Relația dintre Martin și Helga Lippmann nu mai merge de multă vreme. El e prea preocupat de carieră, în timp ce ea s-a consolat în brațele altui bărbat. Rămân totuși împreună de dragul fiicei lor, Elsa, până când o serie de evenimente îi determină să-și regândească toate planurile. Debusolată, Elsa își caută drumul alături de un grup de tineri dornici de senzații tari, în timp ce prietena ei, Kirsten, se străduiește s-o țină departe de pericole. În țesătura complicată din jurul familiei ajunge să fie prinsă și Gisela, o polițistă extrem de conștiincioasă în a-și face datoria, dar care privește cu reticență migranții ce ajung pe teritoriul Germaniei. Printre aceștia se numără Hussein și Anna, doi oameni pe care trecutul i-a învățat să privească altfel viața. Ce se va întâmpla când destinele lor se vor contopi cu ale protagoniștilor? Vor aduce echilibrul, ori vor tulbura și mai mult apele?
Fata cu rochii înflorate este despre discriminare, suferință, casnicie, dragoste, acceptare, speranță și multe altele. Aparent o poveste de dragoste această carte atinge și subiecte fragile, ajunge la concluzii șocante și nu se oprește la un romance tradițional.
”Fata cu rochii înflorate” se imprimă în gând și în simțiri nu doar cu ideea unei povești, ci și cu bucăți rupte din realitate și menite atât să inspire, cât și să înțepe emoția potrivită. Ca și ansamblu de acțiuni, cartea se răsfiră în mai multe planuri, fiecare conducând spre un personaj central cu doza măsurată de dramatism, dar nu se pierde nucleul, misterul care se instalează din primele scene și care formează povești de dragoste, de zbucium, de durere. Dorința mea de cititor de a întâlni gramul de mister, de neprevăzut, de a mă bucura de romantism, de a tresări la experiențele personajelor, de a zâmbi, de a mă întrista, s-au reunit sub forma acestei cărți. Review - https://ideilaintamplare.blogspot.com...
Pentru că tot am băut un cico în Cetate în Alba Iulia cu musiu Lucian Dragoş Bogdan, am zis că e pe sistem de ceva planete care se pupă conjunctural (sau cum i se zice…) să vă raportez despre una din cărțile lui.
Inculpata în cauză se intitulează ”Fata cu rochii înflorate”.
Este o carte cu niște lumi cam cum se întâmplă cu ciocnirea apelor la Sfântu Gheorghe în Deltă. Adică lumea nemților (generic zic) peste care vine lumea imigranților. De unde tot felul de învârtoșeli, și de o parte, și de alta.
Dar ce vă zic mai sus este doar contextul în care se întâmplă acțiunea (acțiunile, de fapt) romanului. Care acțiuni sunt niște povești personale nu doar credibile, ci aproape că îți vine să zici ”păi, io parcă am auzit ceva…”.
Romanul „Fata cu rochii înflorate” mi-a arătat că nu toate se învârt în jurul unui personaj, că totul e mult mai complex și divers, așa- ca în viață. Autorul a dat culoare și forme semeni unui creator unic, fiecare personaj a avut rolul său de jucat în piesa numită „viață” chiar dacă au fost mână în mână cu dragostea și ura, gelozia și abandonul, taina cu sinceritatea, pierderea cu regăsirea; toate au însemnat un tablou menit să îmi trezească emoția și dorința de a întinde o mână fiecăruia empatizând, trăind durerea și experiența fiecăruia într-o formă sau alta. Astfel, paleta a unit opera într-un tot întreg aducându-mi mie ca cititoare o plăcere deosebită prin vizionarea ca într-un film pelicula unor vieți ce o iau de la zero reînvățându-se să iubească și să nu posede, să prețuiască și să nu ceară, să simtă nu doar să mimeze emoția, și nu în ultimul rând să trăiască clipa ca fiind ultima!
Amatorii (sau mai bine zis amatoarele) de lecturi având în centru iubiri cu termenul de garanție depășit sau sosite când nimeni nu se mai aștepta și relații mai mult sau mai puțin fericite care se înnoadă și se deznoadă de-a lungul narațiunii sunt invitați respectuos să citească volumul „Fata cu rochii înflorate” de Lucian Dragoș Bogdan.
P.S. Pe măsură ce citeam, eram pornită să îi dau patru stele, dar o secvență dinspre final mi s-a părut nerealistă și forțată, așa că am tăiat o steluță.