Două veacuri de populism românesc

by Robert Adam

„Robert Adam ne oferă o carte impresionantă ca rigoare academică și de o urgentă actualitate. Navigând cu sagacitate și erudiție prin apele mereu tulburi ale populismelor de ieri și de azi, autorul demistifică narațiunile autoglorificatoare ale profeților naționaliști. Calmul analitic este dublat de o pasiune morală. O pasiune care pariază pe valorile societății deschise și care știe cine sunt inamicii acesteia.“ – Vladimir Tismăneanu

„Cartea aceasta este prima analiză a populismului, care pornește de la Tudor Vladimirescu și urmărește – cu mijloacele științei politice – evoluția politicii moderne de la noi. Construcția metodologică e riguroasă, iar scriitura – alertă. Citindu-l pe Robert Adam, îți dai seama că populismul românesc e o maladie care nu trece niciodată.“ – Cristian Preda

Genres: Romania, Political Science, History

296 pages, Paperback

First published November 1, 2018

Reviews

[Mircea Petcu · Rating 5 out of 5]

O carte foarte buna, bine documentata si bazata pe o analiza profunda.

Mi-au placut indeseobi capitolele despre poporanism, samanatorism si taranism.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Populismul românesc, consideră Robert Adam, a început odată cu mișcarea lui Tudor Vladimirescu din 1821. Așadar, aproape două secole în care populismul a evoluat și a căpătat diferite nuanțe în România, ajungând uneori chiar la guvernare.
Lucrarea lui analizează cu atenție, cu spirit istoric, având la bază o multitudine de referințe, cam tot istoricul populismului, trecând prin poporanism, sămănătorism, țărănismul de partid (iată populismul unde nu ne așteptam!), socialism și legionarism, până la lucruri pe care le cunoșteam mai bine sau chiar le-am simțit pe propria piele, precum protocronism sau partide și personaje noi, ca PPDD, Becali, Vadim sau Noua Dreaptă. Primele 200 și ceva de pagini sunt foarte interesante, pentru că oferă lucruri și analize noi pentru majoritatea cititorilor, pentru ca ultimele 80 să ne ofere doar date și informații, fără ca populismul să fie la fel de pregnant în analiză. Concluzia că populismul a cam dispărut pentru moment de la noi (cu excepția poate a discursului politic) este discutabilă.
O carte de referință istorică, desigur.

[niste eroi · Rating 1 out of 5]

1. O precizare foarte importanta ..autorul pare ca evita intentionat nu numai cartea dar si pe autorul Mattei Dogan ( Dansul electoral în România interbelică) . Nu am o explicatie dar este paradoxal ca nu pomeneste pe cel care in 1946 cand alegerile erau falsificate de comunisti scria cea mai buna carte de analiza sociologica politica a alegerilor din Romania interbelica . O sa redau eu aici citatul din cartea lui Mattei Dogan ca sa valorificam o carte ignorata cu buna voie si suspect :
" Un an mai târziu, în 1928, regenţa a considerat inevitabilă participarea PNŢ - cel mai popular partiddin Transilvania - la celebrarea celei de-a zecea aniversări a redobândirii acestei provincii. M aniu a refuzat oficial să participe, atâta timp cât Partidul Liberal era
încă la putere. în acelaşi timp, Partidul Naţional Ţărănesc a început o opoziţie
extraparlamentară. In martie 1928, el a convocat 100.000 de ţărani la Bucureşti.
Parlamentarii săi, în semn de protest împotriva „uzurpării puterii“ de către
liberali, au demisionat în bloc. în mai, un miting care a întrunit 200.000 de
oameni, potrivit ziarelor independente, a avut loc în oraşul istoric Alba Iulia, în
centrul Transilvaniei. Un Parlament naţional-ţărănesc, compus din toţi
candidaţii partidului la alegerile anterioare s-a reunit la Bucureşti. Vaida
Voievod a prezidat: „Avem datoria de a sprijini autoritatea Regenţei, dar ea
trebuie să-şi facă datoria”. Iuliu Maniu a declarat: „Prezentul guvern a fost
numit printr-un decret smuls regelui muribund; guvernul se sprijină pe Garda
Naţională, pe administraţie şi pe o parte a justiţiei. România astăzi are două
parlamente: unul compus din jefuitorii urnelor, celălalt...”. Şi astfel, cel mai
important partid politic, Partidul Naţional Ţărănesc, a fost chemat la putere"


