tratată superficial va supura mereu și va putrezi pe dinăuntru, chiar dacă pe dinafară pare cicatrizată.
“Toți avem răni și singura cale de a ni le vindeca este să ne întoarcem cu fața spre ele, să nu le negăm.”
Petronela Rotar scoate în evidență faptul că este important să lăsăm emoțiile să explodeze, să ne exprimăm sentimentele de durere și obidă chiar cu riscul de a-i răni pe cei dragi, căci doar astfel ne vom vindeca pe noi și pe ei, să salvăm relațiile cât mai pot fi salvate. Iar rolul terapiei este reamintit de nenumărate ori.
Recomand cartea în special oamenilor care se simt ca într-o capcană a disperării, cei care cred că nu mai văd luminița de la capătul tunelului, cei care au o traumă netratată și care cred că totul se rezolvă de la sine.
“Privind înăuntru” de Petronela Rotar
May 3, 2019
Jurnal și pledoarie pentru psihoterapie de grup, scris cu aplicare, pe fundalul unei experiențe de viață traumatizante, citită la calda și insistenta recomandare a unei vechi prietene.
Ce nu facem pentru o prietenă veche?...
Ce nu facem pentru o prietenă veche?...
September 11, 2019
O lectură care nu are pereche. O carte care îți smulge fiecare părticică de carne din tine, îți pune pe masa de de laborator și te întreabă: Na, cu astea ce faci? Extraordinară scriitoare.
October 11, 2021
Recunosc ca este singura carte fără dialog pe care am citit-o cu atât de mult interes.
M-a prins povestea și stilul direct de a scrie al autoarei încă de la prima pagină. Am plâns mult și am simțit ca a fost eliberator.
Se ating subiecte diverse... Copilărie, părinți, traumă, moarte,terapie, parenting și vindecare.
O poveste de viață care m-a năucit.
Cu siguranță o voi recomanda cu fiecare ocazie și o voi reciti cândva!
M-a prins povestea și stilul direct de a scrie al autoarei încă de la prima pagină. Am plâns mult și am simțit ca a fost eliberator.
Se ating subiecte diverse... Copilărie, părinți, traumă, moarte,terapie, parenting și vindecare.
O poveste de viață care m-a năucit.
Cu siguranță o voi recomanda cu fiecare ocazie și o voi reciti cândva!
May 15, 2020
3 stele pentru unele opinii interesante, insa nu se poate compara cu multe alte carti citite, plus ca pe alocuri prelucrarea textului a fost mai mult decat ciudata, cu fraze mult prea lungi, dar fara un inteles. Se vede influenta orelor de terapie, si pot sa zic ca unele idei prezentate chiar mi-au placut si am ramas cu cate ceva, dar nu e cea mai deosebita carte. Dupa cum spunea si cineva, in alte reviewuri, e putin cam mult spus carte, insa e de apreciat munca autoarei si nu regret achizitionarea cartii.
October 13, 2019
Ca mersul la psiholog, întâlnirea cu această carte ar trebui să fie o alegere și o experiență personală: nu știi cât din tine vei găsi în ea sau câte din tine vei vrea să schimbi după această întâlnire. De aceea o recenzie mi se pare inutilă. Dacă vrei, ia-o, citeste-o și evaluează tu dacă îți face bine. Eu, una, cred că e necesară recurent, ca un exercițiu dureros de rearanjare interioară.
January 27, 2019
5 stele pentru ca este o carte extrem de sinceră, de reala, in care e imposibil sa nu te regăsești într-un fel sau altul. O carte care e imposibil sa nu te pună pe gânduri dacă te opresti pentru o secunda și tu și privești înăuntru.
July 10, 2019
Minunata! Este o carte pe care o voi reciti macar de 3 ori. Mi-a placut foarte mult, mi-a deschis ochii si mintea spre multe situatii prin care am trecut si poate nu le-am inteles neaparat.
Recomand aceasta carte cu toata inima!
Recomand aceasta carte cu toata inima!
March 1, 2020
Pana la final, cartea m-a plictisit. Cateva idei interesante despre a ne intelege pe noi prin relatiile cu parintii nostri, dar repetate in feluri diferite pe tot parcursul cartii.
Displaying 1 - 30 of 122 reviews