What do you think?
Rate this book
The Year After You
New Years’ Eve, San Francisco. The most promising party of the year ends in a tragic accident. Cara survives. Her best friend Georgina doesn’t.
Nine months later, Cara is struggling, consumed by guilt and grief. Her mum decides a Swiss boarding school will be the fresh start Cara needs. But Cara knows that swapping sunshine for snow won’t make a blind bit of difference. Georgina is gone, and nothing will bring her back.
Up in the Alps, Cara’s old life feels a million miles away. At Hope Hall, nobody knows about her past. And she intends to keep it that way. But classmates Ren and Hector have other ideas. Cara tries to keep her distance, but she’s drawn to the offbeat, straight-talking Hector, who understands her grief better than anyone. Her new friends are determined to break down the walls she has so carefully built up. And, despite it all, Cara wants them to.
The closer Cara grows to Hector, the more Georgina slips away. Embracing life at Hope Hall means letting go of the past; of her memories of that fatal New Year’s Eve. But Cara is quite sure she doesn’t deserve a second chance.
Nine months later, Cara is struggling, consumed by guilt and grief. Her mum decides a Swiss boarding school will be the fresh start Cara needs. But Cara knows that swapping sunshine for snow won’t make a blind bit of difference. Georgina is gone, and nothing will bring her back.
Up in the Alps, Cara’s old life feels a million miles away. At Hope Hall, nobody knows about her past. And she intends to keep it that way. But classmates Ren and Hector have other ideas. Cara tries to keep her distance, but she’s drawn to the offbeat, straight-talking Hector, who understands her grief better than anyone. Her new friends are determined to break down the walls she has so carefully built up. And, despite it all, Cara wants them to.
The closer Cara grows to Hector, the more Georgina slips away. Embracing life at Hope Hall means letting go of the past; of her memories of that fatal New Year’s Eve. But Cara is quite sure she doesn’t deserve a second chance.
344 pages, Paperback
First published February 14, 2019
147 people are currently reading
8962 people want to read
About the author
Nina de Pass
2 books86 followersNina de Pass started writing The Year After You, her first novel, while on a creative writing course at the Faber Academy. Nina has an MA in French and Spanish from the University of Edinburgh, and now lives and works in London.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 553 reviews
August 12, 2021
This was a cute debut. I had never read a young adult book set in the Swiss mountains before this one and I loved the atmosphere. The cover is particularly spectacular and sets the mood of the book perfectly.
Still, this book wasn't really my thing. It read a lot like Anna and the French Kiss with the foreign boarding school setting, the group of friends, the love interest, the themes. I know that a lot of people will love The Year After You as much as they love Anna and the French Kiss. I was one of those people when I read Anna back in 2015, but my taste in books has changed drastically since then.
The entire book read as a 2012 young adult book so that is probably why I didn't enjoy it that much.
The beginning was a bit slow so it was hard for me to care for the characters right away, but 50/70 pages in I finally started to like Hector a lot. He was my absolute favorite character in the book: he's arrogant, smug and gets away with everything, but that's his charm. However, the more I went on reading, the less I cared about him. He changed more or less at the halfway point and started acting too immature for his age. For example, when he wanted to leave without notice or during the elevator scene with Cara.
On the other hand, I had trouble connecting with Cara for the entirety of the book. I don't really know why, but she felt more distant than Hector even if she is actually the main character and the book is told from her perspective. Her backstory was really interesting and I liked the mental illness representation, but I didn't enjoy how the plot twist involved a particular thing that I can't mention because of spoilers.
The other two characters, Ren and Fred, were alright. The book is more about Cara and Hector than about them, even if friendship is a big part of this book. The friendship was handled very well, but it was hard for me to get to know Ren and Fred. Fred was barely there and he was mean to Cara for no logical reason for the majority of the book. Ren was more part of the story but it still felt like I didn't get to read enough about her.
Nina de Pass' writing style I really liked. It's simple and poetic. Nonetheless, there is still something that extremely bugged me because it was in every bit of dialogue. When talking, every character would always, always, always refer to the character they're talking to.
Examples:
A full example of what a dialogue reads like:
It wasn't bad at the beginning of the book, but it gradually got worse and to the point where I couldn't overlook it anymore and it straight up annoyed me and distracted me from the story. Imagine reading a book with dialogues where everyone always begins or ends their sentences with the other person's name.
So, I actually recommend this book if you liked Anna and the French Kiss. I just personally found it okay and a bit forgettable, but I'm sure a lot of people are going to love it.
I received an advanced reader copy through Netgalley. All opinions are my own.
Still, this book wasn't really my thing. It read a lot like Anna and the French Kiss with the foreign boarding school setting, the group of friends, the love interest, the themes. I know that a lot of people will love The Year After You as much as they love Anna and the French Kiss. I was one of those people when I read Anna back in 2015, but my taste in books has changed drastically since then.
The entire book read as a 2012 young adult book so that is probably why I didn't enjoy it that much.
The beginning was a bit slow so it was hard for me to care for the characters right away, but 50/70 pages in I finally started to like Hector a lot. He was my absolute favorite character in the book: he's arrogant, smug and gets away with everything, but that's his charm. However, the more I went on reading, the less I cared about him. He changed more or less at the halfway point and started acting too immature for his age. For example, when he wanted to leave without notice or during the elevator scene with Cara.
On the other hand, I had trouble connecting with Cara for the entirety of the book. I don't really know why, but she felt more distant than Hector even if she is actually the main character and the book is told from her perspective. Her backstory was really interesting and I liked the mental illness representation, but I didn't enjoy how the plot twist involved a particular thing that I can't mention because of spoilers.
The other two characters, Ren and Fred, were alright. The book is more about Cara and Hector than about them, even if friendship is a big part of this book. The friendship was handled very well, but it was hard for me to get to know Ren and Fred. Fred was barely there and he was mean to Cara for no logical reason for the majority of the book. Ren was more part of the story but it still felt like I didn't get to read enough about her.
Nina de Pass' writing style I really liked. It's simple and poetic. Nonetheless, there is still something that extremely bugged me because it was in every bit of dialogue. When talking, every character would always, always, always refer to the character they're talking to.
Examples:
"Cara, you need to calm down"
"It doesn't change anything, Ren"
"I can't do this, Ren"
"We all have baggage, Cara. I know that as well as anyone."
"I can't be a friend to you, Cara. I tried. It's just too difficult."
"You don't need to say it, Fred"
"Cara, he's the one who told you he wanted distance."
A full example of what a dialogue reads like:
It wasn't bad at the beginning of the book, but it gradually got worse and to the point where I couldn't overlook it anymore and it straight up annoyed me and distracted me from the story. Imagine reading a book with dialogues where everyone always begins or ends their sentences with the other person's name.
So, I actually recommend this book if you liked Anna and the French Kiss. I just personally found it okay and a bit forgettable, but I'm sure a lot of people are going to love it.
I received an advanced reader copy through Netgalley. All opinions are my own.
February 18, 2020
5 Words: Friendship, grief, blame, second-chances, forgiveness.
Content Warning: Grief, PTSD, homophobia
This book. This glorious, gorgeous book. It broke my heart and lifted my soul and I really don't think I can put in to words how much I loved it.
