What do you think?
Rate this book
Singurătatea singularității
Și rămânea și problema fricii. Ea tindea cel mai ostentativ să dea dreptate treziților, ea singură fără nicio posibilitate de a fi explicată. De ce aveau frică de întuneric? De ce nimeni nu străbătea coridoarele negre de unul singur? Nu exista vreun pericol, totuși indivizii tindeau să se grupeze în beznă. Măcar doi, niciodată unul singur. Simpla prezență a altuia oferea un confort suficient pentru a înfrunta ceea ce unuia singur îi dădea fiori. De ce avea asemenea condiționări o formă de viață care se născuse în beznă?
“Povestirile lui Alexandru Lamba abordează teme care-i preocupă pe scriitorii de science-fiction la nivel mondial. Incitante și bine scrise, textele din această colecție au astfel și meritul de a pune umărul la sincronizarea literaturii române de gen cu cea din spațiul occidental.” (Marian Coman)
“Povestirile lui Alexandru Lamba abordează teme care-i preocupă pe scriitorii de science-fiction la nivel mondial. Incitante și bine scrise, textele din această colecție au astfel și meritul de a pune umărul la sincronizarea literaturii române de gen cu cea din spațiul occidental.” (Marian Coman)
216 pages, Paperback
Published November 1, 2018
85 people want to read
About the author
Alexandru Lamba
46 books186 followersAlexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. Este absolvent al facultății de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor, în prezent activând în domeniul IT.
În domeniul literar, a debutat în Gazeta SF cu o povestire în 2013.
În registru SF, a publicat două romane: „Sub steaua infraroșie” (ed. Tritonic, 2016) și „Arhitecții speranței” (ed. Tritonic, 2017), un volum de proză scurtă „Singurătatea singularității” (ed. Herg Benet, 2018) și volumul „Cărări pe gheață”, primul al seriei Young-Adult „Stele și gheață” (ed. Herg Benet, 2019). A scris scenariul pentru albumele de bandă desenată „Focurile lumii noi” (ed. Geek Network, 2018) și „Povești din lumi și timpuri” (ed Pavcon, 2022), ilustrat de Alexandra Gold.
În 2022, a publicat romanul realist „Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte”, la editura Litera, în colecția „Biblioteca de proză contemporană”.
A publicat proză scurtă în diverse reviste, printre care: „Revista de cultură Familia”, „Știință și tehnică”, „Almanahul Anticipația” (ed. Nemira), „Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice CPSF” (ed. Nemira), „Revista Galileo” (ed. Millennium).
Este membru fondator al clubului ANTARES Science-Fiction & Fantasy din Brașov. Între 2015 și 2019 a fost redactor-șef al revistei online Gazeta SF, iar între 2019 și 2023 a fost editor al revistei online Galaxia 42, ambele fiind publicații dedicate literaturii SF și Fantasy.
Pentru „Sub steaua infraroșie” a primit premiul pentru cel mai bun debut la festivalul Sci+Fi Fest 2017, organizat de revista Știință și tehnică, premiul pentru cel mai bun debut la Antares Fest 2017, precum și o nominalizare la premiul Vladimir Colin. Pentru „Arhitecții speranței” a primit premiul pentru cel mai bun roman SF al anului 2017 la Antares Fest 2018. „Singurătatea singularității” a primit premiul „Vladimir Colin” pentru cel mai bun volum de proză scurtă SF în anul 2021, „Cărări pe gheață” și „Focurile lumii noi” fiind și ele nominalizate pentru premiul Colin, la categoriile „Cel mai bun roman Fantasy”, respectiv „Cel mai bun album de bandă desenată”.
În 2016, Alexandru Lamba a primit premiul de încurajare „Chrysalis”, al European Science Fiction Society, ESFS.
În prezent colaborează cu publicațiile „Ficțiunea OPT Motive” și „Revista Familia” pentru care scrie în mod regulat cronici de carte românească.
În domeniul literar, a debutat în Gazeta SF cu o povestire în 2013.
În registru SF, a publicat două romane: „Sub steaua infraroșie” (ed. Tritonic, 2016) și „Arhitecții speranței” (ed. Tritonic, 2017), un volum de proză scurtă „Singurătatea singularității” (ed. Herg Benet, 2018) și volumul „Cărări pe gheață”, primul al seriei Young-Adult „Stele și gheață” (ed. Herg Benet, 2019). A scris scenariul pentru albumele de bandă desenată „Focurile lumii noi” (ed. Geek Network, 2018) și „Povești din lumi și timpuri” (ed Pavcon, 2022), ilustrat de Alexandra Gold.
