What do you think?
Rate this book
Monoideal
Precum cristalul la Simondon (nu intamplator citez aici din cel mai true dintre post umanisti), in secventiala sa devenire metastabila, prin faune perturbante, aiuritoare, diafane, se configureaza in M O N O I D E A L vocea prezentelor excedate de puterea „n“ a iubirii si de complicatiile ei intunecate. Se recupereaza intruziv traditii poetice, continand, de aceasta data, etica disonanta a post-fragililor, a celor responsabili doar cu malaxarea sperantei, hedonismul si distantarea de ele concomitent. La inceputul anilor 2000, V. Leac media raportarea la un alt tip de imediat in poezie: cel al infrafenomenelor si obiectelor frisonand, al entropicului umil vorbind ca dintr-o discoteca etern mobila si aproape fara traditie – spatii puternic apropriate in volumele „generatiei“ din care fac parte. Un cadou acum, de sub brandul Irationalul Matotelo: versatilitate tehnica teribila, invelind umorul samuraiului perfect antrenat, care nu trebuie sa-si mai chestioneze decat ironic utilitatea, pentru ca fiecare gest, venit din cruzime sau entuziasm, creeaza frumusete.
80 pages, Paperback
Published November 12, 2018
2 people are currently reading
39 people want to read
About the author
V. Leac
16 books13 followersV. Leac (n. 1973, Nasaud) debuteaza publicistic in anul 1999, in revista Arca. Debut editorial in 2001, cu Apocrifele lui Gengis Khan (2001), volum distins cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Arad. Alte volume: Sera cu bozii (2003), Seymour: sonata pentru cornet de hirtie (2005; 2006). A publicat in diverse reviste, printre care: Arca, Tribuna, Vatra, Poesis, Ziua literara, Ca si cum. In 2004, renunta la profesia de avocat si se dedica literaturii. Este membru fondator al gruparii literare Celebrul animal si al revistei Ca si cum.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
December 22, 2018
Portretul poetului la maturitate.
Volumul acesta e ciupercuța prin care Leac face level-up, de la un poet jucăuș la unul rafinat. Umorul și ironia sunt în continuare acolo, cum au fost în toate cărțile sale, dar acum sunt mult mai subtile; observațiile și glumele sunt și ele la locul lor, dar sunt mai degrabă sugerate decât oferite, temele sunt abordate prin subiecte simple, cotidiene șamd. Toate astea îi fac versurile mult mai ingenioase și mai puternice și îl evidențiază printre poeții contemporani anoști tip "mură în gură". Recomand cu căldură cartea. ❤ :)
Volumul acesta e ciupercuța prin care Leac face level-up, de la un poet jucăuș la unul rafinat. Umorul și ironia sunt în continuare acolo, cum au fost în toate cărțile sale, dar acum sunt mult mai subtile; observațiile și glumele sunt și ele la locul lor, dar sunt mai degrabă sugerate decât oferite, temele sunt abordate prin subiecte simple, cotidiene șamd. Toate astea îi fac versurile mult mai ingenioase și mai puternice și îl evidențiază printre poeții contemporani anoști tip "mură în gură". Recomand cu căldură cartea. ❤ :)
October 16, 2019
mi-a plăcut, dar au fost unele poeme cu care nu am corelat
December 25, 2021
Mi-a plăcut tare mult cum a început cu primele poezii, dar m-am pierdut cumva pe drum. Am reluat-o la ceva timp distanța și chiar i-am mai dat o nouă lectura. Poate ca versurile sunt puțin chiar mai sensibile decât sunt eu și încă nu îl înțeleg in totalitate pe autor, dar altfel, mi-a plăcut. A fost recomandare din newsletter-ul de la PressOne.
September 2, 2021
“Posibilități
Un tip obișnuit se trezește dimineața
Nu e nimic remarcabil mai plăcut ca rutina
când ești singur și nu-ți dorești mai mult
Banii nu-mi permit decât un imaginar mai intens;
nu mă apropie și nici nu mă îndepărtează de voi.
Ud plantele când trebuie să iau o decizie pe care
mai târziu mă simt obligat s-o abandonez.
Gătesc pentru un personaj cu care mi-ar fi plăcut să stau de vorbă.
Un personaj la care mă gândesc aproape zilnic.
E vorba de un tip care-și cunoaște bine camerele, se
cunoaște și pe el destul de bine încât să nu-și mai facă planuri,
care știe cum să-și distrugă așteptările.
In aparență totul e neschimbat.
Ce poate fi mai banal decât o dimineață, spune în fiecare
dimineață când bea cafea.
Lumina care intră pe geam e din altă zi.”
“Zona distruşilor
Noi, cei care ştim că suntem prinşi în meschinărie şi oboseală,
şi orice lucru ni se pare imposibil şi îndepărtat?
Ce facem noi, ăştia prinşi în blocaj, veşnic nemulţumiţi?
Când se întâmplă să avem o seară mişto,
ni se pare că totul e atât de uşor iar, mai târziu,
când rămânem singuri, murim încet şi fără sens.”
“Gazonul
“Capitalismul e un gazon perfect tuns.
Noi suntem firele de iarbă perfect retezate. Şi cine nu
zâmbeşte şi se bucură când vede un gazon atât de
perfect şi gras”.
„Nu există practic această stare a conștiinței
când spunem că nu ne gândim la nimic.
Întotdeauna ne gândim la ceva fără putem
explica exact la ce.
Acesta este pentru mine sfârșitul”
“Portarul
Închis în cutia lui de sticlă, scrutînd holuri
misterioase și trepte lucind de severitate istorică.
