E februarie 2017, Andrei iese dintr-o relație în care s-a pierdut și pleacă într-un Silent Retreat în Asia, fără bilet de întoarcere. Nimic nu merge cum a plănuit, iar asta îl forțează să fie mai om, cu el însuși și cu alții. Descoperă plantații de ceai, doarme acasă la indieni, se întâlnește cu porci mistreți și rechini.
Călătorind singur, învață să-și calmeze mintea și să stea cu propriile frici. Așa ajunge să cunoască o femeie. Descoperă tu cum ajunge din Thailanda în Bali, din India în Nepal și înapoi în India.
„Dincolo de locurile exotice, e o călătorie spre interior, despre un om care se întreabă ce caută în propria lui viață. Stilul sincer și direct al lui Andrei m-a făcut să rezonez cu căutările lui și să mă conectez cu estul meu” Alecsandra Lițu.
Am citit aceasta carte ca si cum as fi ascultat la masa de langa un tip care povesteste gastii prin ce peripetii a trecut in peregrinarile lui prin tari exotice, uneori aproape simtindu-ma stanjenita ca trag cu urechea la detalii si ganduri atat de intime. Ca si carte mi s-a parut destul de slabuta, poate mi-ar fi placut mai mult daca ii urmaream povestea pe vreun blog. Totusi, unele informatii despre locurile vizitate par utile si mi-a placut candoarea cu care isi povesteste peripetiile si trairile. Un fel de Eat, Prey, Love, dar in varianta low budget..
Sunt cărți pe care le analizezi în detaliu și te legi de firul narativ sau stilul de scriere. Dar de cartea lui Andrei nu poți să te legi așa pentru că e ca și cum ai sta și ai asculta un prieten povestindu-ți prin ce peripeții a trecut. Nu e must-read, dar e o lectură plăcută despre călătorii în afara Europei, dar mai ales în interiorul tău. Mi-a plăcut!
Povestea evadării unui publicitar în căutarea de sine. Fă ce îți zice stomacul, nu creierul. Și mai pleacă și fără planul făcut, cu mintea deschisă și stresul pus pe pauză.
O călătorie alături de Andrei, fix asta a fost. Modul în care a descris fiecare stare, peisaj şi om pe care l-a întâlnit m-a făcut să simt că îl asist din stânga.
“Dacă n-o să mai reuşesc să mai iubesc pe nimeni? Dacă o să mor singur? Dacă o să mă bântuie decizia asta toată viaţa?”
“Ceva lipseşte şi nu ştiu ce. Nu ştiam nici când eram cu Bianca - şi cel mai trist e că nu îmi lipsea ceva din partea ei, îmi lipsea ceva din mine.”
“Termin şi sandvişul şi sucul şi habar nu am ce gust au avut. Iar n-am fost prezent deloc. [...] te gândeşti la toate tâmpeniile şi pe urmă te miri de ce eşti anxios. Hai la snorkeling, poate sub apă o să fii prezent.”
“Să nu ne ataşăm de oameni? Ai înnebunit, vrei să rămând singur? Dacă nu mă ataşez de nimeni, cum o să mai pot să fiu într-o relaţie? (...) Ne ataşăm de senzaţia călduţă de a fi lângă cineva. Ne ataşăm de ideea că cineva e jumătatea noastră, sa ne ataşăm de planurile făcute împreună.”
“Zâmbeşte, nu te ataşa şi nici nu lua prea în serios, viaţa e minunată când nu te agăţi de nimic.”
“Să mă hotărăsc dacă vreau să valorez un dolar sau un milion de dolari, că eu valorez un milion şi mă comport de parcă aş valora un dolar. Şi pentru că nu îmi accept valoarea, atrag oameni care să mă trateze ca şi cum aş valora un dolar, oameni la care ar fi bine să renunţ.”
“Oare aşa facem toţi? Păstrăm un grăunte de lumină oricât de multe poveşti negre am trăi? Şi când întâlnim oamenii potriviţi, grăuntele se aprinde şi creşte şi ne luminăm iar?”
“Prea alerg după fericire, de parcă tristeţea ar fi o râie. Echilibru e când le trăieşti pe ambele.”