În 2022, a publicat romanul realist „Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte”, la editura Litera, în colecția „Biblioteca de proză contemporană”.
A publicat proză scurtă în diverse reviste, printre care: „Revista de cultură Familia”, „Știință și tehnică”, „Almanahul Anticipația” (ed. Nemira), „Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice CPSF” (ed. Nemira), „Revista Galileo” (ed. Millennium).
Este membru fondator al clubului ANTARES Science-Fiction & Fantasy din Brașov. Între 2015 și 2019 a fost redactor-șef al revistei online Gazeta SF, iar între 2019 și 2023 a fost editor al revistei online Galaxia 42, ambele fiind publicații dedicate literaturii SF și Fantasy.
Pentru „Sub steaua infraroșie” a primit premiul pentru cel mai bun debut la festivalul Sci+Fi Fest 2017, organizat de revista Știință și tehnică, premiul pentru cel mai bun debut la Antares Fest 2017, precum și o nominalizare la premiul Vladimir Colin. Pentru „Arhitecții speranței” a primit premiul pentru cel mai bun roman SF al anului 2017 la Antares Fest 2018. „Singurătatea singularității” a primit premiul „Vladimir Colin” pentru cel mai bun volum de proză scurtă SF în anul 2021, „Cărări pe gheață” și „Focurile lumii noi” fiind și ele nominalizate pentru premiul Colin, la categoriile „Cel mai bun roman Fantasy”, respectiv „Cel mai bun album de bandă desenată”.
În 2016, Alexandru Lamba a primit premiul de încurajare „Chrysalis”, al European Science Fiction Society, ESFS.
În prezent colaborează cu publicațiile „Ficțiunea OPT Motive” și „Revista Familia” pentru care scrie în mod regulat cronici de carte românească.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 23 of 23 reviews
March 29, 2022
SF românesc de calitate. Are vreo două locuri în care scârțâie, dar overall poveștile sunt faine (și fain spuse), iar structura ingenioasă.
January 18, 2019
Excelente povestiri care se înlănțuie discret, prin mici indicii, alcătuind o poveste întinsă pe miliarde de ani, cum dă de înțeles ultima dintre ele, după stingerea soarelui. Hard-SF de cea mai bună calitate, așa cum ne-a obișnuit Alexandru Lamba, argumentat și credibil, ce trece în revistă, lucru care m-a mirat, inclusiv fanatismul religios. Mi-au plăcut foarte mult prima povestire și secvența cu cyborgii care capătă conștiință de sine, și a fost o adevărată plăcere, un fel de destindere, dacă o pot numi așa, secvența în care Paul rătăcește prin toată galaxia, în căutarea sinelui pierdut.
Mai multe, pe FanSF: https://wp.me/pz4D9-2Qu.
Mai multe, pe FanSF: https://wp.me/pz4D9-2Qu.
July 18, 2024
Cred că este prima carte SF scrisă de un autor român pe care o citesc și chiar dacă nu este neapărat genul meu preferat, pot să spun că mi-a plăcut, cu precădere ultima parte. În cele câteva povestiri am descoperit lumi noi, timpuri diferite, situații neobișnuite și personaje interesante, iar cumva totul se leagă și se regăsește și în prezentul nostru. Asta mă face să vreau să citesc și alte cărți scrise de același autor.
November 26, 2018
Alexandru Lamba a reușit să îmbine ingenios o serie de povestiri pentru a da impresia unui tot unitar, un fel de „roman mozaic”. Unele găselnițe mi s-au părut deosebite, compensând faptul că știam o parte dintre povestiri, scriitura este la aceleași cote care m-au determinat să devin un fan al acestui autor, partea științifică este interesantă și frumos echilibrată cu restul textului. Ideea prezentată în segmentul „Singurătatea singularității” din carte mi-aș fi dorit-o dezvoltată și în continuare, deoarece avea potențial. În stadiul actual, e un fir care dă impresia a ceva neterminat. Ultima povestire mi se pare oarecum „lipită”, adică n-are aceeași coeziune cu întregul ca restul textelor. Per total, o carte care mi-a plăcut mult și ar fi putut ajunge la 5 stele dacă nu erau cele două aspecte consemnate mai sus.
October 14, 2021
Volumul cuprinde mai multe povestiri concepute în același univers, deși acest aspect nu este evident de la primele rânduri. Asta a fost o surpriză plăcută pentru mine, la fel și umorul strecurat pe alocuri, foarte fin, chiar și în relatarea unor situații tensionate, deloc amuzante în sine. Se simte clar pregătirea tehnică a autorului prin modul în care explică (destul de accesibil) elementele științifice prezentate în volum, în special povestirile despre androizii care capătă conștiință de sine.