Book Review: The Year After You by Nina de Pass
Five Favourite Quotes from The Year After You by Nina de Pass
Q&A with Nina de Pass
I think I'll start with the setting. I am a sucker for boarding school settings, the way that everything is so much more intense in close quarters, how relationships run at a different pace, the family-like quality of the people around you even (especially) if you don't like them or like them more than you think you should. And The Year After You absolutely excelled at manipulating the setting into emphasising the story. All at once the place is remote and lonely, crowded and loud, passions were heightened and everything held a new level of drama.
Hope Hall is like a motley collection of broken people finding themselves and learning to love themselves. It's a place full of hope and a little expectation, with support networks and an incredible view and I want to go there please.
The Year After You has the most amazing characters too. I loved Cara, even if I did find her frustrating at times. She is absolutely an unreliable narrator, and it is done in the best way. I absolutely adored her, but I wanted to give her a huge hug and a good shake and tell her to be honest all at the same time. I emphasised so much with her, and I loved the journey she took within herself between the pages. I felt her fear, her pain, her anger. She is open minded yet guarded, honest yet always lying. She is so incredibly complex and I love her dearly for it.
I loved Ren and her loyalty. She's a soft lesbian Hufflepuff, and honestly so relatable. I want to give her a squish and thank her for being amazing. She doesn't have the easiest time at Hope Hall due, lets be honest, to shitty people. And at times she can be a bit shitty because of it but I don't blame her because Same.
When it comes to the boys in the story, I actually have a lot of time for them both. They're juggling secrets, staying loyal, looking out for each other. They care, and they show that they care. They love their friends and they show that. And sure the road might get a little bumpy, but doesn't it always?
I loved the fake relationships, the half truths, the slow burn, the steady revelations. The Year After You is like the perfect YA novel.
And the writing itself, oh my. Excellent characters, excellent setting, excellent plot, excellent writing. I will absolutely read anything and everything this author writes next. I loved the expression on the pages, I picked out so many quotes. So. Many. Enough that I'll be sharing my top ten after the blog tour. It's lush and expressive, and full of feeling.
Honestly, The Year After You by Nina de Pass is marvellous. It was my first read of the year, and over 20 books in is still my favourite. It will take a lot to knock this beauty off the top spot (I don't think that'll happen).
Content Warning: Grief, PTSD, homophobia
She holds a hand up to stop me. "You're privileged, Cara. Don't confuse luck with circumstance - they are not the same thing."
This book. This glorious, gorgeous book. It broke my heart and lifted my soul and I really don't think I can put in to words how much I loved it.
Book Review: The Year After You by Nina de Pass
Five Favourite Quotes from The Year After You by Nina de Pass
Q&A with Nina de Pass
I think I'll start with the setting. I am a sucker for boarding school settings, the way that everything is so much more intense in close quarters, how relationships run at a different pace, the family-like quality of the people around you even (especially) if you don't like them or like them more than you think you should. And The Year After You absolutely excelled at manipulating the setting into emphasising the story. All at once the place is remote and lonely, crowded and loud, passions were heightened and everything held a new level of drama.
Hope Hall is like a motley collection of broken people finding themselves and learning to love themselves. It's a place full of hope and a little expectation, with support networks and an incredible view and I want to go there please.
The Year After You has the most amazing characters too. I loved Cara, even if I did find her frustrating at times. She is absolutely an unreliable narrator, and it is done in the best way. I absolutely adored her, but I wanted to give her a huge hug and a good shake and tell her to be honest all at the same time. I emphasised so much with her, and I loved the journey she took within herself between the pages. I felt her fear, her pain, her anger. She is open minded yet guarded, honest yet always lying. She is so incredibly complex and I love her dearly for it.
I loved Ren and her loyalty. She's a soft lesbian Hufflepuff, and honestly so relatable. I want to give her a squish and thank her for being amazing. She doesn't have the easiest time at Hope Hall due, lets be honest, to shitty people. And at times she can be a bit shitty because of it but I don't blame her because Same.
When it comes to the boys in the story, I actually have a lot of time for them both. They're juggling secrets, staying loyal, looking out for each other. They care, and they show that they care. They love their friends and they show that. And sure the road might get a little bumpy, but doesn't it always?
I loved the fake relationships, the half truths, the slow burn, the steady revelations. The Year After You is like the perfect YA novel.
And the writing itself, oh my. Excellent characters, excellent setting, excellent plot, excellent writing. I will absolutely read anything and everything this author writes next. I loved the expression on the pages, I picked out so many quotes. So. Many. Enough that I'll be sharing my top ten after the blog tour. It's lush and expressive, and full of feeling.
Honestly, The Year After You by Nina de Pass is marvellous. It was my first read of the year, and over 20 books in is still my favourite. It will take a lot to knock this beauty off the top spot (I don't think that'll happen).
February 23, 2019
Really good book! There was not all that much happening at the very start and I felt it was a bit slow to get into, but past the first bit I really enjoyed it!
I don't know what it was about the story, but I just felt compelled to keep reading, even though plot-wise there was not that much happening a lot of the time.
A lot of the points presented were really meaningful!! There were a couple that fell flat, but overall it was really nice.
And the characters were super complex which was also refreshing compared to a lot of YA books I've read lately.
This was a really good contemporary, and I would definitely recommend!
The cover of this book is sooooooo pretty 😍😍😍
Many thanks to Netgalley and the publishers for providing me with a review copy! All opinions are my own.
I don't know what it was about the story, but I just felt compelled to keep reading, even though plot-wise there was not that much happening a lot of the time.
A lot of the points presented were really meaningful!! There were a couple that fell flat, but overall it was really nice.
And the characters were super complex which was also refreshing compared to a lot of YA books I've read lately.
This was a really good contemporary, and I would definitely recommend!
The cover of this book is sooooooo pretty 😍😍😍
Many thanks to Netgalley and the publishers for providing me with a review copy! All opinions are my own.
April 18, 2022
Rating 3,75/5 🌟🌟🌟🌟
Deși am văzut o mulțime de recenzii negative, mie chiar mi-a plăcut cartea.
E absolut perfeectăă pentru adolescenți. 💚 Mi-a plăcut modul în care a fost descrisă școala. Și să fim serioși, cui nu i-ar plăcea o școală la munte, cu o telecabină care duce până în oraș? 😍
Nu am început cartea cu așteptări mari deoarece am auzit muuuulte păreri negative. Îmi era puțin teamă din cauza asta, dar am zis că tot vreau să o încerc. Acum cred că înțeleg de ce unora nu le-a plăcut cartea. Pare că promite ceva și de fapt nu îndeplinește acel lucru. Pe copertă citim că este "O poveste inaltatoare si sfasietoare despre vindecare dupa pierderea cuiva drag". Nu, nu mi s-a părut sfâșietoare și nu am plâns, însă a fost destul de profundă pe alocuri. Deci, nu începeți cartea cu gândul că va fi o lectură emoționantă, ci mai degrabă va fi o lectură ușoară despre adolescenți și pierdere.
Ah, mai trebuie să menționez că mi-a plăcut mult de Hector? 😂
Update: Am lăcrimat puțin la ea. 🥺
Pentru cei care au pierdut o persoană dragă, cartea asta vă va plăcea.
M-a făcut să mă gândesc la vărul meu. Era cel mai bun prieten al meu înainte să aflu că are cancer și slabe șanse de supraviețuire. Ai mei mi-au spus foarte târziu că e bolnav..