“E ceva familiar în filmul ăsta. Nu filmul în sine, cât starea.”
De ceva ani imi tot propun sa citesc mai mult autori romani, mai ales din cei contemporani. In general reusesc cam 2-3 carti pe an. Pentru mine romanul lui Andrei a fost o gura de aer proaspat, mai ales in perioada aceasta in care suntem izolati si ducem dorul calatoriilor. Andrei se aflla in situatia in care realizeaza ca si-a pierdut directia, ca s-a pierdut pe sine in relatia in care este, ca nu mai este sigur ce sa faca in viata si decide sa mearga in Asia la un silent retreat, dar si sa calatoreasca si sa se amestece printre localnici.
Desi focusul romanului este mai degraba pe calatoria interioara, temerile sale si regasirea drumului sau, m-am bucurat si de calatoria geografica si locurile vizitate. Romanul este destul de personal, mie mi-a trasmis multe si au fost multe momente in care m-am regasit in experientele lui, in temeri, dar si in bucuriile simple. M-am simtit ca si cum i-as auzi gandurile sau povestirile lui Andrei. Nici umorul nu a lipsit.
Carte de calatorii si cautari care mi-a placut. Anxietatile sincere ale scriitorului pot fi atragatoare pentru unii. Apreciem vulnerabilitatile. Dar pe mine m-au obosit ai enervat frecvent. Am lasat cartea de vreo doua ori pentru ca intrebarile fara sfarsit si panicile imaginare m-au obosit grav. Am terminat-o totusi. A fost ok.
Nu e doar o călătorie prin diverse orașe, ci una mult mai profundă, din care fiecare își poate lua propriile învățăminte: să fii mai empatic, sa nu judeci, să te bucuri de momente fără să te gândești la ce ar putea urma și, mai ales, să îți asculți intuiția.
"Și când m-am atașat de celălalt scenariu? Poate ar fi mai bine să mă bucur de ce am acum și să mă detașez de ce visam."
Parcă am călătorit cu Andrei prin Asia (Thailanda, India, Nepal), dar am călătorit și spre interiorul meu. E ușor să rezonezi cu Andrei. Sau mie mi-a fost ușor.
Mai Andrei Lasc frumos mai scrii. 👏🌟 Mi-am luat cartea si nu am putut sa o mai las din mana pana nu am terminat-o. Felicitări ca ai avut curajul sa scrii ceea ce simti si sa împartasesti si cu ceilalti 🙏
''Dincolo de locurile exotice, e o calatorie spre interior, despre un om care se intreaba ce cauta in propria lui viata. Stilul sincer si direct al lui Andrei m-a facut sa rezonez cu cautarilelui si sa ma conectez cu estul meu.'' @Alexandra Litu
''N-as putea sa traiesc cu conexiunile superficiale, ar fi o minciuna - respira, e ok, respira, let go, lasa emotiile sa curga ca un rau. Trairile vin si pleaca, la fel ca valurile, nu te atasa de ele.''
''O sa fie ce trebuie sa fie. O sa fie ce-i mai bine. Si ce-i mai bine nu-i mereu comod.''
''E important sa ne golim mintea si sa nu ne agatam de ganduri, la fel cum un rau nu se agata de pietrele de pe mal.''
''Sa stabilim intentii. Sa ne punem intentia fara sa stim in cele mai mici detalii cum ajungem acolo. Sa lasam loc vietii sa aseze o parte din lucruri pentru noi. Sa dam voie neprevazutului sa ne ajute.''
''O sa fie bine, o sa fie cum e mai bine pentru mine.''
''Prea alerg dupa fericire, de parca tristetea ar fi o raie. Echilibrul e cand le traiesti pe ambele.''
''Lighthouse people - oamenii far. Uneori mai ales cand suntem pierduti, intalnim oameni csre-s ca niste faruri. Nu ne scot ei din furtuna interioara, dar ne arata ca exista un mal undeva.'
O surpriză foarte plăcută cartea lui Andrei Lasc – Cu sufletul în est. O carte despre călătorii (și nu prea sau și nu numai). Despre cum a ars-o el aspirațional (și nu prea sau și nu numai) prin est. Despre ce a simțit și experimentat în toată această aventură.