Societatea unui viitor îndepărtat, așa cum este ea prezentată în volum, se confruntă cu aceleași probleme pe care le trăim noi, azi: corupția, discriminarea, dezinformarea și manipularea. Am apreciat foarte mult și referirea la fanatismul religios sau la diferite „teorii ale conspirației”, care vor fi întâlnite și atunci, ca și acum. Povestirile care mi-a plăcut în mod special sunt „Focurile lumii celei noi” și „Copiii întunericului”, pentru că, din punctul meu de vedere, au scos mai bine în evidență personajele.
Societatea unui viitor îndepărtat, așa cum este ea prezentată în volum, se confruntă cu aceleași probleme pe care le trăim noi, azi: corupția, discriminarea, dezinformarea și manipularea. Am apreciat foarte mult și referirea la fanatismul religios sau la diferite „teorii ale conspirației”, care vor fi întâlnite și atunci, ca și acum. Povestirile care mi-a plăcut în mod special sunt „Focurile lumii celei noi” și „Copiii întunericului”, pentru că, din punctul meu de vedere, au scos mai bine în evidență personajele.
November 21, 2025
Ce aventură peste timp a fost cartea asta! Povești aparent fără legătură se unesc unele cu altele într-un întreg atât de bine construit și cu atât de multă imaginație, încât ansamblul lor devine o meditație cuprinzătoare asupra lumii actuale și viitoare, în care inteligența artificială și cea umană se intersectează surprinzător și inevitabil. Un thriller hard SF pe care l-am citit aproape fără pauze.
March 28, 2025
O colecție de povestiri SF interconectate care mi-a plăcut mult, aducându-mi aminte de stilul și abordarea lui Ted Chiang. Idei deosebite, locații diferite, personaje diverse și situații care stârnesc tot felul de emoții, de la melancolie la amuzament.
September 12, 2019
De ceva timp, nu prea mă mai dau în vânt după povestirile scurte, dar acestea sunt excepția de la regulă. Până acum, am admirat mult modul în care scrie Alex și volumul acesta a confirmat, din punctul meu de vedere, că știe ce face și o face bine.
Povestirile sunt faine, dar au și legătură între ele, iar asta mi s-a părut foarte bine realizat: unele fac referire la altele, astfel încât, la final, volumul e un colaj al lumii viitorului, așa cum și-a imaginat-o scriitorul. Ah, și Bender e awesome (deși între timp am văzut Futurama și trebuie să spun că-l prefer de departe pe Benderul lui Alex).
Mai multe despre carte am scris pe blog: https://jurnalul-unei-cititoare.ro/bl...
Povestirile sunt faine, dar au și legătură între ele, iar asta mi s-a părut foarte bine realizat: unele fac referire la altele, astfel încât, la final, volumul e un colaj al lumii viitorului, așa cum și-a imaginat-o scriitorul. Ah, și Bender e awesome (deși între timp am văzut Futurama și trebuie să spun că-l prefer de departe pe Benderul lui Alex).
Mai multe despre carte am scris pe blog: https://jurnalul-unei-cititoare.ro/bl...
November 30, 2018
Alexandru Lamba continuă să mă surprindă în mod extrem de plăcut, ultima sa carte conținând o serie de povestiri ce au legături (fie ele funii sau fire de mătase) una cu alta, povestiri ce mi-au adus aminte de cum m-am simțit când am citit Povestiri cu roboți, Omul bicentenar și Căderea Nopții ale lui Asimov (ultima scrisă împreună cu Robert Silverberg). Singurul motiv pentru care am dat ca rating patru stele și nu cinci este faptul că îmi doresc să fi fost mai multe povestiri. Aștept cu nerăbdare continuarea!
December 25, 2018
Roman, sau suită de povestiri bine prinse în același univers, „Singurătatea singularității” (ce titlu!) m-a convins încă o dată, dacă mai era necesar, că Alex Lamba este unul dintre cei mai buni autori de sf din România. Idei deosebite, argumente științifice, imaginație, un stil plăcut de a povesti, toate la un loc m-au făcut să citesc pe nerăsuflate acest volum.
Povestirile care mi-au plăcut cel mai mult sunt cele din seria principală a volumului, grupate sub titlul „Singurătatea singularității”. În ele am regăsit și unele din frământările mele, idei, întrebări: cum va fi, ce se va întâmpla dacă? ce se va alege de noi? Alex nu oferă răspunsuri facile, uneori nu dă niciun răspuns. El povestește. Și o face, excelent!