După moartea lui, am avut o perioadă în care îi visam înmormântarea sau îl visam pe el, plângeam în somn. I think this is the worst heartbreak someone has to go through.. Efectiv nu sunt cuvinte care pot să încurajeze o persoană care a pierdut pe cineva.
Dar să revenim la carte. O recomand adolescenților cu drag! E o lectură frumoasă despre pierderea unei persoane dragi, iertare și dragoste. ❤️
Deși am văzut o mulțime de recenzii negative, mie chiar mi-a plăcut cartea.
E absolut perfeectăă pentru adolescenți. 💚 Mi-a plăcut modul în care a fost descrisă școala. Și să fim serioși, cui nu i-ar plăcea o școală la munte, cu o telecabină care duce până în oraș? 😍
Nu am început cartea cu așteptări mari deoarece am auzit muuuulte păreri negative. Îmi era puțin teamă din cauza asta, dar am zis că tot vreau să o încerc. Acum cred că înțeleg de ce unora nu le-a plăcut cartea. Pare că promite ceva și de fapt nu îndeplinește acel lucru. Pe copertă citim că este "O poveste inaltatoare si sfasietoare despre vindecare dupa pierderea cuiva drag". Nu, nu mi s-a părut sfâșietoare și nu am plâns, însă a fost destul de profundă pe alocuri. Deci, nu începeți cartea cu gândul că va fi o lectură emoționantă, ci mai degrabă va fi o lectură ușoară despre adolescenți și pierdere.
Ah, mai trebuie să menționez că mi-a plăcut mult de Hector? 😂
Update: Am lăcrimat puțin la ea. 🥺
Pentru cei care au pierdut o persoană dragă, cartea asta vă va plăcea.
M-a făcut să mă gândesc la vărul meu. Era cel mai bun prieten al meu înainte să aflu că are cancer și slabe șanse de supraviețuire. Ai mei mi-au spus foarte târziu că e bolnav..
După moartea lui, am avut o perioadă în care îi visam înmormântarea sau îl visam pe el, plângeam în somn. I think this is the worst heartbreak someone has to go through.. Efectiv nu sunt cuvinte care pot să încurajeze o persoană care a pierdut pe cineva.
Dar să revenim la carte. O recomand adolescenților cu drag! E o lectură frumoasă despre pierderea unei persoane dragi, iertare și dragoste. ❤️
August 26, 2022
some heavy topics were dealt with in this book. but it was so good to read. a boarding school romance with a cocky love interest??? YESS
but more importantly, a book about a grieving girl who fins her footing again. actually, broken people who find there footing again.
also, the setting in switzerland was cool to imagine hahha
but more importantly, a book about a grieving girl who fins her footing again. actually, broken people who find there footing again.
also, the setting in switzerland was cool to imagine hahha
contemporary-tbr
May 12, 2021This blurb sounds so good.
This will be the heartbreak kind of book. Excited to read it.
This will be the heartbreak kind of book. Excited to read it.
June 27, 2022
This book really, really touched me. It was very relatable and emotional and hopeful and aaah I have so many feelings. I’m at loss for words at the moment but I would definitely recommend this. It helped me with understanding things and letting go. Thank you Nina de Pass for writing this, it’s so important!
February 14, 2019
I loved this a lot. This book deals with topics like mental ilness and guilt (PTSS). The author did a great job of writing the characters, they are very believable. The setting is a boarding school so that's always interesting. I love how you kept learning more about the main character's problems and why she isn't perfect. But she too deserves forgiveness!
So, great book for young adults or just adults. Possible trigger warnings: guilt, homophobia, suicide, mental ilness.
Thank you to the publisher and NetGalley for an ARC, these are my honest opinions.
So, great book for young adults or just adults. Possible trigger warnings: guilt, homophobia, suicide, mental ilness.
Thank you to the publisher and NetGalley for an ARC, these are my honest opinions.
April 23, 2021
🌀 NOTĂ: 2✨/5⭐️ 🌀
💔
“Un an fără tine” a fost o carte pe care am luat-o deoarece mi-a plăcut foarte mult coperta (este supeerbă) și din zvonuri cum că ar fi o carte tristă și emoționantă. Aparent sunt puțin masochistă și vreau să plâng la cărți cum nu am mai făcut-o până acum.🤣 ACOTAR nu se pune, acolo era prea mare atașamentul.🤫🥲
💔
Îmi asum “vina” că toată experiența mea cu această carte se datorează așteptărilor pe care le-am avut. Am văzut la multe persoane cărora le-a plăcut, încă un exemplu de cât de diferiți suntem și că ar trebui să ne bucurăm de aceste diferențe.🥰 Recunosc că nici nu mi-am făcut temele înainte, așa că probabil așteptările mele au fost nerealiste. Credeam că este o carte despre pierderea cuiva drag, cu accentul pus pe suferința prin care trece personajul, experiența în sine și cum reușește să treacă peste această traumă.
💔
Și despre asta a fost vorbă, doar că nu execuția la care mă așteptam.☹️ Mă așteptam să fie o carte dură, cu multă tristețe, heartbreaking, în care să ți se rupă sufletul pentru personaj și să nu vrei să fii în locul ei niciodată. Doar că am uitat că e YA, m-am cam sabotat singură.😅
💔
Așa că da, mie nu mi-a plăcut “Un an fără tine”. Nu am rezonat deloc, în niciun punct și a fost genul de carte unde mi-am dat ochii peste cap de foarte multe ori, mai ales în privința replicilor dintre personaje și mai ales cee din partea lui Hector.😬 Mi s-au părut foarte cringe și foarte copilărești, dar nu îmi dau seama dacă doar mi s-au părut mie sau de fapt sunt specifice YA-ului și eu ușor ușor încep să mă îndepărtez de această categorie? Nu știu sincer.☹️
💔
Din păcate nu am reușit să empatizez nici cu personajul, pentru că la un moment dat totul mi se părea o dramă inutilă și nemotivată, care nu avea deloc ce să caute în visul meu de “carte tristă de recuperare după un eveniment tragic”.
💔
Chiar îmi pare rău că nu am reușit să mă conectez cu această carte, deoarece am văzut că multora v-a plăcut. Dar mă bucur că am reușit totuși să ajung la ea și să o descopăr.🥰 Ca de fiecare dată vă spun să nu vă lăsați influențați de acest review, deoarece a fost majoritar vina mea cu această carte și de aici și experiența cu ea. Dacă sunteți curioși, încercați-o, nu se știe niciodată ce experiență o să aveți voi cu ea.❤️
💔
“Un an fără tine” a fost o carte pe care am luat-o deoarece mi-a plăcut foarte mult coperta (este supeerbă) și din zvonuri cum că ar fi o carte tristă și emoționantă. Aparent sunt puțin masochistă și vreau să plâng la cărți cum nu am mai făcut-o până acum.🤣 ACOTAR nu se pune, acolo era prea mare atașamentul.🤫🥲
💔
Îmi asum “vina” că toată experiența mea cu această carte se datorează așteptărilor pe care le-am avut. Am văzut la multe persoane cărora le-a plăcut, încă un exemplu de cât de diferiți suntem și că ar trebui să ne bucurăm de aceste diferențe.🥰 Recunosc că nici nu mi-am făcut temele înainte, așa că probabil așteptările mele au fost nerealiste. Credeam că este o carte despre pierderea cuiva drag, cu accentul pus pe suferința prin care trece personajul, experiența în sine și cum reușește să treacă peste această traumă.