O carte pe care o recomand (și nu prea sau și nu numai), după cum vă raportez în acest nou episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/02...
Mi-a placut atat de mult cartea, e greu de lasat din mana. Totul e povestit sincer, direct, toate temerile, toate sentimentele, toate emotiile. Fiind in primul rand un jurnal de calatorie, aventurile din Bali, India si Nepal sunt foarte autentice si te ajuta sa iti faci o imagine cum e pe acolo. Mi-a placut si faptul ca nu exista dialog direct intre personaje, totul este relatat din perspectiva lui Andrei.
O carte despre curajul de a călători altfel, de a transcede dintr-un spațiu fizic într-unul al emoțiilor. Un ghid al sentimentelor care l-au purtat pe autor pe tărâmuri necunoscute.
A great share of thoughts and mental pictures from travels that were meant to represent something meaningful. Thoughts, fears, self-discovery and surprises all along the way. Maybe traveling somewhere far away isn't the answer. But maybe traveling while searching for meaning and finding bits and pieces that fit into your soul is one of the answers. :) Thank you, Andrei.
07:07 este o carte sincera, umana, plina de trairi si experiente emotionale, vizuale si culinare. Fiecare intrare in jurnal vine cu o noua stare si o succesiune de locuri, ganduri, cromatici si intrebari. O calatorie de la ras la noduri in stomac cu care nu ai cum sa nu rezonezi.
Uneori iti vine sa razi cu lacrimi ,uneori iti plange sufletul .O carte cu multe frici pe care le-ai avut si tu,ganduri si intrebari care ti-au trecut si tie prin cap ,doar ca nu ai avut curajul de a le pune pe hartie niciodata.
Prima parte a mers greu, personajul fiind mereu indecis asupra emotiilor lui. Am ajuns sa il judec, dar am aflat ca in cultura budista a judeca o persoana atrage emotii negative asupra ta. A doua parte e mult mai cursiva. Scrisa la persoana intai, cartea aduce o serie de trairi din drumurile autorului prin Asia. Incearca sa se regaseasca, sa simta, sa caute, sa inteleaga si sa fie impacat cu VIATA. Am invatat multe despre cultura indiana, Silent Retreat, mancarea asiatica, Let Go, boluri tibetane si “lasa emotiile sa curga ca un rau printre pietre”. E o carte perfecta de citit in Pandemie cand nu poti sa calatoresti dar ai o serie de pagini care aduc un alt colt de continent mai aproape de tine. Imprumutata de la Bookster.
Nu știu de ce mă așteptam la o călătorie spirituală a lui Andrei în 07:07, și a fost mai mult o călătorie romantică. Cu toate acestea apreciez sinceritatea cu care își împărtășește toate emoțiile și transfomările de pe parcursul lunilor de călătorie.
Am călătorit și eu în India și mi-a plăcut mult curiozitatea lui Andrei de a experiementa totul alături de localnici. Au fost lucruri pe care le-am recunoscut, lucruri care m-au surprins și lucruri pe care le-am aflat pentru prima oară, care mi-ar fi fost utile în propria călătorie.
Este o lectură ușoară, cu pilule umoristice, versuri și ... rânduri poate prea dulci uneori. O carte ce merită citită de oricine vrea să se inspire pentru o călătorie autentică, trăită cu mult curaj și curiozitate!