Povestirile care mi-au plăcut cel mai mult sunt cele din seria principală a volumului, grupate sub titlul „Singurătatea singularității”. În ele am regăsit și unele din frământările mele, idei, întrebări: cum va fi, ce se va întâmpla dacă? ce se va alege de noi? Alex nu oferă răspunsuri facile, uneori nu dă niciun răspuns. El povestește. Și o face, excelent!
August 31, 2020
Per total, un volum așteptat de bun. Nu m-a încântat, ce-i drept, „Vid fandango”, însă „Singurătatea singularității” și „Copiii întunericului” mi s-au părut excelente. Pe lângă idei și imaginație, Alex Lamba are un stil foarte fain de a povesti și de a insera explicații științifice într-o narațiune cursivă. Este în mod cert un autor de urmărit.
December 26, 2018
Nu vă luați neapărat după numărul de steluțe - cartea e peste media culegerilor de proză scurtă SF românești. Dar, ca părere destul de subiectivă, nu se poate desprinde de blestemul prozei scurte băștinașe.
E vorba de cinci povestiri care au câte un element de legătură ceea ce e bine deoarece induce în mod plăcut ideea de coerență și de fir director.
Prima povestire e bine realizată literar reușind să zugrăvească în suficient de puține pagini personaje realiste, de la capătul opus al unei societăți rusești aflate în pragul disoluției din cauza unui colaps economic: președintele în funcție și respectiv un biet pifan care abia scapă de linșajul gloatei. Prezintă și o idee mișto dar pe care nu vi-o zic deoarece vă las să citiți povestirea. Singura dezamăgire proprie a fost că ceea ce părea un cîrlig spre viitoare dezvoltări în restul cărții- copilul soldatului, aflat la sute de kilometri depărtare- e abandonat complet.
A doua povestire, care dă și titlul cărții, e din păcate foarte inegală - fiind și motivul pentru care am acordat doar trei steluțe. Ideatic e cât se poate de "corect închegată" ba chiar aduce ceva ce pe mine unul m-a surprins: un android care ajunge să aibă conștiință și voință proprie dar decide... să se "sinucidă"!! Interesant, nu? Dincolo de planul ideilor prezentate însă realizarea scârțâie destul de rău - din punctul meu de vedere motivul principal fiind infuzia de infodump combinată cu persoana întâi. Fiecare separat ar fi la un nivel decent ( deși de exemplu monologul justificativ despre căutarea Creatorului - involuntar - al inteligenței artificiale e deja chestie cam fumată... dar să zicem ) însă împreună sunt un cocktail greu digerabil. Pardon - citibil.
Despre restul povestirilor voi scrie ulterior ( poate pe un viitor blog propriu ) - pe moment e prea dificil de tastat de pe telefon. Doar ca idee pe scurt: exceptând povestirea a treia ( foarte slăbuță ) stilul mișto al autorului se simte din plin. Mă bucur că scriitorul e unul dintre cei care arată că se poate scrie SF cu umor și într-un mod agreabil pentru cititor!!
Felicitări și succes în continuare!
E vorba de cinci povestiri care au câte un element de legătură ceea ce e bine deoarece induce în mod plăcut ideea de coerență și de fir director.
Prima povestire e bine realizată literar reușind să zugrăvească în suficient de puține pagini personaje realiste, de la capătul opus al unei societăți rusești aflate în pragul disoluției din cauza unui colaps economic: președintele în funcție și respectiv un biet pifan care abia scapă de linșajul gloatei. Prezintă și o idee mișto dar pe care nu vi-o zic deoarece vă las să citiți povestirea. Singura dezamăgire proprie a fost că ceea ce părea un cîrlig spre viitoare dezvoltări în restul cărții- copilul soldatului, aflat la sute de kilometri depărtare- e abandonat complet.
A doua povestire, care dă și titlul cărții, e din păcate foarte inegală - fiind și motivul pentru care am acordat doar trei steluțe. Ideatic e cât se poate de "corect închegată" ba chiar aduce ceva ce pe mine unul m-a surprins: un android care ajunge să aibă conștiință și voință proprie dar decide... să se "sinucidă"!! Interesant, nu? Dincolo de planul ideilor prezentate însă realizarea scârțâie destul de rău - din punctul meu de vedere motivul principal fiind infuzia de infodump combinată cu persoana întâi. Fiecare separat ar fi la un nivel decent ( deși de exemplu monologul justificativ despre căutarea Creatorului - involuntar - al inteligenței artificiale e deja chestie cam fumată... dar să zicem ) însă împreună sunt un cocktail greu digerabil. Pardon - citibil.