💔
Și despre asta a fost vorbă, doar că nu execuția la care mă așteptam.☹️ Mă așteptam să fie o carte dură, cu multă tristețe, heartbreaking, în care să ți se rupă sufletul pentru personaj și să nu vrei să fii în locul ei niciodată. Doar că am uitat că e YA, m-am cam sabotat singură.😅
💔
Așa că da, mie nu mi-a plăcut “Un an fără tine”. Nu am rezonat deloc, în niciun punct și a fost genul de carte unde mi-am dat ochii peste cap de foarte multe ori, mai ales în privința replicilor dintre personaje și mai ales cee din partea lui Hector.😬 Mi s-au părut foarte cringe și foarte copilărești, dar nu îmi dau seama dacă doar mi s-au părut mie sau de fapt sunt specifice YA-ului și eu ușor ușor încep să mă îndepărtez de această categorie? Nu știu sincer.☹️
💔
Din păcate nu am reușit să empatizez nici cu personajul, pentru că la un moment dat totul mi se părea o dramă inutilă și nemotivată, care nu avea deloc ce să caute în visul meu de “carte tristă de recuperare după un eveniment tragic”.
💔
Chiar îmi pare rău că nu am reușit să mă conectez cu această carte, deoarece am văzut că multora v-a plăcut. Dar mă bucur că am reușit totuși să ajung la ea și să o descopăr.🥰 Ca de fiecare dată vă spun să nu vă lăsați influențați de acest review, deoarece a fost majoritar vina mea cu această carte și de aici și experiența cu ea. Dacă sunteți curioși, încercați-o, nu se știe niciodată ce experiență o să aveți voi cu ea.❤️
March 11, 2022
moc krasne! diky, tano<3
June 10, 2020
RECENSIE: https://www.bookbreak.nl/young-adult/...
Dit was een goede YA! Niet het klassieke meisje-gaat-naar-kostschool-verhaal, maar echt wel meer dan dat. Over rouwverwerking, jezelf niet open durven stellen en uiteindelijk toch stappen maken. Mooi en realistisch.
Dit was een goede YA! Niet het klassieke meisje-gaat-naar-kostschool-verhaal, maar echt wel meer dan dat. Over rouwverwerking, jezelf niet open durven stellen en uiteindelijk toch stappen maken. Mooi en realistisch.
January 22, 2020
« Cette arrivée ressemble furieusement à la première, pourtant je remarque des choses que je n’avais encore jamais vues, comme la splendeur des montagnes avec leurs sommets meringués. Toutes les couleurs me semblent plus éclatantes. Je me fais cette promesse: cette fois, je vais me battre de toutes mes forces, cette fois, malgré ce qui va inévitablement s’ensuivre, je serai honnête. C’est mon seul espoir. »
January 4, 2023
2/5
Never finished
Never finished
May 11, 2021
Aș putea spune că această carte m-a surprins, având în vedere, mai ales, că mă așteptam la total altceva decât ce a fost.
După 9 luni de la accidentul în urma căruia prietena cea mai bună a lui Cara a murit, aceasta încă suferă. În speranța că un nou început, într-un loc unde nimeni nu știe de acel eveniment, o vă ajuta pe Cara, mama acesteia o trimite la o școală cu internat din Elveția.
Ajungând însă acolo, Cara se găsește în mijlocul unui grup de colegi, care nu au de gând să o lase să se mai închidă în cochilia sa.
M-am avântat în această carte *blind*, fără a citi descrierea, așteptându-mă însă să fie abordat un subiect sensibil. Ei bine … nu a fost chiar așa.
Mă gândeam că va fi vorba despre o călătorie în a se redescoperi pe sine, despre modul în care ea învinge în lupta sa cu trauma în urma accidentului și cum ajunge să realizeze că e timpul să lase trecutul în trecut.
Dar când colo, acest subiect a fost eclipsat de romance, am aflat ulterior că acesta era genul literar al cărții.
Cartea se citește foarte repede, iar pe mine una m-a prins instant, și să fiu sinceră, prima jumătate a cărții mi-a plăcut.
Vedeam modul în care Cara se integrează la noua școală, în noul grup de prieteni și ce influență are trecutul asupra ei. Însă, atitudinea Carei privind … lumea, în general, mă irita. Din grupul cel nou, doar Ren mi-a plăcut, iar modul în care Cara a tratat-o NU mi-a plăcut deloc.
Băiatul care s-a strecurat în inima Carei, a avut un comportament destul de nepotrivit. În primă fază, am crezut că e cute și amuzant, însă când abordarea sa nu s-a schimbat, a început să îmi scadă afecțiunea ce o aveam față de el. Într-adevăr are și el propriile probleme cu care se confruntă, dar chiar și așa, nu am putut trece peste modul în care o trata pe Cara.
Cara la rândul său, nu a fost mai presus. Era destul de răutăcioasă cu cei din jurul său, continua să îi mintă pe cei apropiați și mi se pare că se victimiza mult prea tare. Pe lângă asta, Cara avea un secret pe care refuza să îl împărtășească cu altcineva, și din pricina căruia se învinovățea pentru accident.
În final, cartea m-a lăsat cam rece. I-am dat acest rating pentru că, într-adevăr, mi-au plăcut anumite aspecte. Există posibilitatea ca această carte să nu fi fost potrivită pentru vârsta mea. Probabil mi-ar fi plăcut mai mult dacă o citeam în adolescență.
Chiar dacă nu a fost în totalitate pe placul meu, eu o recomand dacă sunteți fani ai cărților romance contemporane.
După 9 luni de la accidentul în urma căruia prietena cea mai bună a lui Cara a murit, aceasta încă suferă. În speranța că un nou început, într-un loc unde nimeni nu știe de acel eveniment, o vă ajuta pe Cara, mama acesteia o trimite la o școală cu internat din Elveția.
Ajungând însă acolo, Cara se găsește în mijlocul unui grup de colegi, care nu au de gând să o lase să se mai închidă în cochilia sa.
M-am avântat în această carte *blind*, fără a citi descrierea, așteptându-mă însă să fie abordat un subiect sensibil. Ei bine … nu a fost chiar așa.
Mă gândeam că va fi vorba despre o călătorie în a se redescoperi pe sine, despre modul în care ea învinge în lupta sa cu trauma în urma accidentului și cum ajunge să realizeze că e timpul să lase trecutul în trecut.
Dar când colo, acest subiect a fost eclipsat de romance, am aflat ulterior că acesta era genul literar al cărții.
Cartea se citește foarte repede, iar pe mine una m-a prins instant, și să fiu sinceră, prima jumătate a cărții mi-a plăcut.
Vedeam modul în care Cara se integrează la noua școală, în noul grup de prieteni și ce influență are trecutul asupra ei. Însă, atitudinea Carei privind … lumea, în general, mă irita. Din grupul cel nou, doar Ren mi-a plăcut, iar modul în care Cara a tratat-o NU mi-a plăcut deloc.
Băiatul care s-a strecurat în inima Carei, a avut un comportament destul de nepotrivit. În primă fază, am crezut că e cute și amuzant, însă când abordarea sa nu s-a schimbat, a început să îmi scadă afecțiunea ce o aveam față de el. Într-adevăr are și el propriile probleme cu care se confruntă, dar chiar și așa, nu am putut trece peste modul în care o trata pe Cara.