Mi-a placut mult inca de la inceput probabil pentru ca m-am regasit atat de mult in acest autor: in fuga lui de el insusi si de plictiseala cotidiana, in nevoia de nou, de a descoperi, cautarea de sine, lupta dintre mica voce care cere o viata banalo-traditionala si impulsul de a fugi de tot, nevoia de oameni, de a se conecta cu ceilalti. Fiind din pacate cam biased impotriva propriilor conationali am fost surprinsa ca in niciun moment nu am simtit sa il judec pentru cum actioneaza sau cum gandeste. Mi-a placut cat a ramas de deschis si de optimist fata de oamenii intalniti chiar si dupa cateva experiente negative. Unele povesti, oricat de des le-ai auzi, raman impresionante. E o carte care se citeste repede, dar m-am chinuit sa o fac sa dureze cat mai mult. Cred ca speram sa gaseasca raspunsul pe care si eu il caut, dar in acelasi timp stiam ca nu se va intampla si amanam momentul de "trezire". Mi s-a parut ca e o diferenta foarte mare intre prima calatorie si a doua: prima parte e mult mai plina de detalii interoceptive (ma rog, mai mult psihice), in timp ce a doua se bazeaza aproape complet pe lumea simturilor, pe ce are in jur. In prima parte "personajul" se preocupa foarte mult de a reusi sa fie prezent, sa se bucure de moment, sa nu isi imagineze constant urmatorul pas, sa nu se preocupe de reusite, de lucruri de facut. (Eu nici macar nu sunt suficient de ancorata incat sa imi dau seama cat de departe sunt de pamant dar acele randuri m-au pus in sfarsit pe ganduri si sper sa raman pe acele ganduri :).) Poate in a doua calatorie a luat o pauza de la lupta cu el insusi? Sau a vrut sa incerce si alt stil? Sau poate India e asa un atac asupa simturilor ca e imposibil a evadezi in tine? (haha) Am citit-o imprumutata de la Bookster, dar mai mult ca sigur o voi cumpara - mai ales ca acea coperta superba ar arata minunat pe rafturile mele. PS: Public-o si in engleza, te rog. Am multi prieteni cu care vreau sa o impartasesc. Desi imi dau seama ca ca se va pierde tot substratul nostalgic romanesc...
Mi-am dat seama ca eu nu prea citesc literatura romana contemporana, asa ca ieri am petrecut o zi intreaga cu Andrei Lasc, care si-a strans aventurile din Asia intr-un jurnal, pe care mai apoi l-a publicat. 👨🏻💻 Si chiar asa m-am simtit, ca si cum as fi luat Thailanda, Indonezia si India la pas cu el, atat de fain povesteste despre locuri, oameni, trairi... am ramas cu o singura intrebare: eu ce fac cu dorul asta de duca proaspat instalat?✈️
"De multe ori le mulțumim altora și ne bucurăm și ne minunăm de ei, dar uităm de noi. Și până la urmă noi suntem singurii care n-o să ne părăsim. [...] Cred că suntem echilibrați când avem în egală măsură și lumină și întuneric în noi, dar alegem să facem lucrurile din iubire, la fel ca în Harry Potter. Alegem zi de zi să pansăm rănile care încă dor și încercăm să trăim din iubire cât de mult putem."
Este o carte mediocra. Personal, nu mi-a placut modul in care e scrisa, e o insiruire de ganduri si intamplari, nu creeaza placere citind-o. Mi se par dragute o parte din experientele relatate, dar nu wow. Ca si concluzie, cartea se simte ca e scrisa de un tanar fara prea multa experienta de viata, nu are deloc profunzime. Am citit-o pentru ca urmeaza sa merg intr-o calatorie in Asia SE, dar altfel nu o terminam.
cartea e scrisa in un stil nou, ciudat. Mi-a placut ca a aratat o altfel de calatorie in tarile estice. Ocazional imi era sila de anumite descrieri dar cred ca asta ajuta la contrastul dintre mediul in care unii estici traiesc si cat de buni si dorinici sa te ajute sunt. Daca ar fi ceva cu care am ramas din carte ar fi: Nu te atasa de nimic, fie ca e pozitiv sau negativ. traieste in prezent si poate cu timpul vei intelege scopul unui eveniment neinteles.
O carte de la care am avut alte așteptări. Nu m-a impresionat cu nimic, fără esența. Am simțit ca s-a forțat mult conținutul, cu exagerări pe alocuri. Am tras de mine pentru a o termina. Havi este cea căreia i-as dedica-o, foarte multe informații și trăiri despre o relație pe care Andrei nu o merita. Sincer! Un om care nu știe ce vrea, totul debusolat la 25 de ani. Nu mi-a plăcut!
One word: wholesome. Gotta say I really enjoyed this travel journal, and I would have happily read a more detailed journey and/or a longer one. The author manages to strike a balance between his thoughts, his past experiences and his surroundings.