Maestrul oboselii. Știe dinainte că timpul
petrecut aici nu-i decît un program remunerat.
Gîndurile lui sînt programate – nu e nimic pozitiv aici –
[…]Genul ăla de care nu-ți amintești dacă a fost sau nu la petrecere.
Acum e aici . Nu să ne strice cheful. Nu
El ne arată că există lumi imposibile.”
Un tip obișnuit se trezește dimineața
Nu e nimic remarcabil mai plăcut ca rutina
când ești singur și nu-ți dorești mai mult
Banii nu-mi permit decât un imaginar mai intens;
nu mă apropie și nici nu mă îndepărtează de voi.
Ud plantele când trebuie să iau o decizie pe care
mai târziu mă simt obligat s-o abandonez.
Gătesc pentru un personaj cu care mi-ar fi plăcut să stau de vorbă.
Un personaj la care mă gândesc aproape zilnic.
E vorba de un tip care-și cunoaște bine camerele, se
cunoaște și pe el destul de bine încât să nu-și mai facă planuri,
care știe cum să-și distrugă așteptările.
In aparență totul e neschimbat.
Ce poate fi mai banal decât o dimineață, spune în fiecare
dimineață când bea cafea.
Lumina care intră pe geam e din altă zi.”
“Zona distruşilor
Noi, cei care ştim că suntem prinşi în meschinărie şi oboseală,
şi orice lucru ni se pare imposibil şi îndepărtat?
Ce facem noi, ăştia prinşi în blocaj, veşnic nemulţumiţi?
Când se întâmplă să avem o seară mişto,
ni se pare că totul e atât de uşor iar, mai târziu,
când rămânem singuri, murim încet şi fără sens.”
“Gazonul
“Capitalismul e un gazon perfect tuns.
Noi suntem firele de iarbă perfect retezate. Şi cine nu
zâmbeşte şi se bucură când vede un gazon atât de
perfect şi gras”.
„Nu există practic această stare a conștiinței
când spunem că nu ne gândim la nimic.
Întotdeauna ne gândim la ceva fără putem
explica exact la ce.
Acesta este pentru mine sfârșitul”
“Portarul
Închis în cutia lui de sticlă, scrutînd holuri
misterioase și trepte lucind de severitate istorică.
Maestrul oboselii. Știe dinainte că timpul
petrecut aici nu-i decît un program remunerat.
Gîndurile lui sînt programate – nu e nimic pozitiv aici –
[…]Genul ăla de care nu-ți amintești dacă a fost sau nu la petrecere.
Acum e aici . Nu să ne strice cheful. Nu
El ne arată că există lumi imposibile.”
July 28, 2025
„Timpul ne mănâncă la toți biscuiții.” (p. 45)
„Sunt al tău
Interiorul tău e ok
Și salteaua e ok
Sunt al tău” (p. 47)
„E oricum egonomic să nu existe ceva respingător.” (p. 48)
„Seara când aerul pădurii face mister în cort
Materia alege alte forme de expresie
Alte forme de comunicare în cazul dispariției
E ca și cum ai învăța să înoţi după indicațiile
Cuiva pe care nu eşti sigur că-l vezi” (p. 64)
„Mergi pe margine cu mintea doar la mersul pe margine.
De aici poți să te sustragi oricând și definitiv.” (p. 66)
„Distanțe de neconceput unde mintea e un soare familiar” (p. 70)
„Când se întâmplă să fim ocoliți de iarnă
Ne întărim trunchiul în așteptare.
Asta nu ne face cu nimic mai speciali.” (p. 73)
„Nu spun nimi, dar mișcările lor, când bate vântul cald,
vorbesc în locul nostru: - Nouă ne place să dansăm
până toamna târziu.” (p. 75)
„Ca toți dezordonații, nu suntem un pericol.
Încercăm în fiecare zi să vă convingem
că nu suntem decât niște copaci prietenoși.
Iarna ne îmbracă în gheață și somn.” (p. 76)
„Sunt al tău
Interiorul tău e ok
Și salteaua e ok
Sunt al tău” (p. 47)
„E oricum egonomic să nu existe ceva respingător.” (p. 48)
„Seara când aerul pădurii face mister în cort
Materia alege alte forme de expresie
Alte forme de comunicare în cazul dispariției
E ca și cum ai învăța să înoţi după indicațiile
Cuiva pe care nu eşti sigur că-l vezi” (p. 64)
„Mergi pe margine cu mintea doar la mersul pe margine.
De aici poți să te sustragi oricând și definitiv.” (p. 66)
„Distanțe de neconceput unde mintea e un soare familiar” (p. 70)
„Când se întâmplă să fim ocoliți de iarnă
Ne întărim trunchiul în așteptare.
Asta nu ne face cu nimic mai speciali.” (p. 73)
„Nu spun nimi, dar mișcările lor, când bate vântul cald,
vorbesc în locul nostru: - Nouă ne place să dansăm
până toamna târziu.” (p. 75)
„Ca toți dezordonații, nu suntem un pericol.
Încercăm în fiecare zi să vă convingem
că nu suntem decât niște copaci prietenoși.
Iarna ne îmbracă în gheață și somn.” (p. 76)
May 8, 2025
A fost o boare blândă, nu m-am simțit bombardată psihotronic de informații3, Leac e smart&simpatic și cu siguranță voi citi orice volum pe care pot pune mâna. m o n o i d e a l mi s-a părut ca tatăl care-ți spune povești și, când te faci mare, nu-ți dai seama de ce ești ahtiat după filme de artă.
Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/02/28...
Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/02/28...
Displaying 1 - 8 of 8 reviews