Cara la rândul său, nu a fost mai presus. Era destul de răutăcioasă cu cei din jurul său, continua să îi mintă pe cei apropiați și mi se pare că se victimiza mult prea tare. Pe lângă asta, Cara avea un secret pe care refuza să îl împărtășească cu altcineva, și din pricina căruia se învinovățea pentru accident.
În final, cartea m-a lăsat cam rece. I-am dat acest rating pentru că, într-adevăr, mi-au plăcut anumite aspecte. Există posibilitatea ca această carte să nu fi fost potrivită pentru vârsta mea. Probabil mi-ar fi plăcut mai mult dacă o citeam în adolescență.
Chiar dacă nu a fost în totalitate pe placul meu, eu o recomand dacă sunteți fani ai cărților romance contemporane.
March 1, 2019
Rating: 4 stars
HEA:
I have always wondered about Swiss boarding schools and how they looked and felt like. I think it’s quite common when you live nearby and are used to seeing those secluded teenagers every time on the slopes.
And this novel provided me so many answers. But it also provided an insightful and well-crafted tale about what happens when we refuse to acknowledge the things we cannot change.
The heroine, Cara, after a tragic accident that triggered a deep depression, found herself at a Swiss boarding school.
Her mother hoped to offer her a clean slate, but as Cara was well aware of, clean slates just. don’t. exist. You have to accept what’s happened before moving past that and heal yourself.
Cara’s journey was punctuated by the presence of three three-dimensional characters: Ren, Hector and Fred. All of them determined to push Cara’s boundaries and help her throughout her recovery.
Ren was an amazing side-character. She embodied all the qualities I treasure the most in a friend: loyalty, patience and infinite kindness.
Hector was the hero, the guy with a permanent grin on his face and a terrible burden on his back. I didn’t guess his secret correctly and when it was finally revealed, I was left heartbroken. Moreover, the way his father treated him... it enraged me. Especially when he forced him to fly out of the country just to see his mother on his own.
Fred, on the other hand, was the character I didn’t understand the most. The things he said to Cara after the first few weeks, held some unacknowledged truth, but he should have at least given her a chance before accusing her of being dishonest and shady.
But he was 17, unexperienced and constantly on edge, and I remember quite vividly the way young people think and feel. This is why I couldn’t blame him for being that. Young and unfair.
De Pass’s writing was mature and flawless. The way she described Cara’s struggles was on point. That scene in the elevator, towards the end, was excellent. Every word, every detail, every gesture was so realistic. And it’s quite astonishing if we take in consideration that this was a debut novel…
Will I read more works of this author in the future? Yes, of course.
The only question is… How long will it take for her to publish another little gem? Greedy tendencies and all of that.
Thank you Black and White Publishing and Ink Roads for providing me this copy in exchange for an honest review. Thoughts and opinions are my own.
HEA:
“Your friend might be gone, but everything you built with her lives on. She’ll be a marker for you –for what you expect from friendships. For how you carry yourself into new experiences, things you weren’t able to do with her. For how you love. She’ll be with you, inside you, for the rest of everything.”
I have always wondered about Swiss boarding schools and how they looked and felt like. I think it’s quite common when you live nearby and are used to seeing those secluded teenagers every time on the slopes.
And this novel provided me so many answers. But it also provided an insightful and well-crafted tale about what happens when we refuse to acknowledge the things we cannot change.
The heroine, Cara, after a tragic accident that triggered a deep depression, found herself at a Swiss boarding school.
Her mother hoped to offer her a clean slate, but as Cara was well aware of, clean slates just. don’t. exist. You have to accept what’s happened before moving past that and heal yourself.
Cara’s journey was punctuated by the presence of three three-dimensional characters: Ren, Hector and Fred. All of them determined to push Cara’s boundaries and help her throughout her recovery.
Ren was an amazing side-character. She embodied all the qualities I treasure the most in a friend: loyalty, patience and infinite kindness.
Hector was the hero, the guy with a permanent grin on his face and a terrible burden on his back. I didn’t guess his secret correctly and when it was finally revealed, I was left heartbroken. Moreover, the way his father treated him... it enraged me. Especially when he forced him to fly out of the country just to see his mother on his own.
Fred, on the other hand, was the character I didn’t understand the most. The things he said to Cara after the first few weeks, held some unacknowledged truth, but he should have at least given her a chance before accusing her of being dishonest and shady.
But he was 17, unexperienced and constantly on edge, and I remember quite vividly the way young people think and feel. This is why I couldn’t blame him for being that. Young and unfair.
De Pass’s writing was mature and flawless. The way she described Cara’s struggles was on point. That scene in the elevator, towards the end, was excellent. Every word, every detail, every gesture was so realistic. And it’s quite astonishing if we take in consideration that this was a debut novel…
“With that one look I try to tell him a thousand things. That I can’t be his friend either. That friendship was maybe where it started but isn’t where it ended. That the ending part is almost more than I can bear, but I’ll do it. For him. Because there aren’t words for what he’s done for me. And if he was only meant to lift me to here, then that’s enough. After all he’s got me to the landing platform where I can lift myself –and for that I can excuse everything else.
So, most of all, I try to tell Hector that I forgive him, like he forgave me.”
Will I read more works of this author in the future? Yes, of course.
The only question is… How long will it take for her to publish another little gem? Greedy tendencies and all of that.
Thank you Black and White Publishing and Ink Roads for providing me this copy in exchange for an honest review. Thoughts and opinions are my own.
April 2, 2019
Dit boek ligt in de lijn v KA Tucker haar laatste boek maar dit boek vond ik een pak beter.
February 8, 2019
This book holds a situation that's being talked about rather a lot now and that's mental illness. At the beginning of this book becomes a little unsettling. Cara is in hospital where her psychiatrist wants to keep Cara in for a few more days to observe her. Naturally her mother doesn't understand as Cara only has a broken arm, but what her mother didn't know is the Psychiatrist is concerned that her daughter is having suicidal thoughts. I can well imagine how Cara's mother doesn't want to accept that her daughter is suffering from a form of mental illness. It's so very sad these days as most parents are the last to know if their child is having suicidal thoughts. I think this book would do well for a book club as it has very good topics to discuss.
October 11, 2021
In my opinion, this book is so emoțional and good writen! Loved it🤍
December 5, 2019
Cara e Giorgina,l'ultima notte dell'anno decidono di mentire ai genitori e partecipare ad una festa con tutti i loro amici. Qualcosa va storto e abbandonano i festeggiamenti,ma durante il ritorno a casa la loro macchina viene investita da un camion,è un attimo che trasforma la vita di Cara in un inferno...Georgina non c'è più....
Non riesce ad andare avanti afflitta dai sensi di colpa e sua mamma decide di mandarla in Svizzera in un collegio sperduto tra le montagne....
Qui con difficoltà conosce nuovi amici tra cui Hector. La sua amicizia sarà fondamentale:" feriamo sempre le persone che amiamo di più.....per questo fa tanto male"...
Anche il sig. King(direttore del collegio)la sprona a reagire:" non puoi tornare al passato,puoi solo andare avanti. Il tempo ha significato solo per i viventi,Cara. E adesso questo tempo è tuo..... la tua amica non c'è più,ma ciò che avete costruito insieme continua a ivere in te"...
L'incontro con i genitori di Georgina sarà straziante ,ma saranno proprio loro ad alleviare il suo tormento:
"Il senso di colpa ,Cara ,ti mangia viva. Rovina i ricordi,distorce tutto.....ma sappi una cosa, Cara è molto più facile odiarsi che perdonarsi. E tu devi perdonarti"....