Despre restul povestirilor voi scrie ulterior ( poate pe un viitor blog propriu ) - pe moment e prea dificil de tastat de pe telefon. Doar ca idee pe scurt: exceptând povestirea a treia ( foarte slăbuță ) stilul mișto al autorului se simte din plin. Mă bucur că scriitorul e unul dintre cei care arată că se poate scrie SF cu umor și într-un mod agreabil pentru cititor!!
Felicitări și succes în continuare!
December 5, 2018
Când am văzut coperta cărții, mi-am zis că trebuie să o citesc, așa că m-am apucat de ea. Prima jumătate de carte chiar m-a surprins, cu "what the fuck" la unele capitole.:-)) M-au scos din sărite greșelile gramaticale, nu m-aș fi așteptat.
Per total ,o carte foarte faină! Nu prea citesc eu SF românesc însă uite că s-a meritat in cazul acesta.
Per total ,o carte foarte faină! Nu prea citesc eu SF românesc însă uite că s-a meritat in cazul acesta.
January 7, 2019
Voi începe prin a recunoaște că, în ultimii ani, m-am distanțat destul de mult de zona SF, de aceea m-am apropiat cu oarecare prudență de volumul de povestiri al lui Alexandru Lamba. Ceea ce nu mă așteptăm să se întâmple a fost forța de atracție, aproape similară gravitației (dacă îmi este permisă o astfel de comparație) vizavi de respectivele povestiri.
M-am trezit ca purtată de un vârtej și plantată, asemenea lui Dorothy din Vrăjitorul din Oz, într-o lume a tuturor posibilităților în sensul cel mai amplu al cuvântului, descoperind, în afară de evoluția tehnologică aferentă, conotații de natură filosofică și întrebări existențiale care nu doar că nu au fost clarificate în acest viitor imaginat de autor, însă s-au amplificat corespunzător. Situațiile complexe prezentate permit această explozie de imaginație și de contexte care se propulsează și se pun în mișcare unele pe altele, ca un perpetuum mobile. Am descoperit relatările înscrise pe o axă a timpului ascendentă care, deși nu avem repere temporale clare, este evidentă.
Recenzia, in detaliu, o gasiti aici: https://www.delicateseliterare.ro/sin...
M-am trezit ca purtată de un vârtej și plantată, asemenea lui Dorothy din Vrăjitorul din Oz, într-o lume a tuturor posibilităților în sensul cel mai amplu al cuvântului, descoperind, în afară de evoluția tehnologică aferentă, conotații de natură filosofică și întrebări existențiale care nu doar că nu au fost clarificate în acest viitor imaginat de autor, însă s-au amplificat corespunzător. Situațiile complexe prezentate permit această explozie de imaginație și de contexte care se propulsează și se pun în mișcare unele pe altele, ca un perpetuum mobile. Am descoperit relatările înscrise pe o axă a timpului ascendentă care, deși nu avem repere temporale clare, este evidentă.
Recenzia, in detaliu, o gasiti aici: https://www.delicateseliterare.ro/sin...
May 10, 2020
Neo-romanul lui Alexandru Lamba e în egală măsură înșelător și spectaculos. Ceea ce începe cu finalul URSS-ului se transformă rapid (cu următorul capitol/următoarea povestire) într-un cyberpunk ce se transformă de asemenea (cu următorul story) într-un veritabil hard-SF după care bizareria (pentru că pare bizar amalgamul acesta de genuri literare atât de diverse) se oprește brusc iar poveștile devin un tot unitar, împletindu-se abil și elegant într-un soi de poveste care are loc de la începutul erei internetului și până la sfârșitul lumii (probabil milioane de ani în viitor).
N-am mai citit de o vreme bună SF (în adolescență nu citeam altceva) dar „reîntâlnirea” asta mi-a (re)deschis apetitul. Recomand. :)
N-am mai citit de o vreme bună SF (în adolescență nu citeam altceva) dar „reîntâlnirea” asta mi-a (re)deschis apetitul. Recomand. :)
January 24, 2019
O carte SF bine scrisă si originală, deși uneori puțin prea vagă și stranie pentru mine.
April 7, 2022
Remarcabil volum de proză. Din punctul meu de vedere, Alexandru Lamba se califică printre cei mai buni scriitori de SF&F din prezent. Reuşeşte acest lucru prin scriitură, instrumentaţie literară şi stilistică şi rămâne convingător tot timpul (lucru extraordinar pentru un autor SF). Primele două povestiri ale volumului arată scriitorul de proză şi următoarele scriitorul SF pentru că face o "risipă" de imaginaţie cum rar am mai văzut la alţi autori din prezent, cu o lejeritate care ar face invidios orice confrate din zona science-fiction.
