„Eu, o mamă (im)perfectă?” este o carte despre viaţă şi bucurie. Despre a râde generos de întâmplări (aparent) obişnuite ale unor copii... la fel ca ai tăi! La fel de ingenioşi în replici şi reacţii, la fel de năzdrăvani şi la fel de cuminţi (după caz...). Este vocea care-ţi şopteşte că eşti un părinte minunat, fără să-ţi dea, însă, niciun sfat, nicio indicaţie şi, mai ales, fără să te dojenească... Umor, ironie, nebunie şi ...câte o lacrimă ştearsă pe furiş. Ia-o şi fugi înapoi, în copilărie!
[...] volumul este deja la a doua editare, prima dată purtând titlul Mamă de 3, femeie de 10! Sau… invers? Și, cum bine spune Cristina, este un soi de „terapie a sufletului” scrisă cu umor și autoironie fină. Este o întoarcere în copilărie, una mai apropiată temporal de mulți dintre noi decât cea din Amintirile lui Creangă și, totodată este un suport psihic pentru toate mamele venit din partea unei „mame la puterea a treia”.
Cristina Lincu este o „supraviețuitoare veterană” cu „trei șefi mici în subordine”: Alex (a.k.a 1), Teo (alias 2) și Roby (3). Da, i-a „numerotat pentru eficiență”.
Cei trei ghiduși ai Cristinei sunt o sursă inepuizabilă de întâmplări parcă gândite special pentru a o pune situații pe muchie de cuțit. Dar, nu așa eram toți? Eh, iată că ei i-a venit și ideea de a pune lucrurile pe hârtie. „Mamelor din lumea toată, nu sunteți singure!” – acesta pare să fie mesajul ei. recenzia completă aici: https://dealedianei.ro/2020/09/07/cri...
A fost o lectură relaxanta, nici pe departe un manual de parenting. Nu pot sa zic ca pe alocuri nu o compatimeam, ca nu-mi tresarea inima când citeam ce năzbâtii mai făceau ghidușii din poveste. Cartea se citește pe repede înainte, probabil pentru ca asa a și fost scrisa- mama neavând decât 5 minute sa poata scrie ceva.
Am "asortat" poveștile pline de haz cu ninsoarea ca în povești din iarna asta și m-am bucurat ca un copil, dar am simțit și disperarea punându-mă în papucii autoarei, gândind că o sa avem multe în comun când și copiii meu vor avea 7 ani. De mâine reiau cursurile de parenting😅.
Am fost vrajită de coperta frumoasă dar nici ce am descoperit în spatele acesteia nu a fost mai prejos. În opinia mea această copertă a fost foarte bine aleasă deoarece copilăria tocmai asta este, o explozie de culoare, un curcubeu de emoție, zâmbet și iubire . Autoarea ne spune că această carte nu a fost gândită pentru a fi o carte de parenting, cu sfaturi și îndrumări, ci o terapie a sufletului. Cartea însumează întâmplări adunate, timp de 2 ani, din experiențele unei mamici alături de cei 3 copii , ghidușii principalii eroi ai cărții. Trei băieței poznași , Alex, Teo și Robi, ne încântă cu peripețiile și toate replicile specifice copilăriei. Am parcurs această carte cu zâmbetul pe buze, m-am regăsit aici , fiind și eu mamă a doi năzdrăvani cam cu aceeași vârstă la care ajung protagoniștii în final, Alex - aproape 7 ani și Teo (doar că fetiță) - aproape 5 ani; ghidușii mi-au reamintit de toate poznele și situațiile "limită " trăite de noi, iar mămica de stările și emoțiile prin care trec mamele . Mămica la puterea a treia găsește timp să ne împărtășească experiențele ei și prin această poveste ne îmbrățișează , pentru că să fii mamă nu este ușor ai impresia că nu ești perfectă, ca greșești dar a fi mamă este cea mai frumoasă experiență iar când copiii zâmbesc din tot sufletul știi că ceea ce faci este bine. Așa că , dacă ești mamă sau nu trebuie sa citești această carte, care pe lângă amuzament îți oferă un sprijin și te îndeamnă să privești cu detașare peripețiile copiilor. De la mine a primit 5⭐️, este prima carte de acest gen citită și mă bucur că am ales să o am în bibliotecă.
"O mamă începe să trăiască după orele 22:00, când, în sfârșit, este liniște. Deși e posibil să o aștepte cu nerăbdare ceva pasionante treburi domestice, timpul rămas până la culcare este prețios, sacru, de neatins!"
"Rareori, în urma unei fericite colaborări între rugăciuni și întâmplare , reușesc să am câteva ore libere sau chiar jumătate de zi. Libere de copii. Toate mamele au nevoie de aceasta igienă mentală (sau "piua") , este evident, și nu cred că recunoașterea acestei realități umane te descalifica, chiar dacă te poate face ținta unor răutăți venite de aiurea ( de regula, de la atotștiutorii fără copii,, firește)."
"Apoi îmi dau seama că vor crește și că, deși pare greu de crezut acum, într-o zi o să-mi fie dor de toată nebunia asta a copilăriei luminoase, a cărei veselie nu cunoaște nicio limită."
O carte savuroasa, plina de momente amuzante, de intamplari in care mamele se pot regasi cu usurinta. Perlele copiilor sunt spontane, iar talentul scriitoricesc al Cristinei imbraca autenticitatea zicerilor celor mici in povestioare memorabile.
Mi-a placut, desi m-am indoit la inceput. Stilul in care e scrisa m-a captivat imediat. Eu ii acord 5* pentru ceea ce se vrea a fi, ceva de genul "perlele comportamentale si verbale ale copiilor nostri". Si un indemn de a-i urma exemplul.
"Mama de 3, Femeie de 10! Sau...invers?" este o carte tare faina, ce te trimite in universul copiilor! Autoarea - Cristina Lincu, are 3 copii nazdravani si ne povesteste intamplari din viata de zi cu zi. Recunosc, am ras si m-am distrat copios citindu-i aventurile cu cei trei nazdravani mici. 🤣😂
Tare mi-au placut, insa, si pasajele in care copilasii ei parca dadeau lectii de viata adultilor. Am tinut minte cum unul din copii a intrebat-o cine este Dumnezeu, Cristina i-a raspuns ca este viata insasi, apoi copilul i-a spus ca viata insasi este gratuita, din moment ce el nu i-a dat bani lui Doamne Doamne ca sa se nasca 🤔😊 Cartea este superba si este plina de umor, de lectii valoroase si de filosofii copilaresti, dar atat de bine venite pentru a trezi, la viata, adultul din noi! 🫶🥰
2,5/5 ⭐ I bought this book thinking it's about parenting, but of course I was mistaken. My fault. I'd lie if I'd say I enjoyed this book. I really didn't. It took me more than 3 weeks to end it, even if it only has 230 pages. I know it's a soul book for the author, and I respect that. Sometimes it was funny, sometimes boring, and sometimes I was saying "God forbid, I hope my little boy won't do such things". But, children are sometimes hard to control, even if I seriously believe that how you raise them is how you have them. Anyway, I know it is not our business to judge. There were plenty of orthography mistakes, and the author being a Romanian I can't forgive this. 😬