Un romanzo che lascia il segno,un percorso difficile in cui l'amicizia è predominante e permette di superare il dolore...
"Il lutto non sono le lacrime e le manifestazioni esterne. A volte è una rabbia muta e uno spazio vuoto che le parole e i suoni non riescono a esprimere"....
"......rileggo l'ultima frase....
Mi manchi...non ti dimenticherò mai.."
⭐⭐⭐⭐⭐
Non riesce ad andare avanti afflitta dai sensi di colpa e sua mamma decide di mandarla in Svizzera in un collegio sperduto tra le montagne....
Qui con difficoltà conosce nuovi amici tra cui Hector. La sua amicizia sarà fondamentale:" feriamo sempre le persone che amiamo di più.....per questo fa tanto male"...
Anche il sig. King(direttore del collegio)la sprona a reagire:" non puoi tornare al passato,puoi solo andare avanti. Il tempo ha significato solo per i viventi,Cara. E adesso questo tempo è tuo..... la tua amica non c'è più,ma ciò che avete costruito insieme continua a ivere in te"...
L'incontro con i genitori di Georgina sarà straziante ,ma saranno proprio loro ad alleviare il suo tormento:
"Il senso di colpa ,Cara ,ti mangia viva. Rovina i ricordi,distorce tutto.....ma sappi una cosa, Cara è molto più facile odiarsi che perdonarsi. E tu devi perdonarti"....
Un romanzo che lascia il segno,un percorso difficile in cui l'amicizia è predominante e permette di superare il dolore...
"Il lutto non sono le lacrime e le manifestazioni esterne. A volte è una rabbia muta e uno spazio vuoto che le parole e i suoni non riescono a esprimere"....
"......rileggo l'ultima frase....
Mi manchi...non ti dimenticherò mai.."
⭐⭐⭐⭐⭐
May 8, 2020
3.5* Ondanks de mindere connectie die ik kon maken met de personages, vond ik dit een erg sterk debuut. Ik ben er zeker van dat Nina de Pass nog meer in haar mars heeft, dus ook haar toekomstige boeken (en dan hopelijk de vertaling, want die was best goed neergezet) verdienen een plaatsje op de (digitale) boekenplank. Waar je van deze contemporary een cliché-plot verwacht, was ik eigenlijk aangenaam verrast. Er zaten een aantal gebeurtenissen in die ik niet zag aankomen, en dat was erg verrassend om te lezen. Het laat je het verhaal ook in een ander perspectief zien en dat was misschien wel nodig om het verhaal volledig tot zijn uiting te laten komen. Mijn jaar na jou is een bijzonder debuut over vallen en opstaan, verdriet, rouw, vriendschap en vergeving.
Een volledige recensie vind je op celinezoalszeis.be
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Triggerwarning: Donkere gedachten, zelfmoord, PTSD, homophobia, angstgevoelens, mentale/geestelijke gezondheidsproblemen..
Een volledige recensie vind je op celinezoalszeis.be
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Triggerwarning: Donkere gedachten, zelfmoord, PTSD, homophobia, angstgevoelens, mentale/geestelijke gezondheidsproblemen..
October 29, 2019
Salve lettori!
Oggi voglio parlarvi di un romanzo dolcissimo, pieno di dolore ma anche di speranza, che si fa leggere con sorprendente naturalezza: una volta finito il primo capitolo mi è venuto spontaneo girare pagina ancora e ancora fino a quando non sono arrivata all’epilogo, senza mai provare noia o stanchezza.
Il romanzo in questione è “L’anno dopo di te” di Nina De Pass, edito da Sperling & Kupfer, uno young adult intenso e toccante, pieno di sorprese ed emozioni, che proprio per questo può essere letto e amato da tutti.
Il romanzo racconta la storia di Cara, durante il terribile anno che segue la notte che ha cambiato la sua vita per sempre. È la vigilia di Capodanno quando il suo mondo viene ribaltato e fatto in mille pezzi. Mentre lei e la sua migliore amica Georgina tornavano a casa da una festa, un camion si è schiantato contro di loro. Cara, che era alla guida sopravvive, G no. Dal suo risveglio in ospedale, per Cara inizia un lungo e doloroso viaggio dentro se stessa per cercare di venire a patti con la perdita della sua migliore amica e con quella che ora è la sua nuova vita. Perché dopo quel tragico incidente è cambiato tutto. La Cara di prima, superficiale ed egoista, non esiste più. Perfino le sue amiche sembrano essersi volatilizzate, nonostante prima formassero un quartetto inseparabile.
Cara è sola con il suo dolore, con un senso di colpa crescente che non le permette di accettare di essere l’unica sopravvissuta e con la sensazione di essere una persona orribile che non merita di vivere.
Perché quella notte è successo qualcosa che Cara non ha detto a nessuno e che fa fatica ad ammettere perfino a se stessa. Ma dopo nove mesi chiusa in casa in preda a un oblio senza apparente via di uscita, incapace di piangere e senza parlare con nessuno, Cara viene costretta dalla madre a lasciare San Francisco e frequentare un collegio in Svizzera, una scuola in mezzo alle montagne, ma soprattutto lontanissima dai ricordi che la tormentano, sperando che mettere un po’ di distanza la aiuti a uscire dal tunnel di depressione in cui si trova.
Il romanzo ha inizio con l’arrivo di Cara a Hope Hall, una scuola internazionale dove la lingua principale è l’inglese, ma che viene frequentata da studenti provenienti da ogni parte del mondo. Qui, fra compiti, regole da rispettare e compagni di scuola con cui si è costretti anche a convivere, Cara comincia in maniera lenta e inconsapevole a liberarsi dalle paure e dai pensieri che la tenevano prigioniera dentro se stessa. Qui incontrerà delle persone che si dimostreranno sempre più importanti per Cara, aiutandola ad affrontare il dolore, la paura, il senso di colpa e il rimorso che l’hanno trascinata a fondo per nove mesi. A cominciare da Ren, la sua generosa e discreta compagna di stanza, il suo amico Hector, un ragazzo dal fascino disarmante capace di piegare chiunque al proprio volere con un bel sorriso o una battuta pronta ma che nasconde un mondo intero dentro di sé, perfino Fred, il terzo membro del gruppo, all’inizio così distaccato e diffidente nei suoi confronti, ma poi pronto a starle accanto nel momento del bisogno. E infine i rettori della scuola, due personaggi assolutamente da scoprire. Per Cara sarà difficile sentirsi parte del gruppo, accettare che la sua vita stia andando avanti e capire che tenersi lontana da tutto e da tutti non per forza è un bene, non è la sua unica possibilità.
“«Qualcosa non va?» Tutto, vorrei rispondere, perché mi stai attirando verso di te quando dovrei allontanarmi. E perché per la prima volta da un anno non ho l’impressione di annegare.”
Ma col tempo impara che ognuno ha le sue questioni in sospeso da affrontare e risolvere, che ci sono cose per cui siamo responsabili e cose che capitano e basta su cui non abbiamo controllo, che spesso a chiedere aiuto si scoprono nuovi punti di vista e soprattutto una forza diversa, insospettata, che albergava dentro di noi in attesa di venire fuori in qualche modo.