Un alt aspect despre care vreau neapărat să vorbesc este ingeniozitatea construcţiei acestui volum. Alexandru Lamba leagă fire fine, precum pânza de păianjen, între textele sale şi dă senzaţia unui volum unitar. Închide cercuri după ce deschide altele.
Am citit cu plăcere cartea. M-a făcut să îmi doresc şi lectura altor texte scrise de el.
Un alt aspect despre care vreau neapărat să vorbesc este ingeniozitatea construcţiei acestui volum. Alexandru Lamba leagă fire fine, precum pânza de păianjen, între textele sale şi dă senzaţia unui volum unitar. Închide cercuri după ce deschide altele.
Am citit cu plăcere cartea. M-a făcut să îmi doresc şi lectura altor texte scrise de el.
October 11, 2021
Alexandru Lambă prezintă un labirint plin cu personaje prinse în diverse timpuri și spații. Personajele sunt prinse în rutina de zi care se avântă dincolo de stele spre descoperiri. Un roman SF de-a dreptul incitant.
November 19, 2018
I cannot say the book is amazing, but I really enjoyed it. I consider this to be Alex's best novel so far; and if he continues the same way, the next one will be truly amazing. The descriptions place you there, among the characters, and the little twists and turns just add up to the overall value.
A really good novel, from an author worth following.
A really good novel, from an author worth following.
January 4, 2020
Vă fac o recomandare de lectură. Cu mențiunea că autorul, musiu Alexandru Lamba, are pile la mine. Ceea ce îl-ar fi ajutat, dar nu îl ajută, de fapt.
În sensul că, dacă nu mi-ar fi plăcut cartea, l-aș fi dojenit un pic mai moale. Dar așa, pentru că mi-a plăcut, fix trânta pilele astea, că nu îl ajută.
”Singuratatea singularitatii” este o lucrătură SF reușită.
Bine, pe de altă parte, mie mi-a plăcut tot ce a scris până acum stimabilul. Căci i-am citit toate cărțile (nu că ar fi multe, bre, Alexandre, tată…). Ceea ce o să fac în continuare, desigur.
Mai multe în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/05...
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
În sensul că, dacă nu mi-ar fi plăcut cartea, l-aș fi dojenit un pic mai moale. Dar așa, pentru că mi-a plăcut, fix trânta pilele astea, că nu îl ajută.
”Singuratatea singularitatii” este o lucrătură SF reușită.
Bine, pe de altă parte, mie mi-a plăcut tot ce a scris până acum stimabilul. Căci i-am citit toate cărțile (nu că ar fi multe, bre, Alexandre, tată…). Ceea ce o să fac în continuare, desigur.
Mai multe în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/05...
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
March 31, 2019
Ieri am citit "Singurătatea singularităţii" de Alexandru Lamba. Am plâns, am râs, am trecut prin nişte schimbări de stare psihică mai ceva ca un EKG, am rumegat, am tăcut, m-am simţit frustrată, apoi bucuroasă, apoi iar frustrată... şi lista ar mai continua. Iar totul a concluzionat cu un final care mi mi s-a părut înfiorător de necesar şi de bine-meritat. E un SF, dar e un SF care mi-a atins, pe lângă partea mentală, un şir întreg de centri emoţionali, şi pentru asta îi mulţumesc autorului :).
October 4, 2023
"Singurătatea Singularității" începe cu povestea "Focurile lumii celei noi" și are loc în Rusia, nu în America, așa cum suntem obișnuiți în cazul unei presupuse apocalipse. De aici începe o alunecare pe un tobogan în care poveștile se leagă între ele, împingând omenirea într-un viitor cât mai îndepărtat. Inițial, am crezut că în prima povestire este o greșeală, deoarece nu înțelegeam de ce autorul a folosit cuvintele "speranță" și "nădejdea", dar când le-am întâlnit din nou, am înțeles că totul a fost intenționat, acțiunea se petrece în Rusia (Nadejda)😉.
Mi-au plăcut enorm poveștile, și cumva am avut acel sentiment pe care îl am când citesc Serge Brussolo, sentimentul acela că nu poți lăsa cartea din mână până nu afli ce se întâmplă cu protagoniștii din poveste. Mi-a plăcut și simbolismul, de exemplu, povestea "Troian", pe care eu unul am perceput-o ca atare, dar nu am putut să-mi scot din minte analogia cu "Iliada," unde în interiorul calului din lemn, poate fi în același timp eliberarea sau osânda. Ce urmează după povestea "Troian"? Încă alte 2 sau 3 povestiri ale aceluiași personaj. Aș cataloga acest periplu drept "Odiseea lui Bender 723".
