23 de autori români contemporani s-au privit în oglinzi blânde, glumețe, ironice sau de-a dreptul răutăcioase, în ochi buni de prieteni care știu să vadă bucuria, tristețea, trecutul într-un gest sau într-un zâmbet. S-au regăsit în personajele din cărțile pe care le-au citit ori și-au surprins propriile gânduri în privirea unor pescăruși, a unui ursuleț de pluș sau a unei maimuțici. Și-au făcut din cuvinte selfie-uri vesele, melancolice sau jucăușe pe care trei ilustratori le-au transformat în imagini colorate...
Volum coordonat de Florentina Sâmihăian Cuvânt-înainte de Liviu Papadima
My favourite stories in this volume were those by Adina Popescu, Ana Rotea, K.J. Mecklenfeld, Simona Popescu (again!), Ioana Bot, Adela Greceanu, Laura Grunberg and Ana Maria Sandu.
Prima narațiune, scrisă de Florin Bican, din capitolul "Caleidoscop", nu mi-a plăcut absolut deloc; autorul acesteia, după părerea mea, are o tentativă de a scrie o narațiune pornind de la ideea generală de "selfie", dar alunecă pe un teren "sensibil" când face din acesta o "credință". De aceea, povestea aceasta nu m-a convins în privință cu talentul lui scriitoricesc. *Este strict părerea mea*
Citate pe care le apreciez: "Prin urmare, dragă Mirel, ce pot învăța de la tine este ca e bine să facem și selfie-uri, reținând mai ales momentele vesele din viață; ele ne feresc de tristețe și devin repere plăcute în dezvoltarea noastră. Însă abia atunci când citești o carte, viitorul ți se deschide: întâi te atinge fin, foarte fin cât să tresari, apoi atingerea lui devine tot mai viguroasă, iar dacă citești suficient de mult, atunci viitorul îți face de-a dreptul cu mâna, pentru că, între timp, ți s-a mutat în față, iar tu știi precis ce urmează să faci."