Subiect facil, tratat facil. Nu imi pot da seama daca cartea a fost scrisa la comanda sau e un pont al Marelui Preot Vladimir Tismaneanu ( a carui umbra apare si in cartea Romania continua. Schimbare si adaptare in comunism si postcomunism)
Mi se pare putin neserios ca in aceste timpuri cand datorita ascensiuni lui Trump sunt publicate sute de articole si carti pe tema sa vii cu referinte bibliografice de acum doua deceni precum cartea lui Guy Hermet .
Tudor Vladimirescu?Incepe populismul cu el? Poate doar ideile preluate de el din armata tarista sunt cele ale Revolutiei franceze reciclate de intelighenția rusa.
Carte desi se vrea cronologica are ca miza populismul de stanga si pe cel de dreapta.Respectiv social-democratia lui Gherea plus avatarurile ei interbelice si fascismul ortodox al Legiunii Arhanghelului.
Cel de stanga , lasa autorul sa se inteleaga este un populismul de sorginte culturala, infiltratie cultural rusa a celor refugiati din Rusia tarista.Autorul include pe Ion Mihalache si partidului lui la populisti .Cel de dreapta fiind de natura economica, cumva venind din clivajul urban-rural.Orasul fiind apanajul strainilor cu capital.
Interesante notele istorice si anumite analogii :

“Mijlocul avut în vedere de ţărănişti era marşul asupra Bucureştilor, pentru care erau pregătite forţe de şoc: mii de mineri defilaseră la Alba Iulia cu târnăcoapele pe umeri.

Mineriadele din 1990 şi 1991, care au consolidat regimul Ion Iliescu, par a se fi inspirat din scenariul de la 1928. Şi atunci manifestanţii au ocupat gările (Teiuş, Sebeş) şi garniturile de tren pentru a pleca spre Bucureşti.”
Desi autorul vorbeste de mitul Belgian al democratiei, modelul urmarit de liberali in secolul XIX si de modelul agricol taranesc al Danemarcei vizat de taranisti este surprinzator ca nu pomeneste de rotativism-ul { celebra rotativa guvernamentala} portughez in secolul XIX pana la asasinarea regelui Carlos I.Asasinare produsa tot de o inflitrare cultural republicana de la vecinii francezi.Asa am fi aflat ca de fapt rotativa guvernamentala a lui Carol I de Hohenzollern era un consensualism aparent care a tinut tara in subdezvoltare, si miracolul ca a supravietuit pana la Primul razboi mondial este doar o stagnare care a demonstrat incapacitatea elitelor de a crea un stat modern si competitiv.Perioada interbelica a fost doar o lunga pauza pana la instaurarea modernizarii fortate de catre comunisti.Interbelicul romanesc a conferit iluzia unei stabilitati doar pentru ca intreaga Europa era confuza.
Din pacate cartea este descriptiva, clivajele dupa care se structureaza materia nu exista.Uneori ai senzatia ca asisti la niste «traduceri » din Zigu Ornea.
Era constructiv sa se aplice un clivaj consensualist( cel al rotativei ) versus confruntational in lumea politica care ar fi dat mai multa consistenta.In anii 1990 in paginile Adevarului, Octavian Paler si Brucan aveau un schimb de replici care cumva i-au dat dreptate lui S.Brucan : mosierii s-au inteles sa sugrume reformele de la 1848, celebrele Bill of Rights de la Islaz.
Interbelicul trebuie citit prin acest clivaj confruntational altfel pare ca si cooperatia taranista si cuiburile si casele verzi ale legionarilor erau doar niste efecte ale saraciei si analfabetismului.


Nota bene : in 1928 Iuliu Maniu nu forteaza venirea la putere pe cai extraparlamentare cum ignorantul autor de fata interpreteaza evenimentele ci forteaza inlaturarea clanului oligarhic bratienist-liberal cel care a bagat tara in razboi fara sa fie pregatita si apoi a stapanit-o pana la mortea Vizirului in 1927. ( Doar naivii nu inteleg ca era o dictatura a lui Ionel Bratianu )

Analiza statistică a democraţiei parlamentare în
România, Editura Partidului Social Democrat, Bucureşti, 1946. Mattei Dogan

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Adesea invocat in discursul mediatic, politic, economic, mai niciodata definit, termenul „populism" tinde sa devina o eticheta infamanta fara acoperire ideologica si asta in ciuda unei abundente literaturi de specialitate, cu peste 50 de ani de traditie. Obstacolul cu care s-au confruntat toti cei ce au incercat sa defineasca populismul il constituie ambiguitatea conceptului.

[Cristian China birta · Rating 3 out of 5]

Este cartea care, practic, ne arată nu doar că noi, ca națiune, am avut niște papagali politici la greu în ultimele două veacuri (și avem și acum, stați liniștiți), ci că și noi, ăștia de ne-am tot uitat în gura papagalilor populuști, suntem niște degrabă pitulici hulpave, ca să nu ne zicem mai rău.

O carte foarte bună pentru cei care vor să se înțeleagă mai bine ca români. Căci, nu-i așa, dincolo de una energetică crescândă din Bucegi și de faptul că dacii au inventat serialul Start Trek, nu-i rău să ne vedem și părțile astea mai nașpa, zic.

Mai multe în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/02...

Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/