Am să închei cu povestea "Afaceri murdare". Asta pentru că sfârșitul poveștii m-a făcut să exclam: "Uite, domnule, de unde s-au inspirat frații Strugatsky când au scris 'Picnic la marginea drumului'."😅
Știu că este o carte SF, dar este imposibil să nu-ți placă "Singurătatea Singularității".
Mi-au plăcut enorm poveștile, și cumva am avut acel sentiment pe care îl am când citesc Serge Brussolo, sentimentul acela că nu poți lăsa cartea din mână până nu afli ce se întâmplă cu protagoniștii din poveste. Mi-a plăcut și simbolismul, de exemplu, povestea "Troian", pe care eu unul am perceput-o ca atare, dar nu am putut să-mi scot din minte analogia cu "Iliada," unde în interiorul calului din lemn, poate fi în același timp eliberarea sau osânda. Ce urmează după povestea "Troian"? Încă alte 2 sau 3 povestiri ale aceluiași personaj. Aș cataloga acest periplu drept "Odiseea lui Bender 723".
Am să închei cu povestea "Afaceri murdare". Asta pentru că sfârșitul poveștii m-a făcut să exclam: "Uite, domnule, de unde s-au inspirat frații Strugatsky când au scris 'Picnic la marginea drumului'."😅
Știu că este o carte SF, dar este imposibil să nu-ți placă "Singurătatea Singularității".
May 5, 2023
Pentru că volumul este alcătuit din mai multe părți distincte de proză scurtă, cărora autorul le-a strecurat câteva elemente de conexiune ce mie nu mi s-au părut a asigura un caracter real de unitate, o să le ”notez” distinct pe fiecare în parte:
Focurile lumii celei noi 3/5 - o povestire mai veche, pe care o citisem deja la vremea ei (de altfel cam toată proza scurtă a lui AL am citit-o pe măsură ce a apărut, un dezavantaj aici fiindcă mi-a tăiat elementul supriză) - bună, dar cu o scriitură inferioară restului volumului (AL a evoluat constant calitativ și se simte) și fără o legătură altfel decât vagă și forțată cu restul - pare din alt univers narativ și sincer cred că era mai bine dacă nu era inclusă deloc, pentru că e veriga slabă și... e prima (am făcut și eu aceeași greșeală de 2 ori, orbit de un fel de nostalgie părintească a autorului față de texte mai vechi, așa că nu judec :) ).
Singurătatea singularității - 5+/5 - excepțională, cel mai bun SF românesc după părerea mea scris vreodată - de tip nou (cyberpunk-ul nouăzecist de la Ungureanu, Corn și Pîtea îmi rămân într-un top personal, dar e altă generație de SF, cu altă scriitură) - mai bun per ansamblu și decât Omnium-ul lui Stanciu (care însă a avut sarcină mai grea, căci la el e roman, nu proză scurtă, și tot rămâne excepțional și el). Cu o scriitură perfect stăpânită și dozată, cu povești excelente, originale, întunecate, foarte bine conexate într-un univers bine conturat și original în stil Alistair Reynolds (un preferat pentru mine), cu niște aluzii subtile la Asimov și, mai ales, cu niște dileme filozofice provocatoare, acest pachet de povestiri oferă și twisturi neprevăzute, și abordări psihologice complet neașteptate (ca să nu fac spoiler, o să spun doar Sora -o decizie cu adevărat surprinzătoare), și sentimente discrete, dar profunde și memorabile (a la discursul androidului din ”Vânătorul de Recompense” - filmul). Repet, pentru mine această porțiune este cel mai bun SF românesc la nivelul actual și îl felicit pe Lamba că a ajuns la o maturitate scriitoricească ce mi-a depășit așteptările (deja ridicate). Și nu la un nivel local sau defazat, ci echivalent cu anglo-americanii din acest moment. Felicitări!
Cei credincioși - 5/5 , foarte bună și aceasta, cu o idee care te pune pe gânduri în mai multe sensuri (inclusiv moral), cu o abordare echilibrată asupra unor dileme religioase și cu o doză de amărăciune doar sugerată, dar cu atât mai percutantă. Recomandat!
Vid fandango - 4/5 - câteva povestiri foarte bine scrise, dar în cu totul alt gen de SF decât Singurătatea Singularității, unul mai clasic, normal (ca să nu zic obișnuit) și european/românesc, plus că într-un registru umoristic ce va fi apreciat de mulți, dar nu e neapărat pe felia mea.