È un romanzo struggente, delicato e profondo che ci parla del duro percorso di elaborazione del lutto, di cosa significa perdere una persona che amiamo e delle conseguenze che questo fatto porta con sé.
Cara affronta un importante e doloroso percorso di rinascita, prendendo consapevolezza di sé e del mondo in modo diverso. Scopre che cosa si prova ad amare qualcuno, e che perdonare se stessi è molto più difficile che odiarsi, ma bisogna imparare a farlo. È una storia di perdono, crescita e speranza. Tutti hanno bisogno di essere perdonati, perché tutti commettiamo errori ma non devono essere questi a definirci, piuttosto il modo in cui reagiamo ad essi.
Mi è piaciuto tutto di questo romanzo. Lo stile in prima persona, semplice e diretto, ma curato e coinvolgente in ogni riga. Lo sviluppo della trama con colpi di scena strategici e svolte inaspettate. L’ambientazione in questo collegio immerso fra le montagne svizzere, lontano dal resto del mondo, pieno di nascondigli, luoghi e personaggi indimenticabili è così ben costruita che vorresti davvero essere lì.
Mi è piaciuta Cara e la sua crescita nel corso della storia. Mi è piaciuto il modo graduale e autentico con cui ha imparato a farsi forza, ad affrontare le proprie paure, a smettere di concentrarsi solo su se stessa e ad ampliare il suo sguardo, a vedere la sofferenza degli altri e a sentirla come se fosse la propria. Cara non si butta a capofitto in una nuova amicizia o in un nuovo amore, non avviene tutto nel giro di poche pagine, ogni cosa viene sviluppata con la giusta lentezza e la giusta profondità, dal rapporto con i genitori a quello con i suoi compagni di scuola: a volte è semplice e naturale, a volte è complicato e doloroso, come accade nella vita vera.
Non è facile parlare di tematiche così profonde e importanti e riuscire farlo in maniera realistica e autentica, ma l’autrice ci è riuscita perfettamente. Non ho mai sentito il bisogno di fare una pausa, nemmeno quando avevo il volto rigato di lacrime. È stato come se il pianto fosse il modo più naturale per liberare tutto il groviglio di emozioni che questo romanzo regala al lettore.
È un romanzo che ci parla dell’impatto che la morte ha sulle nostre vite, dell’amore in tutte le sue forme, dell’amicizia, delle complicazioni che a volte rendono i nostri rapporti con gli altri difficili, pieni di cose non dette, e di come ogni cosa possa essere risolta, perché bisogna sempre dare e darsi una seconda occasione, poiché il nostro tempo qui è limitato e ad aspettare troppo si rischia col perdere tutto.
Andare avanti non significa dimenticare il passato, vivere non è e non può essere una colpa. L’unico errore che si può fare è rifiutarsi di vivere sprecando la preziosa occasione di imparare dai propri errori e provare a essere migliori di come siamo stati.
Non voglio rischiare di rivelare troppo, perché il bello di questo romanzo è soprattutto il modo in cui si fa scoprire a poco a poco, risucchiandoti completamente nella storia e stupendoti a ogni pagina, facendoti provare una serie infinita di emozioni, da quella più dolce e romantica a quella più dolorosa e straziante. Ogni personaggio ha una parte importante e lascia un segno dentro di noi.
Se siete alla ricerca di una storia che vi faccia piangere, sognare e innamorare, che vi si imprima nel cuore portandovi conforto e speranza, “L’anno dopo di te” è il romanzo che fa per voi.
Voto: 5
Oggi voglio parlarvi di un romanzo dolcissimo, pieno di dolore ma anche di speranza, che si fa leggere con sorprendente naturalezza: una volta finito il primo capitolo mi è venuto spontaneo girare pagina ancora e ancora fino a quando non sono arrivata all’epilogo, senza mai provare noia o stanchezza.
Il romanzo in questione è “L’anno dopo di te” di Nina De Pass, edito da Sperling & Kupfer, uno young adult intenso e toccante, pieno di sorprese ed emozioni, che proprio per questo può essere letto e amato da tutti.
Il romanzo racconta la storia di Cara, durante il terribile anno che segue la notte che ha cambiato la sua vita per sempre. È la vigilia di Capodanno quando il suo mondo viene ribaltato e fatto in mille pezzi. Mentre lei e la sua migliore amica Georgina tornavano a casa da una festa, un camion si è schiantato contro di loro. Cara, che era alla guida sopravvive, G no. Dal suo risveglio in ospedale, per Cara inizia un lungo e doloroso viaggio dentro se stessa per cercare di venire a patti con la perdita della sua migliore amica e con quella che ora è la sua nuova vita. Perché dopo quel tragico incidente è cambiato tutto. La Cara di prima, superficiale ed egoista, non esiste più. Perfino le sue amiche sembrano essersi volatilizzate, nonostante prima formassero un quartetto inseparabile.
Cara è sola con il suo dolore, con un senso di colpa crescente che non le permette di accettare di essere l’unica sopravvissuta e con la sensazione di essere una persona orribile che non merita di vivere.
Perché quella notte è successo qualcosa che Cara non ha detto a nessuno e che fa fatica ad ammettere perfino a se stessa. Ma dopo nove mesi chiusa in casa in preda a un oblio senza apparente via di uscita, incapace di piangere e senza parlare con nessuno, Cara viene costretta dalla madre a lasciare San Francisco e frequentare un collegio in Svizzera, una scuola in mezzo alle montagne, ma soprattutto lontanissima dai ricordi che la tormentano, sperando che mettere un po’ di distanza la aiuti a uscire dal tunnel di depressione in cui si trova.
Il romanzo ha inizio con l’arrivo di Cara a Hope Hall, una scuola internazionale dove la lingua principale è l’inglese, ma che viene frequentata da studenti provenienti da ogni parte del mondo. Qui, fra compiti, regole da rispettare e compagni di scuola con cui si è costretti anche a convivere, Cara comincia in maniera lenta e inconsapevole a liberarsi dalle paure e dai pensieri che la tenevano prigioniera dentro se stessa. Qui incontrerà delle persone che si dimostreranno sempre più importanti per Cara, aiutandola ad affrontare il dolore, la paura, il senso di colpa e il rimorso che l’hanno trascinata a fondo per nove mesi. A cominciare da Ren, la sua generosa e discreta compagna di stanza, il suo amico Hector, un ragazzo dal fascino disarmante capace di piegare chiunque al proprio volere con un bel sorriso o una battuta pronta ma che nasconde un mondo intero dentro di sé, perfino Fred, il terzo membro del gruppo, all’inizio così distaccato e diffidente nei suoi confronti, ma poi pronto a starle accanto nel momento del bisogno. E infine i rettori della scuola, due personaggi assolutamente da scoprire. Per Cara sarà difficile sentirsi parte del gruppo, accettare che la sua vita stia andando avanti e capire che tenersi lontana da tutto e da tutti non per forza è un bene, non è la sua unica possibilità.
“«Qualcosa non va?» Tutto, vorrei rispondere, perché mi stai attirando verso di te quando dovrei allontanarmi. E perché per la prima volta da un anno non ho l’impressione di annegare.”
Ma col tempo impara che ognuno ha le sue questioni in sospeso da affrontare e risolvere, che ci sono cose per cui siamo responsabili e cose che capitano e basta su cui non abbiamo controllo, che spesso a chiedere aiuto si scoprono nuovi punti di vista e soprattutto una forza diversa, insospettata, che albergava dentro di noi in attesa di venire fuori in qualche modo.