Copiii întunericului - 2/5 - din nou o povestire ce pare din alt univers narativ (deși e introdusă aluziv din timp în altă parte) și nu se ridică la nivelul restului volumului, de data aceasta nu la scriitură, fiind cea actuală, ci la idee - suferă de infodump, didacticism, o idee neatractivă și pagini întregi de narat... prezentul real.
Per total nu o să fac media, căci nu vorbim de contabilitate, ci de artă, unde important e vârful atins - acela de 5+/5 și de ”cel mai bun roSF de azi” - așa că nota mea este, evident, 5. Iar pentru mine Lamba rămâne liderul plutonului de ”tineret”.
PS. este a doua mea interacțiune cu Herg Benet și sunt din nou impresionat de seriozitatea cu care-și tratează meseria de editori: 0 typos, hârtie, tipar și carton de calitatea 1, mai rar văzute în roSF, chiar și la case muult mai mari - respect!
Focurile lumii celei noi 3/5 - o povestire mai veche, pe care o citisem deja la vremea ei (de altfel cam toată proza scurtă a lui AL am citit-o pe măsură ce a apărut, un dezavantaj aici fiindcă mi-a tăiat elementul supriză) - bună, dar cu o scriitură inferioară restului volumului (AL a evoluat constant calitativ și se simte) și fără o legătură altfel decât vagă și forțată cu restul - pare din alt univers narativ și sincer cred că era mai bine dacă nu era inclusă deloc, pentru că e veriga slabă și... e prima (am făcut și eu aceeași greșeală de 2 ori, orbit de un fel de nostalgie părintească a autorului față de texte mai vechi, așa că nu judec :) ).
Singurătatea singularității - 5+/5 - excepțională, cel mai bun SF românesc după părerea mea scris vreodată - de tip nou (cyberpunk-ul nouăzecist de la Ungureanu, Corn și Pîtea îmi rămân într-un top personal, dar e altă generație de SF, cu altă scriitură) - mai bun per ansamblu și decât Omnium-ul lui Stanciu (care însă a avut sarcină mai grea, căci la el e roman, nu proză scurtă, și tot rămâne excepțional și el). Cu o scriitură perfect stăpânită și dozată, cu povești excelente, originale, întunecate, foarte bine conexate într-un univers bine conturat și original în stil Alistair Reynolds (un preferat pentru mine), cu niște aluzii subtile la Asimov și, mai ales, cu niște dileme filozofice provocatoare, acest pachet de povestiri oferă și twisturi neprevăzute, și abordări psihologice complet neașteptate (ca să nu fac spoiler, o să spun doar Sora -o decizie cu adevărat surprinzătoare), și sentimente discrete, dar profunde și memorabile (a la discursul androidului din ”Vânătorul de Recompense” - filmul). Repet, pentru mine această porțiune este cel mai bun SF românesc la nivelul actual și îl felicit pe Lamba că a ajuns la o maturitate scriitoricească ce mi-a depășit așteptările (deja ridicate). Și nu la un nivel local sau defazat, ci echivalent cu anglo-americanii din acest moment. Felicitări!
Cei credincioși - 5/5 , foarte bună și aceasta, cu o idee care te pune pe gânduri în mai multe sensuri (inclusiv moral), cu o abordare echilibrată asupra unor dileme religioase și cu o doză de amărăciune doar sugerată, dar cu atât mai percutantă. Recomandat!
Vid fandango - 4/5 - câteva povestiri foarte bine scrise, dar în cu totul alt gen de SF decât Singurătatea Singularității, unul mai clasic, normal (ca să nu zic obișnuit) și european/românesc, plus că într-un registru umoristic ce va fi apreciat de mulți, dar nu e neapărat pe felia mea.
Copiii întunericului - 2/5 - din nou o povestire ce pare din alt univers narativ (deși e introdusă aluziv din timp în altă parte) și nu se ridică la nivelul restului volumului, de data aceasta nu la scriitură, fiind cea actuală, ci la idee - suferă de infodump, didacticism, o idee neatractivă și pagini întregi de narat... prezentul real.
Per total nu o să fac media, căci nu vorbim de contabilitate, ci de artă, unde important e vârful atins - acela de 5+/5 și de ”cel mai bun roSF de azi” - așa că nota mea este, evident, 5. Iar pentru mine Lamba rămâne liderul plutonului de ”tineret”.
PS. este a doua mea interacțiune cu Herg Benet și sunt din nou impresionat de seriozitatea cu care-și tratează meseria de editori: 0 typos, hârtie, tipar și carton de calitatea 1, mai rar văzute în roSF, chiar și la case muult mai mari - respect!
Displaying 1 - 23 of 23 reviews