È un romanzo struggente, delicato e profondo che ci parla del duro percorso di elaborazione del lutto, di cosa significa perdere una persona che amiamo e delle conseguenze che questo fatto porta con sé.
Cara affronta un importante e doloroso percorso di rinascita, prendendo consapevolezza di sé e del mondo in modo diverso. Scopre che cosa si prova ad amare qualcuno, e che perdonare se stessi è molto più difficile che odiarsi, ma bisogna imparare a farlo. È una storia di perdono, crescita e speranza. Tutti hanno bisogno di essere perdonati, perché tutti commettiamo errori ma non devono essere questi a definirci, piuttosto il modo in cui reagiamo ad essi.
Mi è piaciuto tutto di questo romanzo. Lo stile in prima persona, semplice e diretto, ma curato e coinvolgente in ogni riga. Lo sviluppo della trama con colpi di scena strategici e svolte inaspettate. L’ambientazione in questo collegio immerso fra le montagne svizzere, lontano dal resto del mondo, pieno di nascondigli, luoghi e personaggi indimenticabili è così ben costruita che vorresti davvero essere lì.
Mi è piaciuta Cara e la sua crescita nel corso della storia. Mi è piaciuto il modo graduale e autentico con cui ha imparato a farsi forza, ad affrontare le proprie paure, a smettere di concentrarsi solo su se stessa e ad ampliare il suo sguardo, a vedere la sofferenza degli altri e a sentirla come se fosse la propria. Cara non si butta a capofitto in una nuova amicizia o in un nuovo amore, non avviene tutto nel giro di poche pagine, ogni cosa viene sviluppata con la giusta lentezza e la giusta profondità, dal rapporto con i genitori a quello con i suoi compagni di scuola: a volte è semplice e naturale, a volte è complicato e doloroso, come accade nella vita vera.
Non è facile parlare di tematiche così profonde e importanti e riuscire farlo in maniera realistica e autentica, ma l’autrice ci è riuscita perfettamente. Non ho mai sentito il bisogno di fare una pausa, nemmeno quando avevo il volto rigato di lacrime. È stato come se il pianto fosse il modo più naturale per liberare tutto il groviglio di emozioni che questo romanzo regala al lettore.
È un romanzo che ci parla dell’impatto che la morte ha sulle nostre vite, dell’amore in tutte le sue forme, dell’amicizia, delle complicazioni che a volte rendono i nostri rapporti con gli altri difficili, pieni di cose non dette, e di come ogni cosa possa essere risolta, perché bisogna sempre dare e darsi una seconda occasione, poiché il nostro tempo qui è limitato e ad aspettare troppo si rischia col perdere tutto.
Andare avanti non significa dimenticare il passato, vivere non è e non può essere una colpa. L’unico errore che si può fare è rifiutarsi di vivere sprecando la preziosa occasione di imparare dai propri errori e provare a essere migliori di come siamo stati.
Non voglio rischiare di rivelare troppo, perché il bello di questo romanzo è soprattutto il modo in cui si fa scoprire a poco a poco, risucchiandoti completamente nella storia e stupendoti a ogni pagina, facendoti provare una serie infinita di emozioni, da quella più dolce e romantica a quella più dolorosa e straziante. Ogni personaggio ha una parte importante e lascia un segno dentro di noi.
Se siete alla ricerca di una storia che vi faccia piangere, sognare e innamorare, che vi si imprima nel cuore portandovi conforto e speranza, “L’anno dopo di te” è il romanzo che fa per voi.
Voto: 5
August 5, 2023
Great book about grief, guilt, starting all over and everything that comes with that.
January 24, 2022
Un an fără tine-Nina De Pass
O carte cu și despre adolescenți, o carte despre răni fizice și morale, o carte despre un suflet sfărâmat în mii de bucăți, despre decizii, depresie, vină, despre asumarea greșelilor, o carte despre adevărată prietenie, o carte despre puterea interioară.
Clara, protaginista cărții, este o tânără puternică de 17 ani, spun puternică deoarece până să ajungă la noua școală din Elveția, a reușit să se mențină pe linia de supraviețuire, iar chinul psihic la care s-a supus, nu știu câți dintre noi am fi reușit sa supraviețuim. Supravietuitoarea unui accident are mari mustrări de conștiință privind decesul celei mai bune prietene G, iar "exilul " la aceasta școală (unde majoritatea au avut probleme, de ceea se află aici) cred că a fost cel mai bun lucru care i s ar fi putut întâmpla, bineînțeles că a dat și de doi prieteni, prieteni în adevăratul sens al cuvântului, care au ajutat-o.
O carte cu și despre adolescenți, o carte despre răni fizice și morale, o carte despre un suflet sfărâmat în mii de bucăți, despre decizii, depresie, vină, despre asumarea greșelilor, o carte despre adevărată prietenie, o carte despre puterea interioară.
Clara, protaginista cărții, este o tânără puternică de 17 ani, spun puternică deoarece până să ajungă la noua școală din Elveția, a reușit să se mențină pe linia de supraviețuire, iar chinul psihic la care s-a supus, nu știu câți dintre noi am fi reușit sa supraviețuim. Supravietuitoarea unui accident are mari mustrări de conștiință privind decesul celei mai bune prietene G, iar "exilul " la aceasta școală (unde majoritatea au avut probleme, de ceea se află aici) cred că a fost cel mai bun lucru care i s ar fi putut întâmpla, bineînțeles că a dat și de doi prieteni, prieteni în adevăratul sens al cuvântului, care au ajutat-o.
September 11, 2020
Mi-a plăcut. Recomand
April 26, 2021
this book was so confusing and boring but i love seeing white women in pain so!
November 20, 2020
Wordpress Blog | Twitter | Pinterest
📗 This is such an emotional story, that doesn't shy away from the brutal side effects of losing a close friend. Cara is sent to a boarding school in Switzerland after her best friend dies in a horrific car accident, and she separates herself from potential new friends, blaming herself for G's death.
📕 I really liked Hector, however I can't ignore how chaotic he was, happily outing his friend to Cara without her permission which is a huge no in the LGBT community. Some of his actions are explained later on, but that scene was really icky.
📘 I loved the ending, which left on a hopeful note without trying to convince me that Cara was now all fine and it would be sunshine and rainbows from then on. But it gave me hope that she would start building a future, moving on from the event without ever forgetting what happened.
📗 This is such an emotional story, that doesn't shy away from the brutal side effects of losing a close friend. Cara is sent to a boarding school in Switzerland after her best friend dies in a horrific car accident, and she separates herself from potential new friends, blaming herself for G's death.
📕 I really liked Hector, however I can't ignore how chaotic he was, happily outing his friend to Cara without her permission which is a huge no in the LGBT community. Some of his actions are explained later on, but that scene was really icky.
📘 I loved the ending, which left on a hopeful note without trying to convince me that Cara was now all fine and it would be sunshine and rainbows from then on. But it gave me hope that she would start building a future, moving on from the event without ever forgetting what happened.
May 2, 2020
4.5 stars
June 14, 2020
Van genoten!
May 8, 2020
Mooi. Niet fantastisch, maar verhaallijn zit goed in elkaar en is ontroerend. Maar had wel iets heftiger toch verwacht.
Read
February 5, 2019An exploration of grief and loss that breathes new life into the boarding school genre.
Displaying 1 - 30 of 553 reviews